Codul Educației: deprinderi de afaceri în locul patriotismului

Foto: open.by

Xenia Florea

Comisia parlamentară pentru cultură, știință, învățămînt, tineret și mass media a desfășurat dezbateri publice al proiectului noului Cod al Educației. Evenimentul a fost unul de cameră.

”Unde sînt deputații, membrii comisiei? Cu cine să discutăm: cu doamna Sandu și cu adjunctul ei, cu domnul Lucinschi și gata?”, s-a mirat susținătoarea activă a sistemului învățămîntului la domiciliu, care a venit special de la Florești, Ala Stîrcu. ”În afară de mine mai este prezent încă un deputat – Oleg Țulea. Ceilalți membri ai comisiei se află la ședința plenară a Parlamentului. Noi nu putem ști cît va mai dura aceasta”, a răspuns președintele comisiei Chiril Lucinschi.

În final, dezbaterile publice s-au transformat în audieri publice a ministrului Educației Maia Sandu și a adjunctului ei Liliana Nicolaescu-Onofrei, care au fost moderați de președintele comisiei parlamentare pentru cultură, știință, învățămînt, tineret și mass media.

Codul Educației: tentativa nr.3

Moldova nu are noroc la proiecte educaționale ”globale”. Deja de opt ani, Ministerul Educației încearcă să elaboreze și să implementeze Codul Educației. Însă deocamdată nu s-a găsit o alternativă mai bună pentru Legea cu privire la învățămînt din anul 1995.

Pe parcursul acestor opt ani au fost scrie trei variante de Cod. Prima – așa-zisul ”cod comunist”. Acesta a fost elaborat timp de un an și jumătate, iar în noiembrie 2008 a fost aprobat de către Guvern. Denumirea convențională a acestui document – ”Înapoi în viitor”.

Mesajul principal al acestuia este: asigurarea dreptului constituțional al omului la studii gratuite de stat. De aceea se propune ca studiile în bază de contract în universitățile de stat să fie anulate. Sistemul de contract trebuie să rămînă doar în instituțiile private. Prin acest pas radical autoritățile au dorit să restabilească prestigiul învățămîntului superior și standardele înalte în sistemul învățămăntului.

Însă rectorii instituțiilor de stat (astăzi în RM funcționează 30 de instituții de învățămînt superior dintre care 16 sunt de stat) s-au pronunțat împotriva. După anularea sistemului de contract instituțiile pe care le conduc se vor lipsi de o parte considerabilă din venituri.

Împotrivă s-a pronunțat atunci opoziția. ”Acestea sunt declarații, care nu au nici suport juridic, nici politic. Dacă, totuși, acest lucru se va întîmpla, interesant, cu preț. Cu prețul limitării accesului tineretului la învățămîntul superior? Argumentul că noi avem mulți specialiști în anumite domenii – nu este adecvat. Cetățenii Republicii Moldova au dreptul la studii”, spunea atunci deputatul independent Vladimir Filat.

În general, deși prima variantă a Codului Educației a fost adoptat de parlament la sfîrșitul anului 2008 cu voturile deputaților din fracțiunea PCRM, pînă la promulgarea documentului de către președinte acesta nu a ajuns. Iar Alianța pentru Integrare Europeană, care a venit la putere în 2009 a rebutat documentul PCRM și a început să scrie propria variantă a Codului Educației, luînd o cu totul altă direcție.

În octombrie 2009, ministrul Educației de atunci Leonid Bujor a declarat că învățămîntul cu plată în Moldova nu va fi anulat. Dimpotrivă, în anul de învățămînt 2010-2011 numărul studenților prin contract s-a majorat, iar numărul locurilor la buget se va reduce semnificativ, deoarece ”statul nu poate nici să întrețină universitățile, nici să mențină salariul profesorilor”.

Codul Educației nr.2 a fost la fel de controversat ca și primuldocument. Deși autorii lui afirmau că intenționează să construiască în Moldova ”un sistem european de învățămînt”.

