Acutizarea “pacificatoare”, sau Moldova profita de criza din Ucraina

Фото: dosug.md

Xenia Florea

Chişinăul, Tiraspolul şi Moscova au găsit un nou motiv de tensiune. Analiştii politici nu au dubii – nu fără ajutorul Washingtonului. La sfîrşitul lunii septembrie, ministrul Afacerilor Externe al RM, Natalia Gherman, i-a cerut Rusiei, de la tribuna Adunării Generale a ONU, să-şi retragă pacificatorii din Transnistria. Aceştia trebuie înlocuiţi cu o misiune internaţională civilă, a declarat șefa diplomaţiei moldoveneşti.

La începutul lunii octombrie, la Bruxelles, la Centrul pentru politică europeană a avut loc o masă rotundă cu tema: „Reforma misiunii de pacificare în Transnistria”. În cadrul acestui for, deja al treila an consecutiv, grupul de experţi din Moldova (experţi de la IDIS „Viitorul”) şi colegii lor ucraineni de la Institutul de politică mondială de la Kiev au prezentat un studiu pe această temă.

Concluziile autorilor sunt evidente –reforma misiunii de menţinere a păcii este o condiţie indispensabilă pentru reglementarea conflictului transnistrean, deoarece rolul dominant în joacă contingentul rus.

Şi ambasadorul RM în Ucraina Ion Stăvilă a turnat gaz pe foc zilele acestea. Într-un interviu pentru o agenţie de presă ucraineană, el a declarat că operaţiunea de menţinere a păcii pe Nistru „nu corespunde criteriilor internaţionale general acceptabile”. Însă nu a deschis parantezele acestei necorespunderi.

Reacţiile MAE al FR şi al ministrul de externe al nerecunoscutei RMN Nina Ştanski au fost destul de dure. Şefa diplomaţiei transnistrene a declarat că „scopul acestor declaraţii şi acţiuni este crearea unui fon informaţional negativ în jurul misiunii de pacificare” şi că „unii reprezentanţi ai Moldovei execută un anumit „normativ cantitativ” la comanda cuiva”. Iar MAE rus a calificat ideea de reformare a misiunii de menţinere a păcii pe Nistru drept o „obsesie”.

„Linia generală” a partidului şi guvernului


Despre faptul că misiunea pacificatorilor din Transnistria trebuie transformată într-o misiune civilă, Vladimir Voronin, pe atunci preşedinte, a anunţat încă în 2007. La sfîrşitul anului 2007, el a venit cu un pachet întreg de iniţiative „pacificatoare”. Voronin a fost de acord că recunoască rezultatele privatizării din Transnistria, le-a propus autorităţilor de la Tiraspo creare unor forţe militare comune, fondarea unei televiziuni comune, reabilitarea unei căi ferate unice, anularea posturilor vamale şi de grăniceri, reducerea posturilor de menţinere a păcii.

Iar ministrul de externe de atunci Andrei Stratan, la cea de-a 62-a Asamblee a ONU a venit cu un discurs similar cu cel al Nataliei Gherman. El a cerut retragerea totală a trupelor urse din Transnistria şi înlocuirea pacificatorilor ruşi cu o misiune a observatorilor civili.

Ideea de reformare a operaţiunii de menţinere a păcii pe Nistru a fost preluate şi de autorităţile liberal- democrate ale Republicii Moldova. La sfîrşitul anului 2011, în cadrul şedinţei Consiliului de Miniştri al OSCE de la Vilnius, ministrul Afacerilor Externe pe atunci, Iurie Leancă a declarat că Chişinăul insistă asupra transformării operațiunii de pacificare pe Nistru într-o misiune civilă cu mandat internaţional, precum şi pe finalizarea procesului de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul republicii.

La începutul anului 2012, despre faptul că misiunea de menţinere a păcii trebuie schimbată a anunţat premierul Vladimir Filat. A apărut şi un prilej pentru aceasta: pe 1 ianuarie 2012, lângă Vadul Lui vodă, la un post de pacificare a fost rănit mortal localnicul Vadim Pisari.

Incidentul a provocat un val de mitinguri de protest din partea moldovenească. Autorităţile din Transnistria au declarat că tensionarea situaţiei în jurul forţelor de menţinere a păcii a fost regizată la Chişinău nu fără ajutorul Bruxelles-ului şi Washingtonului.

Și Nicolae Timofti s-a evidențiat în cazul reformatării misiunii de menținere a păcii. În iulie 2012, el a declarat către secretarul general al OSCE Lanberto Zaniero despre „inutilitatea” și „pericolul” pacificatorilor FR în Transnistria. În opinia lui Timofti, ei prezintă un pericol „constant” pentru cetățenii Moldovei din țările vecine”.

Poziția Rusiei în această problemă a fost menționată doar de un singur „reflux”. În anul 2010, după „apropierea din Mezeberg” a președintelui Rusiei de atunci Dmitri Medvedev și a cancelarului Germaniei Angela Merkel au apărut zvonuri privind inițiativa Medvedev-Merkel de soluționarea problemei transnistrene prin federalizarea RM. Ce-i drept, nimeni nu a văzut documentul, însă ritorica autorităților ruse din acea perioadă este semnificativă.

Inițial, președintele Medvedev a declarat că formatul prezenței ruse de menținere a păcii în Transnistria va fi schimbat. Misiunea de pacificare, a spus el, va fi transformată în „una de garantare a păcii” și își va continua existența sub egida Organizației de Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Apoi șeful MAE FR Serghei Lavrov a anunțat despre posibilitatea formatului de pacificare. „Trebuie să ne gîndim și la faptul cum să adaptăm prezența internațională la sarcinile ce vor reieși din planul de reglementare. Ele, desigur, vor fi altele și nu vor consta doar în menținerea liniștii dintre părțile din regiune”, a declarat Lavrov.

