Instrucțiune pe puncte a partenerilor externi

Foto: gov.md

Xenia Florea

Săptămîna aceasta, partenerii externi (șefii misiunilor diplomatice ale țărilor UE și SUA, reprezentanții Băncii Mondiale, delegației UE în Moldova și a unui șir de organizații internaționale) au transmis premierului Chiril Gaburici „Note informative din partea partenerilor de dezvoltare”. O instrucțiune de 83 de pagini, ce și cum poate face noul guvern pe termen scurt (primele 100 de zile de activitate) și mediu (12 și mai multe luni).

Experții spun că acest document este de fapt un ultimatum pentru autoritățile moldovene. Însă partenerii externi au tot dreptul să ceară: ei au creditat generos Chișinăul și acum cer să raporteze pentru banii cheltuiți și să îndeplinească sarcinile pe care Chișinăul, din obișnuință, le-a tratat formal, imitînd reformele.

Acum, guvernul lui Chiril Gaburici se află într-o situație extrem de neplăcută. Pe de o parte, partenerii externi au făcut o aluzie fină: de îndeplinirea „Notelor informative” vor depinde relațiile viitoare ale donatorilor cu autoritățile RM. În primul rînd, cele financiare.

Pe de altă parte, multe puncte ale acestui document sînt categoric inacceptabile atît pentru oligarhii moldoveni, ce stă în spatele guvernului „tehnocrat”, cît și pentru majoritatea populației.


Sectorul financiar

Partenerii de dezvoltare le-au oferit autorităților moldovene 100 de zile pentru efectuarea anchetei privind cele trei bănci problematice și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de criza financiară.

„La trei bănci (Banca de Economii, Unibank și Banca Socială), se arată în „Notele informative”, la finele anului trecut, a fost introdusă administrarea specială din cauza unor tranzacții mari și netransparente, efectuate atît între ele, cît și cu companii străine. Aceste tranzacții pun sub semnul întrebării integritatea balanțelor și supun sectorul bancar riscurilor considerabile de lichiditate”. Deși existența încălcărilor era evidentă încă la finele anului 2013, pînă în noiembrie 2014, se menționează în documentul citat, autoritățile nu au întreprins nicio acțiune.

Mai departe, partenerii de dezvoltare atrag atenția supra reducerii competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale și ale Comisiei Naționale pentru Piața Financiară. Drept urmare: „Carențele în sistemul de înregistrare a acțiunilor au contribuit la „atacurile raider”, cînd acțiunile au fost transmise prin înșelăciune altor proprietari. Acest fapt a condus la concentrarea a 3/4 din activele sectorului bancar sub controlul unui grup mic de persoane”.

Partenerii externi cer ca în următoarele 100 de zile Chișinăul: 1) să anunțe public despre prejudiciul cauzat statului în cazul BEM, Unibanlk și Banca Socială; 2) să tragă la răspundere persoanele vinovate; 3) să păstreze toate datele electronice și registrele de la Banca de Economii, Unibank și Banca Socială; 4) să implice în efectuarea auditului la băncile problematice o companie internațională din „grupul celor patru”) (Deloitte, PricewaterhouseCoopers, Ernst&Young sau KPMG); 5) Să întărească funcțiile de control și supraveghere ale BNM și CNPF; 6) să stabilească că garanțiile Băncii Naționale nu se extind asupra creditării interbancare.

Iar pe termen mediu, Guvernului i s-a recomandat să elaboreze un plan de acțiuni în cazul unei crize financiare de sistem.

Experții consideră că autoritățile vor trebui să se supună cerințelor donatorilor. Parțial. De exemplu, experții consideră că întreaga vină în cazul BEM” poate fi pusă pe seama întreprinzătorului Ilan Șor, care la acel moment deja va părăsi țara și va fi dat în căutare.

Încă un pas demonstrativ ar putea fi demisia conducerii Băncii Naționale. În special, a guvernatorului BNM, Dorin Drăguțanu, pe care comisia parlamentară de anchetă privind situația din sectorul financiar-bancar îl va acuza de neglijență. Alți funcționari de rang înalt (mai ales din partidele de guvernămînt), implicați în „cazul BEM”, în opinia experților, nu vor mai fi trași la răspundere.


Reforma administrativ-teritorială

Guvernul lui Chiril Gaburici este obligat să efectueze o nouă împărțire administrativ-teritorială – să lichideze raioanele și o parte a primăriilor și să creeze unități administrative mai mari. Adică să treacă la sistemul de județe, care a existat în Moldova la finele anilor 90: din 1999 pînă în februarie 2003 RM era împărțită inițial, în 9, iar apoi în 10 județe.