”Mai puțină învățătură pe de rost și mai puține restricții” – aceasta era lozinca tacită a Codului Educației nr.2. Precum scria atunci presa, în viziunea autorilor, procesul de studii în instituțiile de învățămînt superior din RM trebuia să decurgă cam în felul următor: lecțiile urmau să fie ținute sub formă de joc interactiv, în care volumul orelor teoretice erau reduse la minimum, iar pentru discuțiile cu profesorul și colegii era oferi timp din plin.

Totodată, acest document prevedea că liceele vor fi clasificate după profil, conform cerințelor europene, școlile vor fi finanțate în funcție de numărul elevilor, înmatricularea studenților în universitățile țării va fi efectuată exclusiv în baza diplomelor de bacalaureat, se preconiza crearea așa-ziselor școli de circumscripție, introducerea ciclului trei de doctorat și apariția școlilor de doctorat.

Principala povară a finanțării instituțiilor de învățămînt se propunea a fi transpusă pe umerii administrației publice locale, care au mai fost obligate să asigure tinerii specialiști cu locuință gratuită, compensații pentru serviciile comunale, precum și cu îndemnizații unice de 30 mii de lei.

Conform art. 68 al proiectului, agenții economici ai RM au fost obligați să asigure studenții și elevii din instituțiile tehnice și specializate de învățămînt cu stagii profesionale, fapt ce nu se înscria nici în relațiile de piață, nici în normele și standardele europene.

Totodată, autorii Codului au nu au ținut cont în document de autonomia universităților. Proiectul nu i-a fost categoric pe plac Academiei de Științe, care după varianta precedentă a documentului s-a simțit neglijată pe nedrept. În final, au fost atîtea nemulțumiri, încît Guvernul a decis să renunțe la această variantă a Codului Educației.

Și iată acum asistăm la a treia inițiativă legislativă globală a Ministerului Educației.

Și acesta va ajunge pe poliță?

Însă nu este exclus că și această variantă a Codului Educației, în final, va ajunge pe poliță. În reprezentanții coaliției de guvernare nu pot ajunge la o înțelegere în privința unor momente de principiu. De exemplu, privind denumirea limbii de stat (potrivit Codului, ”procesul de învățămînt în RM are loc în limba română sau, în limita posibilităților, în limbile minorităților naționale, sau în una dintre limbile internaționale”), privind limba rusă în sistemul moldovenesc de învățămînt și privind denumirea obiectului istoriei. Și toate acestea în ajunul alegerilor parlamentare …

La începutul lunii iunie, deputatul PLR și prorectorul ULIM Ana Guțu a declarat cu satisfacție că limba rusă în Moldova este exclusă din lista obiectelor obligatorii în școală. Aceasta va fi egalată cu celelalte limbi internaționale, deși acum aceasta este limbă de comunicare, și va fi studiată facultativ. Iar limba engleză va deveni obligatorie în școli.

”Este vorba despre atribuirea limbii ruse a statutului de limbă străină sau modernă, adică egalarea lui cu limba engleză, franceză și altor limbi de comunicare internațională, pentru ca elevii să aibă posibilitatea de a lege un pachet din două limbi, care vor fi obligatorii, însă lor li s-a oferit posibilitatea de a alege, sau părinților, dacă copiii însă sunt mici”, a declarat ea.

Iar președintele Partidului Democrat, Marian Lupu, a declarat cam în aceeași perioadă, la unul dintre posturile TV că limba de stat a Moldovei este limba moldovenească, dar nu română. Iar limba rusă trebuie să fie studiată în școli în mod obligatoriu. ”Noi suntem împotriva excluderii limbii ruse din curicula școlară. Consider că trebuie să fie trei limbi străine obligatorii: engleza, franceza și rusa”, a declarat el.

Totodată, președintele PDM a spus că partidul său propune includerea obiectului Istoria Republicii Moldova în Codul Educației. ”Nu este corect că istoria se numește Istoria românilor. Ați auzit să fie studiată undeva istoria francezilor?”.