Însă ulterior în Kremlin s-a întors Vladimir Putin și „primăvara de la Mezerberg” s-a încheiat. Noua poziție a FR în problema reglementării transnistrene a fost explicată foarte clar de reprezentantul președintelui Rusiei în problema transnistreană Dmitri Rogozin.

Enumerînd cinci puncte, pe care trebuie să le respecte Moldova pentru ca a avea garanția unui stat unitar, Rogozin a declarat că RM „trebuie să recunoască rolul Rusiei ca singura țară, ce deține autoritate politică și militară în regiune. Și să nu încerce să joace de-a pisica și șoarecele, introducînd în calitate de mediatori părți, ce nu au nimic în comun cu această regiune”.

iar poziția Tiraspolului în problema transformării misiunii de pacificare pe Nistru a rămas aceeași. Precum au menționat într-un studiu experții IDIS „Viitorul” și ai Institutului de politică internațională de la Kiev, misiunea de menținere a păcii, pe parcursul a 22 de ani, „de facto” a întărit „statalitatea” regiunii transnistrene a Republicii Moldova în loc să contribuie la crearea încrederii în procesul de reglementare a conflictului și de apropiere dintre Chișinău și Tiraspol”.

De aceea, în fiecare perioadă de „acutizare pacificatoare”, Tiraspolul spunea neîncetat că schimbarea operațiunii de menținere a păcii pe Nistrul este „inoportună și inacceptabilă”.

„Aceasta este o operațiune de menținere a păcii cu un nivel înalt de eficiență, unde sunt prezente subdiviziunile armatei ruse, observatori moldoveni și transnistreni, sunt observatori din Ucraina, iar cu eforturile acestei Comisii Unificate de Control noi reușim să menținem pacea”, - a declarat la începutul acestui an, în timpul unei asemenea „acutizări” președintele republicii nerecunoscute Evgheni Șevciuk.

Iar recent, șefa diplomației RMN, Nina Ștanski, declarînd că, se pare că !unii reprezentanții ai Moldovei execută un anumit „normativ cantitativ” la comanda cuiva”, a amintit că o misiune de observatori civili a funcționat deja pe malurile Nistrului și și-a demonstrat incompentența totală”.

S-a întîmplat în anul 1992. „Atunci participanții comisiei cuadrilaterale (Moldova, Ucraina și România), cu excepția reprezentanților Rusiei, au părăsit rapid Benderul, chiar în ajunul ciocnirilor armate, asigurîndu-și, exclusiv, propria securitate. Pur și simplu au fugit. Vărsarea de sînge nu a putut fi evitată. Atunci Rusia a oprit măcelul, a separat pârțile implicate în conflict, a inițiat instituirea misiunii de menținere a păcii și a așezat părțile la masa de negocieri. Transnistria ține minte foarte bine „lecțiile de istorie”, a declarat Ștanski.
„Asul din mînecă” al SUA

În mare parte, nu există un motiv special pentru a pune acum problema schimbării formatului misiunii de pacificare pe Nistru. Acesta a fost în 2012, cînd a avut loc incidentul la postul nr. 9 și situația din zona de securitate s-a acutizat la limită.

Însă dacă motiv nu există (iar acesta poate fi oricînd invocat), atunci conjunctura regională contribuie la cest lucru. În anul 2012, un asemenea raport de forțe în politica externă nu exista.

„Moldova profită e criza din Ucraina. MAE al țării cere retragerea pacificatorilor din Transnistria”, titra o publicație rusă declarația Nataliei Gherman la Adunarea Generală a ONU. Chișinăul nici nu ascunde faptul că intenționează să profite de criza ucraineană în propriile scopuri.

„Schimbarea puterii de la Kiev ar putea contribui la modificarea statutului de pacificator. Noi vom fi bucuroși, dacă în urma schimbării puterii în Ucraina vom putea atinge acest scop. Vom continua să promovăm idea retragerii necondiționate a forțelor armate ale FR de pe teritoriul Moldovei și modificării statutului misiunii de menținere a păcii, sperînd, desigur, în susținerea partenerilor ucraineni în această nouă situație”, - a declarat în unul dintre interviuri în iulie curent ministrul Afacerilor Externe Natalia Gherman.

Analiștii politici nu au dubii: cu participarea activă a SUA acum este promovată o campanie directă de creare a unui fon informațional nefavorabil în jurul misiunii de menținere a păcii de pe Nistru. De aici și actuala „acutizare” informațională în jurul actualului sistem de menținere a păcii. Nu este exclus că în următoarele luni aceasta ar putea ajunge din latura teoretică în cea practică, iar în zona de securitate vor avea loc noi „incidente”, în urma cărora problema modificării misiunii pacificatorilor militar din Transnistria într-o misiune a pacificatorilor civili va fi pusă radical.

Toate aceste acțiuni de minimizare a influenței Federației Ruse în regiune și excluderea ei din Transnistria se dublează cu încă o inițiativă „pacificatoare”: recent, Uniunea Europeană a propus instituirea unui control internațional asupra frontierelor ucrainene. Se prevede că în această misiune vor participa Germania, Franța și Italia.

Politologul transnistrean Andrei Safonov a comentat cîndva insistența Chișinăului, SUA, UE și României în problema modificării formatului operațiunii de menținere a păcii pe Nistru: „Miza conducerii Moldovei este clară: „în cazul unor incidente, „pacificatorii europeni, spre deosebire de cei ruși, nu vor putea influența situația și nu vor împiedica „restabilirea ordinii constituționale” în „raioanele de Est ale Moldovei”.

Ținînd cont de actuala conjunctură regională, acum s-a creat un moment cel mai favorabil.