Petiţia corectă: scrieţi clar şi alegeţi cu grijă cuvintele

Foto: davepear.com

Victor Surugiu

Aproape fiecare dintre noi, periodic, se adresează în instanţele publice – de la primării şi ministere pînă la organele de asistenţă socială şi întreprinderi municipale. Deseori, funcţionarii se limitează la nişte răspunsuri formale, sau, în general nu răspund la petiţii. Peste hotare, în asemenea cazuri, este suficient să fie sesizată instanţa superioară sau procuratura, pentru ca cei vinovaţi să fie pedepsiţi. Legislaţia din Moldova tot este dură, însă ea nu este în stare să impună autorităţile să dialogheze mai activ cu populaţia. Modificările recente la Legea privind depunerea petiţiilor nu va schimba, cel mai probabil, situaţia: majoritatea acestora ţin de facilitarea activităţii funcţionarilor de diferit rang.

Principala problemă privind petiţiile în Moldova este nerespectarea termenelor. Primind o plîngere de la un cetăţean, conform regulilor, funcţionarul trebuie să dea un răspuns timp de o lună, însă acesta este termenul maxim. Noua redacţie a legii obligă organul public să răspundă imediat sau timp de 15 zile lucrătoare, din ziua înregistrării petiţiei.

Dacă verificările pentru examinarea problemei necesită timp suplimentar, atunci petiţionarul este informat despre prelungirea examinării – cel mult cu 30 de zile lucrătoare. Dacă persoana s-a adresat greşit, atunci, acelaşi funcţionar trebuie să transmită petiţia, timp de 5 zile, persoanei competente, cu informarea petiţionarului (anterior) acest termen se limita la trei zile).

Aşa arată, din punct de vedere al legislaţiei, lucrul cu petiţiile. Însă în Moldova, majoritatea plîngerilor ajung automat în categoria celor ce „necesită” timp suplimentar. Mai mult, din 2014, acest termen a fost majorat: dacă anterior era vorba despre zile calendaristice, atunci acum termenele sînt calculate în zile lucrătoare, adică fără zilele de odihnă şi sărbători.
Plîngerea „corectă” trebuie prezentată în scris sau în formă electronică şi semnată de autor. Pînă nu demult examinarea adresărilor anonime era discutabilă, însă Curtea Constituţională a pus punct în această privinţă. La interpelarea Curţii Supreme de Justiţie, instanţa s-a pronunţat împotriva examinării petiţiilor, care nu conţin date despre autorul acesteia. Anterior, organele competente, „cu titlu de excepţie”, puteau reacţiona la scrisorile anonime, ce ţineau de securitatea naţională sau ordinea publică. Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că Parlamentul nu are dreptul să facă excepţie de la regula generală de depunere şi semnare a petiţiilor.

Deseori, în cadrul adresării în organele publice la suprafaţă iese pretinsul „factor lingvistic”. Cînd plîngerea este perfectată în limba de stat, de regulă, nu apar probleme. În celelalte cazuri, legea de profil face trimitere la legislaţia privind funcţionarea limbilor, care conţine un răspuns clar şi univoc: limba de comunicare verbală şi scrisă – moldovenească sau rusă – este aleasă de către cetăţean, cînd este vorba despre relaţiile cu organele puterii de stat, publice şi organizaţii obşteşti, precum şi de întreprinderi şi organizaţii, cu sediul în Moldova.

De asemenea, legea prevede clar că documentele, prezentate de cetăţeni, sunt primite şi examinate în structurile publice „în limba moldovenească sau rusă”. Pe teritoriul Găgăuziei mai este garantată şi utilizarea limbii găgăuze în această corespondenţă. În restul cazurilor, este necesară traducerea plîngerii. Modificările recente la legislaţia privind petiţiile, nu se referă la „problema limbii”.

Totodată, funcționarii moldoveni nu respectă reguli unice la scrierea răspunsurilor la plîngerile cetățenilor. Deseori, la depunerea petiției în limba rusă, răspunsul vine în limba de stat. Și o asemenea practică se înscrie în prevederile legii, ce permite utilizare limbii moldovenești sau ruse. Este altceva, dacă petiționarul cere expres să i se răspundă în rusă, iar funcționarul ignoră această solicitare – în această situație putem vorbi despre nerespectarea normelor legale.

Prin modificări au fost introdusă noțiunea de „petiție cu element străin” – probabil este vorba despre cazurile cînd este necesară obținerea informațiilor de peste hotare. Pentru examinarea acesteia se acordă 90 de zile lucrătoare, cu condiția ca timp de o lună petiționarului i se expediază un răspuns privind măsurile adoptate.

Legea modificată conține un mecanism de protecție de abuzuri la depunerea plîngerilor. Anterior, persoanele oficiale trebuiau să răspundă la fiecare scrisoare, indiferent de conținutul acesteia. Acum, dacă solicitantul trimite mai multe petiții ce se referă la aceeași problemă, atunci el poate primi doar un răspuns. În acest caz acesta trebuie să conțină trimiteri la toate plîngerile parvenite.

Noile reguli de depunere a petițiilor obligă solicitanții să-și aleagă bine cuvintele. Modificările introduc dreptul de a nu examina în fond plîngerea ce conține expresii denigratoare sau necenzurate. Același principiu este valabil în cazul amenințărilor asupra securității naționale, ordinii publice, vieții și sănătății persoanei oficiale și a membrilor ei de familie. Consecințele pentru autorul petiției pot fi destul de imprevizibile, deoarece asemenea petiții sunt transmise organelor de drept.

O altă noutate se referă la adresările, scrise neciteț sau care conțin informații incomplete și neconvingătoare. Asemenea petiții nu sunt supuse examinării, fapt despre care este anunțat solicitantul, „cu condiția că numele și adresa indicate pot fi citite”

„Precum se știe, duritatea legii este atenuată de neobligativitatea executării lor, - notează unul dintre experții noștri. – Deseori, în instituțiile publice poate fi urmărit următorul tablou: examinarea petițiilor este tergiversată, nu este prelungită în modul prevăzut de lege, petițiile sunt transmise organelor competente doar după cîteva săptămîni de la expirarea termenului limită. Totodată, pedeapsa administrativă este aplicată, mai degrabă, ca excepție.

În asemenea condiții ar fi oportună nu atî facilitarea lucrului cu petițiile, cît asigurarea respectării stricte a regulilor. Este important ca în Moldova să fie instituită practica pedepsirii funcționarilor pentru încălcarea ordinii de examinare a petițiilor cetățenilor. Nu mai puțin important este faptul să fie pedepsiți anume adresații plîngerilor – șefilor de structuri și subdiviziuni, dar nu simplii executori, la nivelul cărora ajung, de regulă, aceste demersuri.

Deocamdată, practica de aplicare a legii în Moldova este de așa natură că este tras la răspundere anume personalul simplu, care nu are putere de decizie în instituție. În esență, lupta cu asemene cazuri este pusă pe seama petiționarilor. Persoana are dreptul să se adreseze în contenciosul administrativ, să obțină răspunsul necesar la petiția lui și în baza deciziei judecătorești să ceară tragerea la răspundere a celor vinovați și compensarea daunelor cauzate”.