Liderul PLDM Vladimir Filat, în ajunul alegerilor, a preferat să nu-și expună poziția în această privință. Cînd a fost întrebat dacă este necesar ca limba rusă ar trebui să rămînă obligatorie pentru studierea în școli, el a evitat să răspundă direct: ”Problema nu este în limba rusă, dar în abordare. Nu trebuie să ne uităm doar la un articol. Codul Educației este vital. Toți trebuie să înțeleagă că aceasta este reforma nu pentru politicieni, miniștri, șefi, dar pentru copiii noștri. Mă iertați, dar eu nu vor răspunde concret la întrebarea Dvs. ”.

Totodată, precum a declarat în cadrul dezbaterilor publice, Maia Sandu, care a fost delegată în funcția de ministru de către PLDM, în varianta finală a Codului s-a păstra formularea privind egalarea limbii ruse la statutul de limbă străină. ”Toți copii sunt obligați să știe și să studieze două limbi străine. Iar statul îi va asigura condiții pentru aceasta, precum și condițiile de predare a limbilor engleză, franceză și rusă. Iar copiii și părinții trebuie să decidă singuri ce limbă dintre acestea să studieze”, a declara ministrul Educației.

Așa că, Ana Guțu a constatat cu regret pe blogul său că Noul Cod al Educației nu are șanse: ”Proiectul Codului educației a fost întîmpinat cu atîta ostilitate că este foarte clar: el nu va fi adoptat nici de actualul, nici de viitorul parlament. De ce? Pentru că în Republica Moldova politica predomină asupra educației”.

Know-how de la Ministerul Educației

Potrivit Codului Educației nr.3, învățămîntul în Moldova va deveni obligatoriu pînă la 18 ani – potrivit standardelor europene. Totodată, studiile liceale vor fi la zi și cu frecvență redusă. Însă în cazul studiilor fără frecvență, durata lor va fi nu de 12, ci de 13 ani (clasele X-XIII).

Drept misiune a procesului de învățămînt în RM, autorii Codului menționează ”satisfacerea necesităților de învățămînt ale personalității și ale societății”, ”pregătirea potențialului uman pentru dezvoltarea durabilă a țării, a calității vieții și sporirii bunăstării poporului”, ”dezvoltarea culturii naționale și formarea personalității pe parcursul întregii vieți”.

Iar idealul învățămîntului (este un articol în Cod) este ”formarea unei personalității independente, înzestrate cu spiritul de inițiativă, capabilă să se dezvolte de sine stătător și să aplice abilitățile dobîndite nu doar în teorie, dar și în practică, independente în opinii și deschise pentru dialogul intercultural în contextul valorilor naționale și general umane”. Totodată, despre educarea patriotică în Cod nu se spune nimic.

Structura sistemului de învățămînt în RM va avea 8 cicluri: de la ciclul zero (două cicluri pînă la grădiniță – de la 0 pînă la 3 ani – și ciclul preșcolar) pînă la ciclul opt – doctoratul.

Sistemul de apreciere a cunoștințelor elevilor, propus de Ministerul Educației, este un mix. A fost menținut sistemul de 10 note, însă, la necesitate, profesorii mai pot adăuga la notă epitete de genul ”excelent”, ”foarte bine”, ”bine”, ”satisfăcător”, ”nesatisfăcător” etc.

În sistemul învățămîntului superior, în afară de note va fi utilizat și punctajul prin litere al Sistemului European de Transfer al Creditelor: A (9,01-10 puncte), B (8,01-9), С (7,01-8), D (6,01-7), E (5,0-6,0), FX (3,01-4,99) și F (1-3). Iar pentru învățămăntul primar se propune aprecierea descriptivă a cunoștințelor, ce constă în descrierea a ceea ce trebuie să știe, să înțeleagă și/sau să poată elevul la încheierea programului de studii.

Documentul anulează studiile pedagogice obligatorii pentru directorii de școli. Acum, aceștia vor fi numiți pe un termen de 5 ani, în bază de concurs și vor putea exercita această funcție cel mult două mandate consecutiv. Pentru asigurarea transparenței manageriale vor fi create așa-zisele Consilii ale instituției de învățămînt, din care vor face parte directorul, adjunctul lui, reprezentantul puterii locale, trei reprezentanți ai comitetului părintesc, doi pedagogi, delegați de către consiliul pedagogic, și un elev, delegat de către Consiliul elevilor. Potrivit art. 48 (2), directorii de școli nu vor putea conduce Consiliile instituției de învățămînt.

