Codul educației nu s-a înscris în interesele naționale

Foto: protv.md

Vladislav Bordeianu

Duminica trecută a intrat în vigoare noul Cod al educației. Codul a fost criticat de opoziția parlamentară și de către experți pînă la adoptarea lui, însă coaliția de guvernămînt nu a dorit să asculte critica și a adoptat documentul, care în mare parte este copiat de la România. În afara faptului că unele prevederi ale Codului nu reflectă interesele naționale ale țării, altele, în general, contravin Legii Supreme a Republicii Moldova – Constituției.

Moldovenii vor fi impuși să iubească Uniunea Europeană

În ajunul încheierii sesiunii de primăvară-vară a legislativului, majoritatea parlamentară, în persoana Coaliției pentru Guvernare Pro-Europeană, a adoptat controversatul Cod al educației, unele prevederi ale căruia sînt destul de controversate. Totodată, nimeni nu punea la îndoială necesitatea adoptării unui nou cod (cel vechi a fost adoptat în 1995), însă, precum menționează specialiștii, documentul trebuia să fie examinat după alegeri, și nu în termene atît de restrînse.

„Noul cod este necesar, iar procesul educațional trebuie să reacționeze la schimbările din lume. Însă nu se poate atît de repede de adoptat un document atît de importat, el trebuie să fie sistematizat, bine orientat și atotcuprinzător”, menționau specialiștii.

Codul educației nu doar că pune bazele învățămîntului și educației, dar și ale conceptului despre lume. Autoritățile noastre însă, în loc să pună accentul pe sporirea calității studiilor, a pregătirii profesionale a profesorilor, pe crearea motivației pentru obținerea cunoștințelor noi, în rang de politică de stat în domeniul educației sînt puse promovarea „aspirațiilor societății spre integrarea europeană”. Totodată, această sarcină se află de rînd cu „crearea conștiinței naționale și identității naționale”.

Această prevedere este conținută în articolul 4 al Codului, fiind una dintre cele trei sarcini pe care autoritățile moldovene intenționează să le îndeplinească cu politici în domeniul educației. Alte două prevederi sînt: „dreptul fundamental la educaţie, necesar pentru exercitarea altor drepturi ale omului” şi „implementarea mecanismului de bază de creare şi dezvoltare a capitalului uman”.

Ţinînd cont de tendinţele din ultimii ani şi fixarea majorităţii parlamentare pe ideea de integrare europeană, ridicarea integrării europene la rangul politicii de stat în domeniul educaţiei nu este de mirare. Însă nu trebuie să uităm că integrarea europeană este un scop politic, care nu trebuie să aibă nimic în comun cu sistemul de învăţămînt, deoarece educaţia trebuie să fie în afara politicului. Acest fapt este menţionat şi de apărătorii drepturilor omului, care menţionează că un scop politic nu poate fi scris în Cod.

„Articolul 5 din Constituţia Republicii Moldova spune că «nicio ideologie nu poate fi stabilită în calitate de ideologie oficială de stat»”, a menţionat membrul Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii Ian Fieldman. Iar promovarea integrării europene în Cod nu este altceva decît impunerea ideologiei de stat.

Rămîne deschisă întrebarea: ce va fi mai mult în programul de studii – politică sau cunoştinţe? Şi ce au în vedere autorităţile sub identitatea naţională şi crearea conştiinţei naţionale? Ţinînd cont de aspiraţiile europene, se pare că va fi vorba doar de valorile europene și nicidecum de cele moldoveneşti.

Limba rusă – inamicul Moldovei, iar limba română – limbă de predare

În afară de faptul că, în pofida intereselor naţionale, în instituţiile de învăţămînt vor fi promovate aspiraţiile spre integrarea europeană, opoziţia parlamentară a sesizat şi alte momente periculoase. Potrivit deputatei comuniste Ina Şupak, printre acestea se numără „limitarea accesului la studii în limbile minorităţilor naţionale, lichidarea pentru limba rusă a statutului de limbă de comunicare interetnică şi egalarea ei cu una străină”.

