Gaburici, ca Sturza?

Foto: noi.md

Irina Astahova
 
În cadrul conferinţei de presă de ieri, guvernatorul Băncii Naţionale a declarat că BNM aşteaptă învestirea cît mai urgentă a noului cabinet de miniştri pentru a elabora măsuri anticriză. Teoretic, planul măsurilor anticriză trebuia elaborat încă de Guvernul Leancă, împreună cu BNM. Cel puţin, în timpul prezentării de săptămîna trecută în Parlament a programului de activitate al noului guvern, candidatul Iurie Leancă trebuia să anunţe despre elaborarea unui asemenea plan sau pur şi simplu să prezinte programul anticriză. 
 
Însă acest lucru nu a fost făcut. Mai mult, dacă acum o săptămînă programul propus de Iurie Leancă părea unul superficial, apoi astăzi, în general, nu este clar cum un asemenea document „nobil” putea fi prezentat în parlamentul ţării, a cărei economie se prăbușește.
 
Astăzi, în Parlament vine un nou candidat la postul de premier, Chiril Gaburici, care va prezenta componenţa guvernului său şi programul acestuia. Unii experţi deja îl numesc kamikaze-martir, care va fi aruncat împreună cu echipa sa pe ambrazura crizei. De fapt, el va trebui să joace acelaşi rol pe care l-a jucat în 1998 Ion Sturza, care a venit să suporte lovitura crizei, să cureţe terenul, să se aleagă cu o imagine negativă de demnitar, pe timpul căruia poporul a sărăcit brusc, a plecat din guvern, care aplicat măsuri nepopulare pentru stabilizarea situaţiei.
 
„Cei mai liberi oameni sînt oamenii condamnaţi”, mi-a spus într-o discuţie unul dintre foştii conducători ai ţării. Sturza a luat asupra sa lovitura valului de criză, a părăsit Guvernul, dar a intrat în istorie”. 
 
Dar însuşi Ion Sturza nu consideră că situaţia de astăzi este similară celei din 1998. „Există o mare diferenţă, a spus el într-un interviu pentru NOI.md. În primul rînd, în esenţa crizei. În 1998, a fost mai mult o influenţă a factorului extern, deşi s-au acumulat şi problemele interne – lipsa reformelor. Criza propriu zisă a venit imediat. Timp de o zi, au fost sistate toate livrările, a fost o lovitură puternică, de moment. Situaţia nu evolua lin, aşa cum se întîmplă în Moldova din anul trecut. 
 
În al doilea rînd, noi aveam o susţinere politică serioasă, noi nu am fost pur şi simplu nişte băieţi, noi eram jucători puternici, cu propriile poziţii în partid, în alianţă, şi puteam să dictăm condiţiile. Noi am avut mînă liberă şi nimeni, poate cu excepţia lui Roşca, nu ne-a împiedicat.
 
În al treilea rînd, noi aveam o impertinenţă fără margini. Ţin minte că l-am surprins pe preşedintele Petru Lucinschi pe cal, care pe atunci se afla la odihnă în Condriţa. Şi tot acolo, la Condriţa, el a semnat decretul privind crearea unei comisii cu împuterniciri financiare extraordinare. Eu am condus această comisie, din care făceau parte Arapu, Muravschi, Ursu. Noi aveam mînă liberă, noi acţionam în lipsa organizaţiilor financiare internaţionale, în timp ce Parlamentul era în vacanţă. Totodată, exista un nivel înalt de confidenţialitate. Noi acţionam fără gălăgie, pentru a nu genera panică. Însă, dacă e să fiu sincer, frica, desigur, era foarte mare”.
 
Despre experienţa sa din 1998 şi concluziile de rigoare Ion Sturza a relatat anterior pe reţelele de socializare.
 
Actuala panică pe piaţa valutară, în opinia lui Ion Sturza, a avut loc nu doar din cauza factorilor externi. „Oamenii sînt şocaţi de furt, spune Ion Sturza. Astăzi, un miliard de dolari sînt scoşi din sistem, ceea ce echivalează cu pierderea unui miliard de dolari din rezervele valutare”. Însă, principala problemă, în opinia ex-premierului, constă în faptul că politicienii care au venit la putere încă nu au conştientizat gravitatea situaţiei: „Ei glumesc, vorbesc despre chestiuni de familie, prietene, sînt relaxaţi. Reiese că le este în cot de toate”.
 