Rectorii universităților, de asemenea, vor fi aleși în funcție pe termen de 5 ani, dar nu mai mult de două mandate consecutiv. Proiectul prevede clasificarea instituțiilor de învățămînt în trei categorii: A – trei cicluri de studii plus domeniul de cercetare, categoria B – licențiatul și masteratul, categoria C – doar licența.

Documentul stabilește autonomia universităților, prevede crearea Agenției naționale pentru asigurarea calității învățămîntului profesional. Iar potrivit art. 108 al Codului, statul le va acorda facilități fiscale agenților economici care vor angaja absolvenți ai universităților.

Vreau să devin businessman, unde pot învăța?

În locul educației civice și patriotice a noii generații, Ministerul Educației intenționează să învețe copiii în spiritul antreprenorial. Aproape din scutece.

Noua variantă a Codului Educației le permite școlilor să facă afaceri. Potrivit art. 139, în afara mijloacelor din bugetul de stat și ale bugetelor locale, instituțiile de învățămînt pot utiliza și alte surse de finanțare. De exemplu, veniturile obținute în urma prestării serviciilor de învățămînt cu plată, veniturile obținut din comercializarea articolelor confecționate în timpul studiilor, de la arenda încăperilor, utilajului, a pămîntului ”și altor proprietăți obștești sau private”.

Experții nu exclud că acest articol al Codului, avînd, în principiu, un scop nobil de a le oferi instituțiilor de învățămînt posibilitatea de a cîștiga mijloace suplimentare pentru propriile necesități, în final ar putea conduce la un șir de abuzuri. Inclusiv în procesul de studii.

Încă la fazele inițiale de discuții a proiectului Codului, reprezentanții Ministerului Educației spuneau că noul Cod va stabili un pachet minim de studii gratuite, iar părinții care vor dori ca copiii lor să învețe obiecte suplimentare, vor trebui să plătească pentru ele. Totodată, potrivit art. 39 al Codului, se propune majorarea numărului obiectelor facultative pînă la 10-15% în învățămîntul primar, 15-20% - în cel gimnazial și 20-25% - în învățămîntul liceal.

Totodată, în programul școlar va apărea un nou obiect – ore de business. Precum a fost declarat în cadrul dezbaterilor publice la comisia învățămînt și mass media, acest obiect va fi, deocamdată, facultativ, iar ulterior va fi introdus în programul de studii din anul 2016: pentru a dezvolta spiritul de inițiativă și de antreprenoriat la elevi. Acest spirit va fi dezvoltat, începînd cu clasele primare: acolo copii vor fi învățați să-și gestioneze banii de buzunar și timpul personal.

În clasele gimnaziale, în fața elevilor vor fi puse alte sarcini. De exemplu, cum să-și inițieze și cum să-și dezvolte propria afacere. Precum a declarat ministrul adjunct al Educației Liliana Nicolăiescu-Onofrei, ”copiii vor fi puși în anumite situații și ei vor trebui să manifeste o abordare creativă, să propună soluții”.Pentru orele de business vor fi invitați economiști și businessmeni.

În general, parafrazînd vestita frază – o, timpuri, o, priorități. Studiile academice cu studierea aprofundată a disciplinelor nu mai sunt la căutare. Iar crearea poziției civice, ce ar permite educarea unei generații de cetățeni, care ar avea grijă nu doar de cîștigul personal, dar și de interesele țării lor – Republica Moldova – a fost declarat drept rudiment al vechiului sistem. Însă acest fapt este o mare problemă – statul declară că va educa niște „indivizi”, fără origini și națiune, care vor vorbi limbi străine, dar nu limba maternă. Este evident că proiectul acestui cod trebuie revizuit, ținîndu-se cont de poziția statului, dar nu a funcționarilor, care se află temporar în funcții.