FIDH: UE și organizațiile internaționale deschid calea spre noi conflicte teritoriale

Foto: gdb.rferl.org

Victor Surugiu

Prin comportamentul lor, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE și alte organizații internaționale deschid calea spre noi conflicte teritoriale. Dacă nu vor fi întreprinse măsuri urgente, atunci numărul „subiecților litigioși” în Europa de Est în timpul apropiat ar putea crește semnificativ.

Aceste concluzii se conțin în raportul Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDH), publicat săptămîna trecută, la Paris. Documentul analizează statutul „subiecților litigioși” din Europa de Est – Transnistria, Karabahul de Munte, Abhazia, Osetia de Sud și Crimeea. Propunem în atenția vizitatorilor portalului Noi.md cîteva prevederi din raport.

Destrămarea URSS a condus la apariția conflictelor transfrontaliere dintre majoritatea statelor noi. Multe dintre acestea au căpătat caracterul unor războaie de amploare. O parte din conflicte, cu timpul, au căpătat un caracter reglementat, deși nu definitiv, în timp ce alele au fost „înghețate”. Acestea nu s-au încheiat nici cu acorduri definitive, nici cu acorduri de pace stabile. Drept rezultat, noile formațiuni, create în cadrul acestui proces, sunt pînă în prezent litigioase
Toate teritoriile litigioase au un statut nedeterminat – el, în esență, există în condițiile unui vacuum juridic. În consecință, au loc încălcări serioase ale drepturilor omului, iar victimele nu pot obține un proces echitabil. În total, în „subiecții litigioși” din Europa de Est locuiesc circa 3,3 mil. de oameni. Teritoriul acestora cuprinde în total 47,223 km.p.

În opinia FIDH, actorii cheie internaționali atrag atenția la aceste situații, considerînd că aceste conflicte și procesele de reglementare sunt „înghețate” și nu sunt prioritare. Astfel, el deschid calea pentru alte litigii teritoriale, se arată în raport. Este vorba despre așa organizații internaționale ca Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.

„Subiecții litigioși” sunt numiți în raport bombă cu efect imediat, care dacă nu va fi neutralizată la timp, vor avea consecințe imprevizibile. Precum a declarat vicepreședintele FIDH, Tolekan Ismailova, în condițiile actuale, cînd structurile internaționale au poziții slabe, există un risc major al apariției altor litigii teritoriale, nu doar în Europa de Est, dar și în Asia Mijlocie.

Printre principalele încălcări înregistrate pe teritoriile „subiecților litigioși” FIDH numește încălcarea libertății circulației, dreptului la cetățenie, dreptului la proprietate, a dreptului la studii și la ocrotirea sănătății. Organizația atrage atenția la limitarea libertății cuvîntului și întrunirilor, precum și la cazurile de arestări arbitrare și a acțiunilor violente din partea organelor de drept.

Apărătorii drepturilor omului menționează politizarea excesivă a procesului de eliberare și recunoaștere a pașapoartelor pe teritoriile litigioase, inclusiv pe malul stîng al Nistrului. Din cauza nerecunoașterii de către comunitatea internațională, cetățenii sunt nevoiți să circule cu pașapoarte eliberate de alte țări. Transnistria eliberează propriile pașapoarte locuitorilor săi, dar recunoaște cetățenia dublă. Ținînd cont de acest fapt, cin cele 500 de mii de persoane care locuiesc acolo, circa 350-400 mii sunt cetățenii ai Moldovei, 150-200 de mii – ai Rusiei și 100- 150 de mii – ai Ucrainei.

Printre alte încălcări au fost menționate condițiile nesatisfăcătoare de detenție în închisori, unde nu este respectat dreptul la ocrotirea sănătății. Este vorba despre condițiile „anti-sanitare strigătoare la cer, încăperi umede, neamenajate pentru traiul omenesc”. Circa 20% din toate plîngerile, trimise de către deținuții din Transnistria în adresa ombudsmanului, sunt legate de problemele acordării asistenței medicale. Unui pușcăriaș i s-a refuzat acordarea ajutorului medical timp de 20 de luni de detenție în penitenciarul de la Tiraspol, iar, în cele din urmă, intervenția chirurgicală a fost efectuată după gratii, în condiții anti-sanitare.