Actuala putere publică locală, menționează partenerii externe, „este fragmentată excesiv”. „Mărimea mică a localităților (în 30% dintre ele locuiesc cel mult 1,5 mii de persoane) și potențialul economic jos au un impact negativ asupra oportunitățile instituționale, financiare și de gestionare a puterii publice locale”, se arată în „Notele informatice).

Timp de 100 de zile, guvernului Gaburici i s-a recomandat să elaboreze și să adopte o nouă structură administrativ-teritorială „optimă” a țării. Iar pe parcursul următorului an să implementeze reforma administrativ-teritorială, elaborînd o „foaie de parcurs” specială cu delimitarea drepturilor de proprietate între centru și regiuni și decentralizarea financiară pentru fiecare unitate administrativ-teritorială creată.

Analiștii politici spun că în această privință cerințele creditorilor coincid întru totul cu interesele partidelor de guvernămînt. PDM și PLMD cu siguranță se vor folosi de această recomandare a partenerilor de dezvoltare pentru a transfera data alegerilor locale – sau la toamna anului 2015, sau la primăvara sau vara anului 2016 – explicînd acest pas prin necesitatea perfecționării divizării administrativ-teritoriale a țării.


Reforma sistemului de pensii

„Dacă în anul 1999 cheltuielile pentru achitarea pensiilor constituiau 4,4% din PIB, atunci în 2013 acest indicator a atins 8%. Creșterea cheltuielilor pentru achitarea pensiilor a condus la formarea unei găuri în bugetul asigurărilor sociale. Numărul contribuabililor se reduce, iar cel al pensionarilor crește. Dacă în anul 2002 la 100 de persoane asigurate reveneau 41 de pensionari, atunci în 2012 acest indicator a constituit 100 la 78”, se arată în „Notele informative”.

În acest sens, partenerii de dezvoltare nu au descoperit nimic nou. Demografii spuneau demult că populația RM îmbătrînește rapid: coeficientul de îmbătrînire (ponderea persoanelor în vîrstă de 60 de ani și mai mult la 100 de locuitori) acum constituie 15%. Iar conform standardelor demografice, indicatorul de 12% și mai sus este calificat drept o îmbătrînire demografică.

Potrivit prognozelor oficiale, în cazul menținerii actualelor tendințe demografice și migraționale (iar liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană, precum și se aștepta, a stimulat procesul de migrație), atunci în anul 2050 o treime de populația RM va fi mai bătrînă de 60 de ani.

Potrivit Casei Naționale de Asigurări Sociale, începînd cu anul 2009, anual, numărul plătitorilor de contribuții sociale se reduce cu aproximativ 50 de mii. În consecință, bugetul asigurărilor sociale nu rezistă această presiune: dacă nu demult exista un excedent bugetar, atunci în ultimii ani, bugetul asigurărilor sociale a devenit deficitar. Deocamdată acesta este salvat de transferurile de la bugetul de stat, însă necesitățile lui cresc din an în an.

Partenerii externi propun o soluție simplă, dură și rapidă – dezghețarea reformei sistemului de pensii și majorarea vîrstei de pensionare. Inițial, pentru femei, apoi pentru întreaga populație a RM.

Reforma sistemului de pensii a fost lansată în Moldova încă în anul 1998, cînd a fost adoptată Legea privind pensiile din asigurarea socială de stat. Din anul 1999, în Moldova a început să se majoreze vîrsta de pensionare și, respectiv, stagiul de muncă. Dacă pînă atunci bărbații ieșeau la pensie la 60 de ani, iar femeile la 55, atunci din 1 ianuarie 1999 cenzul de pensionare se majora anual cu 6 luni, iar în 2008 trebuia să ajungă la 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani – pentru femei.

Pe parcursul a trei ani de reformă (1999-2002), numărul pensionarilor în Moldova s-a redus cu 30 de mii de persoane. Încă în 2002, autoritățile au decis să înghețe această măsură nepopulară de majorare a vîrstei de pensionare. Aceasta a fost stopată la nivelul anului 2002: 57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați și se menține la acest nivel pînă în prezent.

Și iată acum, partenerii externi îi cer guvernului să egaleze, timp de un an (!) vîrsta de pensionare a femeilor și bărbaților pînă la 62 de ani. Iar ulterior să ridice această limită pînă la 65 de ani. Potrivit statisticilor, speranța medie de viață a bărbaților în RM este de 64 de ani, iar a femeilor – de 72 de ani. Așa că mulți cetățeni riscă să nu ajungă să trăiască pînă la pensie.