Ion Sturza este indignat de comportamentul conducerii Băncii Naţionale, care, în loc să ia măsuri urgente şi excepţionale, iarăşi se acoperă cu decizii de moment, cu caracter monetar. Însă aceasta nu este o ieşire din situaţie, e ca şi cum i-ai aplica mortului cataplasme. În opinia lui Ion Sturza, Dorin Drăguţanu s-a scăpat cu vorba în cadrul ultimei conferinţe de presă, cînd a declarat, parafrazîndu-l pe Freud: daţi-mi un miliard de dolari şi eu voi soluţiona problema devalorizării valutei naţionale. Aceasta înseamnă că el acţionează conştient şi înţelege perfect ce anume a provocat criza financiară din ţară.
 
 
Nu eşti hoț pînă nu ești prins
 
Învestirea noului guvern are loc în contextul agitației din jurul creşterii bruşte a cursului valutar, care a avut loc marţi. Oamenii nu ştiau ce să facă: să cheltuiască ultimii lei pentru o sută de dolari sau să fugă repede la magazin şi să-şi facă rezerve de produse şi mărfuri de primă necesitate. Spre seară, pozele cu rafturile goale ale alimentarelor şi cozile imense de cumpărători care luau casele cu asalt au invadat reţelele de socializare şi au lăsat în umbră ştirile privind acţiunile militare din Ucraina. Întreprinderile care doreau să cumpere valută din bănci au stat toată ziua în aşteptare – băncile nici măcar nu au anunţat cursul.
 
Acum este evident că conferinţa de presă convocată de urgență a guvernatorului BNM, Dorin Drăguţanu, în loc să atenueze presiunea, a provocat şi mai multă panică. Şeful băncii centrale din Moldova nu a numit adevăratele cauze ale prăbuşirii leului, care pentru toţi deja nu mai sînt un secret de stat. Însă anume de la el era aşteptat un răspuns onest al unui conducător responsabil. Mai mult, în lipsa unui guvern, în condiţiile unei crize politice evidente din ţară, toţi aşteptau de la guvernatorul BNM un plan ferm şi clar – cel puţin, pentru stabilizarea situaţiei. Acest fapt ar fi calmat populaţia.
 
Însă acest lucru nu s-a întîmplat. Drăguţanu, ca un elev la examen, a citit versiunea oficială a cauzelor crizei financiare din ţară, fapt prin care i-a şocat pe toţi. El nu i-a calmat pe oamenii, ci, dimpotrivă, a alimentat şi mai mult anxietatea şi îngrijorarea faţă de incertitudinea viitorului apropiat. În consecinţă, cursul leului a căzut într-atît, încît ziua de ieri a şi fost deja numită „marţea neagră”: cursul dolarului la bănci şi casele de schimb valutar atingea 26 de lei, al unui euro – 30 de lei, iar valuta era de negăsit. 
 
Drăguţanu a explicat deprecierea record a valutei naţionale prin cîţiva factori obiectiv şi subiectivi: criza economică şi politică din regiune, economia slabă a ţării, scăderea exportului şi importului, reducerea transferurilor băneşti din străinătate (toate acestea, potrivit lui, au condus la faptul că cererea la valută a depăşit cu mult oferta) şi prin panica pe piaţa valutară. Totodată, reducerea panicii, în opinia lui Drăguţanu, depinde doar de cetăţenii de rînd, care pur şi simplu nu trebuie să cumpere valută.
 
Spre surprinderea şi consternarea jurnaliştilor şi a experţilor, printre principalii factori ai deprecierii leului guvernatorul BNM nu a menţionat schemele frauduloase la trei bănci moldoveneşti, prin care au fost scoși din ţară miliarde de lei. Or, de fapt, anume aceste scheme şi vulnerabilitatea populaţiei în faţa unei asemenea ilegalităţi crase au şi provocat panica pe piaţa valutară. Despre aceasta afirmă într-un glas experţii financiari independenţi, invocînd statistica tranzacţiilor bancare şi emisiunile suplimentare ale leului moldovenesc efectuate de BNM.
 
Ţinînd cont de faptul că Banca Naţională era la curent cu toate aceste tranzacţii, dar a admis escrocheriile şi astfel a contribuit la ieşirea situaţiei de sub control, acum este greu de prognozat cum va evolua situaţia. Mai mult, unii bancheri consideră că deprecierea leului este un proces tehnic foarte uşor de gestionat, iar astăzi leul este lăsat să cadă anume cu atîta, cu cît va fi posibil. Neoficial, finanţiştii spun că agitația valutară din Moldova continuă să fie creată artificial.
 