În raport se menționează și despre limitarea libertății la întruniri: „Societatea civilă din Transnistria nu este dezvoltată, iar ONG-uri independente sunt puține. Cele existente se află sub un control strict, iar dacă se apucă de probleme sensibile, imediat ajung în vizorul KGB-ului local, care nu se sinchisește de anchete formale, de intimidarea și arestarea ilegală a persoanelor indezirabile”. În susținerea concluziilor sale, cercetătorii invocă cîteva exemple.

Precum se menționează, victimele sunt lipsite de posibilitatea de a se adresa în judecată în legătură cu aceste încălcări. Justiția în „subiecții litigioși” este ineficientă, nu e independentă și coruptă, iar mecanismele internaționale de apărare a drepturilor omului nu funcționează. Teritoriile nerecunoscute nu pot ratifica oficial tratatele internaționale privind drepturile omului.

Deși, Sovietul Suprem al Transnistriei, spre exemplu, încă în anul 1992 a declarat că pe teritoriul RMN este în vigoare Pactul Internațional privind drepturile civile și politice, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și alte acorduri de bază. E altă problemă că legislația locală, deseori, nu corespunde acestor standarde, iar modificări nu se introduc. O altă problemă este ineficiența sistemului judecătoresc.

„Apărătorii drepturilor omului sunt numiți de stat și rareori sunt interesați să-și apere în serios clienții, - se arată în raport. – De regulă, ei colaborează strîns cu organele procuraturii și judecătoriile, determininîndu-și clienții să-și recunoască vina. Mai mult, ei înșiși riscă să fie persecutați pentru tentativele unei apărări eficiente a clienților lor. În principiu, inculpații în Transnistria au dreptul să apeleze la serviciile juriștilor din Moldova, în realitate însă, acest lucru este greu de obținut deoarece autoritățile republicii nerecunoscute îi consideră pe acești juriști cetățeni străini.

În cazul în care suspectul va decide, totuși, să apeleze la un avocat din Moldova, atunci el sau ea oricum va fi nevoită să angajeze un jurist din Transnistria, care își va putea utiliza ulterior licența, pentru a-l include pe colegul din Moldova în componența apărării. În acest caz, vor trebui achitate serviciile ambilor avocați, ceea nu fiecare își poate permite. În cele din urmă, contestarea deciziei instanței este practic imposibilă”.
FIDH și-a exprimat mirarea în legătură cu o „practică destul de curioasă” a Curții Europene pentru Drepturile Omului, care refuză să recunoască însăși posibilitatea existenței unui vacuum juridic pe teritoriile litigioase. În cazuri aparte, Curtea transpune responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor omului atît pe umerii guvernului țării de jure, cît și ai organelor puterii de facto, ce controlează situația în teritoriu. Totodată, CEDO nu are posibilitatea să interacționeze direct cu autoritățile reale, dar și problema executării deciziilor, practic, se află în afara jurisdicției acesteia.

Printre recomandările către structurile internaționale FIDH sunt următoarele: sporirea atenției asupra drepturilor omului și propunerea unor soluții mai concrete, conferirea unui caracter prioritar al „conflictelor înghețate”, încurajarea cooperării depolitizate dintre autoritățile Moldovei și Transnistriei.

În opinia apărătorilor drepturilor omului, organizațiile internaționale trebuie să aibă o abordare creativă a elaborării măsurilor, ce vor permite asigurarea adoptării de către autoritățile transnistrene a angajamentelor politice privind respectarea drepturilor omului. Totodată, acestea nu trebuie să ocupe vreo anumită poziție în problema recunoașterii teritoriului litigios.

Un șir de recomandări sunt adresate și autorităților de drept ale „subiecților litigioase”, inclusiv și guvernului Moldovei. Printre acestea se numără: evitarea măsurilor discriminatorii față de persoanele, ce locuiesc în Transnistria, cooperarea cu autoritățile nerecunoscute pentru a înlătura anumite încălcări ale drepturilor omului, fără condiționarea acestei cooperării cu soluționarea problemelor din „politica înaltă”.

Autorităților transnistrene, în special, li s-a recomandat să adopte, în mod unilateral, angajamentele privind respectarea standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, includerea acestor norme în legislația locală, facilitarea accesului pe teritoriul lor a observatorilor internaționali, să aibă grijă de mijloacele eficiente a protecției juridice pentru populație.