În „Notele informative din partea partenerilor de dezvoltare”, de asemenea, se menționează reducerea pensiilor speciale și privilegiate; stabilirea unui regim unic al achitării pensiilor; semnarea acordurilor bilaterale privind protecția socială cu țările, unde pleacă migranții de muncă din Moldova (apropo, aceasta este o altă problemă pentru bugetul asigurărilor sociale, unde conaționalii noștri nu achită contribuții, dar pensia și-o perfectează în Patrie). Și nu se spune nimic despre introducerea standardelor europene în sistemul de pensii din Moldova.

Iar conform convenției nr.102 al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind standardele minime de asigurare socială și Codului European al asigurării sociale din 1964, pensia trebuie să constituie cel puțin 40% din salariul mediu, la un stagiu de muncă asigurat de 30 de ani. În Republica Moldova, acest indicator (coeficientul de înlocuire) constituie 28-29%.


Lupta împotriva corupției

Guvernul „tehnic” al lui Chiril Gaburici a declarat lupta împotriva corupției drept unul dintre scopurile sale primordiale. Însă în programul de activitatea al Cabinetului de Miniștri la acest capitol sînt doar fraze generale: elaborarea unei noi Strategii naționale, o delimitare mai clară a funcțiilor organelor anticorupție (CNA, Procuratura Anticorupție, etc.), revizuirea Codului de procedură penală, revizuirea mecanismului imunității pentru persoanele de rang înalt „în cadrul anchetei penale” etc.

Partenerii de dezvoltare solicită Chișinăului să întreprindă pași concreți împotriva corupției, deoarece „în Moldova, corupția a căpătat un caracter de epidemiei și de sistem, s-a înrădăcinat în toate instituțiile de stat și presupune acapararea instituțiilor-cheie în scopul creării unor beneficii pentru interesele personale”.

Cerințele partenerilor externe: 1) Funcționarii de rang înalt, acuzați de corupție, trebuie să ajungă în judecată; 2) pentru a evita coruperea judecătorilor, inclusiv în asemenea dosare, „trebuie sporite competențele procurorului general la examinarea dosarelor în privința cazurilor de corupție printre angajații judecătoriilor”; 3) noua lege privind reforma procuraturii trebuie să fie supusă expertizei Comisiei de la Veneția și doar după aceasta să fie implementată în practică.

4) Sistemul judecătoresc trebuie să fie supusă unei supravegheri minuțioase din partea Consiliului Suprem al Magistraturii și a societății civile; 5) Înregistrarea audio a ședințelor de judecată trebuie să devină obligatorie (judecătorii, care se eschivează de la această obligație trebuie trași la răspundere disciplinară); 6) în cadrul urmăririi penale, imunitatea deputaților trebuie ridicată; 7) toate deciziile cu caracter financiar trebuie făcute publice.


Et cetera…

De asemenea, partenerii de dezvoltare cer autorităților să elaboreze și să adopte, în regim de urgență, Legea privind bugetul de stat pentru anul 2015, bazat pe un „scenariu macroeconomic conservator”. Să armonizeze accizele în conformitate cu directivele Uniunii Europene. Să revizuiască procesul de administrare fiscală și să elaboreze un nou Cod Fiscal. Să înceapă examinarea noului program de colaborare cu FMI.

Să creeze un grup de lucru pentru reforma sistemului judecătoresc și să asigure transparența ședințelor acestuia. Să implementeze reforma Curții Constituționale. Să promoveze participarea carabinierilor din RM, adică a unei structuri de poliție, la misiuni internaționale (!).

Pînă pe 31 decembrie 2015, să elaboreze mecanismul de implementare a acordului privind crearea zonei de liber schimb cu UE pentru regiunea transnistreană. Să stabilească o poziție clară privind viitorul statut special pentru nerecunoscuta RMN cu delimitări clare a competențelor. Să elaboreze un plan de acțiuni pentru 5 ani privind reintegrarea raioanelor din stînga Nistrului.

Să revizuiască procedura și metodologia de stabilire a tarifelor de către Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. Să liberalizeze regimul de import al semințelor, îngrășămintelor și pesticidelor și să anuleze cerințele privind înregistrarea și testarea obligatorie.

Și în cele din urmă, să delimiteze clar competențele Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și ale Ministerului Mediului în partea ce ține de elaborarea, finanțarea și implementarea programelor de aprovizionare cu apă potabilă a localităților țării - în total 83 de pagini de analiză a situației curente, cu recomandări și cerințe ale donatorilor externi.