Astfel, studierea limbii ruse nu va fi obligatorie. Deși în Moldova mai mult de jumătate din populație posedă limba rusă, iar o parte și mai mare înțelege această limbă. Însă potrivit modificărilor, limba rusă în Codul educației este menționată de rînd cu limba engleză și franceză (art. 9 (8) „Condiții de acces”).

„Din păcate, minorităților naționale nu le-au lăsat șanse la studii în limba interetnică, iar acest fapt constituie o încălcare directă a drepturilor omului și a Constituției. Or, școlile minorităților naționale, inclusiv ale găgăuzilor și bulgarilor, vor fi finanțate după principiul restului, iar acest fapt ar putea avea consecințe”, își exprimă îngrijorarea profesorii. Prin adoptarea acestei măsuri, coaliția majoritară a făcut încă un pas spre excluderea limbii ruse din sfera de comunicare.

De ce în acest caz majoritatea parlamentară nu a preluat experiența europeană? Spre exemplu, în Belgia, în pofida faptului că doar 1% din cetățeni vorbesc limba germană, aceasta este stabilită drept limbă de stat. Totodată, în țară, în calitate de limbi de stat mai figurează două limbi – franceza și olandeza. Raportul procentual al populației conform limbilor arată în felul următor: olandeza – 60%, franceza – 32%. Cunosc și franceza, și olandeza – 8%.

Totodată, în Codul educației din Moldova nu se face nicio referire la studiile în limba de stat, prevăzute în Constituție. În locul limbii moldovenești, în Codul educației se menționează că procesul de studii va fi desfășurat în limba română. Specialiștii menționează că stabilirea limbii române în Cod ar putea fi un prim pas în favoarea identității române, iar prin aceasta ar putea fi încălcate drepturile celor care nu se consideră român. Or, dezbaterile despre faptul cui să-i fie oferit statutul de națiune titulară – moldovenilor sau românilor – continuă și sînt utilizate în scopuri politice.


Instituțiile de învățămînt vor putea efectua activitate antreprenorială

Alte prevederi ale documentului se referă la învățămîntul obligatoriu pînă la atingerea vîrstei de 18 ani, angajarea profesorilor doar în bază de concurs, condiții mai dure pentru estimarea și asigurarea independenței financiare a fiecărei instituții de învățămînt. Documentul mai prevede măsuri de stimulare a profesorilor în funcție de rezultatele activității lor, precum și modificarea metodologiei de desemnare a conducătorilor instituțiilor de învățămînt, care vor fi selectați în bază de concurs pe cinci ani. În licee vor putea preda doar profesori cu diplomă de master, iar în universități – doar profesorii cu titlu de doctor habilitat.

Încă un nonsens al noilor reguli introduse în sistemul educației: instituțiile de învățămînt profesional-tehnic și universitățile vor putea efectua activități antreprenoriale. Universitățile vor mai putea efectua activități în domeniul transferului de tehnologii. Iar veniturile instituției de învățămînt, obținute exclusiv în urma activității antreprenoriale, vor fi acumulate și gestionate separat de alte venituri.

Aceste modificări pot fi interpretate neunivoc. Sau Guvernul vrea să renunțe treptat la finanțarea instituțiilor de învățămînt, sau acesta a decis să recalifice instituțiile de învățămînt. Dar oare principalul scop al sistemului de educație nu este educarea și sporirea cunoștințelor cetățenilor? Sau politicienii noștri tocmai au nevoie de o populație agramată, care nu va cunoaște lucruri elementare și nu-și va putea apăra poziția civică?

Specialiștii în domeniul învățămîntului consideră că noul Cod al educației va diviza și mai mult societatea și va conduce la înrăutățirea sistemului de învățămînt, care și așa a fost distrusă timp de 20 de ani. Noul cod este bazat pe pragmatism, dar nu pe formarea calităților civice, iar elevii își vor pierde conștiința civică.