În special, este vorba despre persoanele care au luat credite în lei la trei bănci din grupul Şor, le-au convertit în valută şi nu aveau de gînd să le restituie. Acum, la aceste bănci se fac verificări, iar pentru ca controlorii să nu-i găsească pe aceşti debitori dubioşi, ei au convertit urgent valuta în lei, pentru a „pune creditele la loc”. În această situaţie – cu cît este mai înalt cursul, cu atît e mai bine pentru aceşti debitori suspecţi, al cărui joc îl face atît de neîndemînatic şi anemic Banca Naţională.
 
Oricît ar suna de paradoxal, dar pentru autorităţi s-a creat o situaţie favorabilă: în pofida faptului că economia moldovenească intră brusc într-o criză adîncă şi reducerea cheltuielilor bugetare va deveni inevitabilă, marii funcţionarii nu sînt prea îngrijoraţi de acest lucru – ei nu trăiesc din salariu. Iar criza este întotdeauna un motiv în plus de a cere de la partenerii externi finanţare suplimentară – în afara mijloacelor alocate pentru noile reforme în sectorul public (MAI, sistemul judiciar etc.). Asistenţa în valută va fi convertită în lei, astfel încît funcţionarii vor avea chiar de cîştigat şi vor mai rămîne mijloace şi pentru mizera „majorare a salariilor şi pensiilor”. 
 
Iar pentru businessul moldovenesc începe o perioadă sumbră. Din păcate, economia ţării în toţi aceşti ani nu şi-a schimbat „paradigma dezvoltării”. Au fost multe discuţii pe tema aceasta, însă pînă în prezent este vorba despre o economie dependentă de importuri, al cărei consum este menţinut din contul remiterilor băneşti de peste hotare. De aceea, afacerile se dezvoltă, în special, în domeniul comerţului şi serviciilor. Aceste afaceri depind direct de şocurile externe şi de cursul valutar. Iar experţii deja prognozează un val de falimente printre companiile arendatoare şi importatoare, precum şi printre întreprinderile care au contractat credite în valută.
 
Nu toţi vor putea rambursa aceste credite. Mai mult, pe 17 februarie, Banca Naţională a majorat rata de bază de refinanţare cu încă 5 puncte procentuale – de la 8,5% pînă la 13,5%. Dorin Drăguţanu şi-a exprimat speranţa că în rezultatul acestei decizii, băncile comerciale vor accelera majorarea dobînzilor la depozitele şi creditele în lei – acest fapt, în opinia lui, va contribui la întărirea valutei naţionale şi la stabilizarea situaţiei pe piaţa valutară.
 
Însă finanţiştii consideră că, în primul rînd, în condiţiile unei inflaţii galopante, această decizie nu va salva valuta naţională. În al doilea rînd, ei au început imediat să vorbească despre consecinţele negative ale ei. În pragul unei crize economice, această măsură dură va conduce la scumpirea costurilor afacerilor şi, drept consecinţă, la dezgheţarea activităţii economice, fapt ce va adînci şi mai mult criza economică din ţară.
 
„Situaţia financiară cred că este aproape de o catastrofă, a declarat într-un interviu pentru NOI.md unul dintre foştii membri ai Guvernului, şeful unui bloc financiar-economic. Panica şi aşteptările negative pe piaţa valutară deja au dus la faptul că atît persoanele fizice, cît şi cele juridice continuă să ţină valuta şi astfel contribuie şi la scumpirea ei. 
 
În opinia lui, în această situaţie extraordinară, ce ar putea duce la destabilizarea întregii economii, BNM trebuie să întreprindă nişte măsuri administrative dure, spre exemplu, „Banca Naţională trebuie să-i impună pe toţi să vîndă valută. Eventual, să revină la norma ce prevede vînzarea obligatorie a valutei pentru întreprinderile care au valută pe cont, dar care în această perioadă nu au planificate importuri”.
 
Însă BNM nu are de gînd să introducă restricţii administrative pe piaţa valutară, a declarat Dorin Drăguţanu. El explică acest lucru prin faptul că măsurile administrative au un efect de scurtă durată şi stimulează „piaţa valutară neagră”. În opinia lui, acest fapt ar putea aduce la refluxul valutei din bănci pe piaţa neagră, care ar putea provoca un deficit şi mai mare de valută.
 
