Pe cine pregăteşte sistemul de învăţămînt al Maiei Sandu?

Foto: noi.md

Xenia Florea

În cadrul recentei sale conferinţe de presă, președintele PCRM, Vladimir Voronin, a făcut publică una dintre înţelegerile secrete din cadrul votării Guvernului Chiril Gaburici. Voronin a declarat că PDM şi PLDM le-au promis să demită, timp de două luni din momentul desemnării, cinci miniştri: al Educaţiei – Maia Sandu, al Apărării – Viorel Cibotaru, al Mediului – Sergiu Palihovici, al Tineretului şi Sportului – Sergiu Afanasenco, şi al Justiţiei – Oleg Efrim. Însă deoarece în ultimul moment Efrim a fost înlocuit cu Vladimir Grosu, este vorba deja de patru membri ai Guvernului.

„În timpul ultimelor discuţii cu ei, am depistat că ei şi-au schimbat promisiunea: au spus că normele internaţionale prevăd 100 de zile de activitate a guvernului, respectiv, această decizie se amînă pînă la împlinirea a 100 de zile de mandat”, a declarat liderul comuniștilor.

Reprezentanţii PLDM, ai căror exponenţi sînt trei din patru miniştri menţionaţi, neagă existenţa unei asemenea înţelegeri cu comuniştii. Vicepreşedintele partidului Valeriu Streleţ a declarat că aceste afirmaţii nu sînt adevărate şi că PLDM nu este la cheremul comuniştilor.

La rîndul lor, experţii spun că nu există fum fără foc. Şi coaliţia de guvernămînt i-ar putea jertfi pe unii miniştri. Spre exemplu, pe ministrul Educaţiei. Încă la mijlocul lunii februarie, politologii afirmau că Maia Sandu ar putea fi exclusă din Guvern.

Cu orice preţ

În realitate, atitudinea societăţii faţă de Maia Sandu este neunivocă. Pe de o parte, ea este lăudată pentru calităţile sale manageriale şi fermitate în promovarea reformelor. Pe de altă parte, apare întrebarea: ce anume implementează atît de insistent această femeie dură în sistemul nostru de învăţămînt?

Sistemul de învăţămînt, în care toţi se consideră specialişti, este una dintre cele mai importante domenii pentru dezvoltarea statului şi, în esenţă, garantul existenţei şi prosperării acestuia. Însă doar în cazul în care acest sistem este construit competent. Dacă însă acesta este îndreptat spre distrugerea statului, atunci ţara are puţine şanse să fie salvată de colaps.

Asta deoarece, educaţia tinerei generaţii presupune nu doar dobîndirea cunoştinţelor şi abilităţilor pragmatice, dar şi modelarea viziunilor – volens-nolens. De faptul pe ale cui mîini ajunge acest proces important depinde şi cum va fi noua generaţie, care va prelua conducerea ţării.

Așadar, ce formează noul sistem de educație al Maiei Sandu și cine se va ocupa de aceasta?

Maia Sandu a fost numită ministru al Educației în vara anului 2012. Pînă la numirea ei în această funcție, ea nu avea nicio legătură cu domeniul care i-a fost încredințat să-l conducă. De profesie, Maia Sandu este economist. Și-a făcut studiile la facultatea de management, a ocupat diferite funcții în Ministerul Economiei, a activat în cadrul oficiului de la Chișinău al Băncii Mondiale, iar din 2010, a fost consilierul directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.

După crearea Guvernului Chiril Gaburici, politologul Bogdan Țîrdea a scris pe blogul său că fotoliile de miniștri au fost împărțite conform cotelor donatorilor, dar nu a celor naționale: ministrul Educației, Maia Sandu, era pe cota Băncii Mondiale, ministrul Apărării, Viorel Cibotaru, – pe cota NATO, ministrul Finanțelor, Anatolie Arapu, – pe cota corporațiilor transnaționale, directorul Centrului de Guvernare Electronică, Stela Mocanu, – pe cota SUA.

Cei care o cunosc personal pe ministrul Educației spuneau atunci că ea are o abordare nefeminină a muncii. Sandu este un „manager în sensul american al acestui cuvînt”. Adică persoană ce se conduce de principiul „zis și făcut”. Iar pedagogia pentru ea, judecînd după acțiunile ei – sînt niște sentimente de prisos.