 
Prădătorii
 
Experţii au admis încă acum un an că situaţia din Moldova ar putea evolua conform unui scenariu pesimist, însă toţi au închis ochii cum au putut la faptele evidente. Astăzi deja putem vorbi liber despre acest lucru, deoarece scenariul pesimist a căpătat contururi fizice.
 
Primăvara trecută, fostul ministru al Economiei, Valeriu Lazăr, în timpul întîlnirilor neformale cu jurnaliştii spunea că, chiar şi scenariul optimist de evoluţie a economiei moldoveneşti după semnarea Acordului de asociere cu UE implică mai multe dificultăţi.
 
Scenariul pesimist nu a fost făcut public, însă el presupunea embargoul rusesc pentru produsele moldoveneşti, dificultăţile la export şi reîntoarcerea gastarbeiterilor. Şi Rusia a dat foarte clar de înţeles că aşa şi va fi. Aceste probleme trebuiau discutate foarte minuţios şi raţional în timpul negocierilor cu partenerii externi. Iar decizia trebuia adoptată nu situaţia unei euforii inconştiente, ci în baza rezultatelor obţinute.

Însă autorităţile moldoveneşti au făcut un pas disperat, în esenţă, în condiţiile acţiunilor militare din Ucraina. Mai mult, susţinerea sancţiunilor antiruseşti (chiar dacă Moldova nu a aderat la ele, dar le-a aprobat) a plasat ţara noastră în rîndul statelor beligerante. Acest fapt a înrăutăţit situaţia, deoarece, chiar dacă nu participă la acţiunile militare, susţinerea lor implică costuri suplimentare, pe care Moldova nu şi le poate permite.

Nu în zadar vocea Moldovei din exterior, în persoana lui Ion Sturza a reacţionat imediat la acţiunile autorităţilor moldoveneşti. În noiembrie trecut, el a declarat că „impunerea unor condiţii dure la implementarea reformelor economice, sociale şi politice, fără vreo susţinere financiară substanţială (Ucrainei i s-au promis 500 de milioane de euro, Moldovei – 50 de milioane de euro) a condus la o catastrofă majoră, pe care noi o calificăm drept cel mai mare eşec al politicii externe comune a Uniunii Europene”.

S-ar părea că e absurd: cel mai fervent susţinător al integrării europene a Moldovei, brusc, admonestează dur atît autorităţile europene, cît şi pe conducătorii moldoveni, pentru semnarea declarativă a acordurilor cu UE, fără o susţinere financiară corespunzătoare. În esenţă, el i-a acuzat de incompetenţă, de dorinţa de a obţine cu orice preţ un rezultat rapid, care în realitate a devenit o catastrofă pentru Moldova – în contextul circumstanţelor atenuante.

Însă pregătirea de alegerile parlamentare, propaganda masivă şi manipulările grosolane din  timpul campaniei electorale au distras atenţia electoratului de la iminenţa catastrofei. Iar admiraţia faţă de cazurile singulare de succes ale exportatorilor moldoveni pe pieţele africane îndepărtate le-a umbrit atenţia.

Și consecinţele nu au întîrziat să apară – tocmai conform scenariului pesimist. Teoretic, putem presupune că acestea ar putut fi mai puţin dure, dacă în ţară ar fi existat un guvern competent şi responsabil, iar banca centrală ar fi fost condusă de un guvernator profesionist şi responsabil. Însă ne-a fost greu să ne imaginăm că de această situaţie regională dificilă vor profita persoane apropiate puterii şi acoperite de ea. Punerea în funcţiune a maşinii de tipărit, punerea în circulaţie a unei cantități suplimentare de lei moldoveneşti, convertirea şi scoaterea din ţară a aproape unui miliard de dolari din contul deponenţilor sau al populaţiei – această situaţie a fost numită de către unul dintre foştii conducători ai ţării drept jaf.

Totodată, faptul că acest cuvînt caracterizează cel mai bine astăzi acţiunile celor care şi-au prădat propriul popor sună bizar. Deoarece prădarea este o crimă de război, jefuirea locuitorilor teritoriului duşmanului, săvîrşită de către inamic, dar nu de către autorităţile naţionale. Astăzi reiese că, în contextul crizei economice şi politice regionale, pe fundalul crizei economice locale, provocate de modificarea structurii exportului moldovenesc şi a întregii economii din Moldova, pe fundalul unei crize politice interne, au fost implementate scheme frauduloase fără precedent, sub acoperirea structurilor de stat.