De aceea, cînd Maia Sandu a fost desemnată la conducerea Ministerului Educației, era clar: aceasta este creatura donatorilor, care au cerut de la autoritățile moldovene să efectueze optimizarea și reorganizarea totală în domeniul învățămîntului și au plasat o persoană verificată de ei să conducă acest proces.

Cei care o cunosc pe Sandu spuneau că noul ministrul nu va flirta și nu va face jocul castei de conducători din cadrul Ministerului Educației, iar dacă va fi necesar, va începe să dărîme fără milă pentru a atinge scopul pus din exterior. Ceea ce s-a și întîmplat, de fapt.

Timp de trei ani de aflare în funcția de ministru al Educației, în activitatea Maiei Sandu s-au observat clar calitățile de manager: ce-i nerentabil – de redus, sarcina de optimizare – de îndeplinit, de închis, de demis, de economisit. Nu contează dacă satele moldovenești rămîn fără școli și apoi, inevitabil, se distrug, deoarece tinerii părinți se străduie să plece în localitățile în care pot învăța copiii.

Achiziția demonstrativă a autobuzelor școlare s-a transformat într-un scandal de corupție cu consecințe grave pentru copii. O parte dintre ei pur și simplu au renunțat la studii, deoarece e greu să meargă cîțiva kilometri la școală, mai ales pe vreme rea. Totodată, acest lucru este periculos în situația dificilă din țară, cînd chiar și cei maturi nimeresc în situații criminale.

Însă, cînd în octombrie 2013, părinții, profesorii și copiii din satul Troița Nouă din Anenii Noi au protestat împotriva închiderii școlii, Maia Sandu a cerut dur ca organizatorii acțiunii de protest să fie trași la răspundere. Fără să-i pese de drepturile omului, dreptul la libera exprimare și de alte valori democratice și umane. Șefa de la Educație nu are timp pentru sentimente – ea are în față o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească cu orice preț – să-i pună pe robi în țarc.

Codul de pregătire a forței de muncă internaționale

Pe 17 martie, ministrul Educației a prezentat societății civile prioritățile instituției pe care o conduce pentru 2015. Prioritatea de bază este implementarea noului cod al educației. Implementarea lui, precum a dat de înțeles ulterior Maia Sandu, a devenit principala condiție de a rămîne ministru al Educației.

Însă, pentru implementarea noului cod, Ministerul Educației are nevoie de bani. În perioada 9-13 martie, Maia Sandu s-a aflat în vizită la Washington – ea a participat la conferința anuală dedicată problemelor din învățămînt, a avut întrevederi cu colegii americani și cu reprezentanții Băncii Mondiale.

„În cadrul întrevederilor, Maia Sandu intenționează să discute cu interlocutorii americani atragerea noilor investiții în sistemul de învățămînt al Moldovei și problemele ce țin de elaborarea noilor programe comune în acest domeniu”, așa a fost explicat scopul vizitei de către Serviciul de presă al Ministerului Educației.

Reprezentanții Ministerului Educației spun că la baza noului cod al educației a fost pus un modelul european al școlii moderne. Din document a fost omis asemenea „vestigiu” precum educația tinerei generații, inclusiv cea patriotică și umanitară. În timpul examinării în Parlament a proiectului Codului educației, deputații din opoziție au atras atenția asupra faptului că acesta este orientat, în primul rînd „spre instituirea unui sistem comercial al învățămîntului”.

Instituțiile de învățămînt din Moldova acum pot fi conduse nu de cadre pedagogice, ci de manageri: documentul anulează obligativitatea studiilor pedagogice superioare pentru directorii de școli. Conform Codului, este suficient să aibă studii pedagogice „cel puțin unul dintre adjuncții directorului”. Adică, acum, sufletele copiilor pot fi distruse de oricine – este important ca sistemul să implice nu doar cheltuieli minime, dar și să aducă profit.

Noua variantă a Codului permite școlilor să se ocupe de afaceri. Potrivit articolului 143, în afara mijloacelor din bugetul de stat și din bugetele locale, instituțiile de învățămînt pot utiliza și alte surse de finanțare. De exemplu, veniturile de la prestarea serviciilor de studii cu plată, veniturile din vînzarea articolelor fabricate în procesul de studii, din darea în arendă a încăperilor, utilajului, terenurilor „și altor proprietăți publice sau private”.

Experții nu exclud faptul că acest articol din Cod, care are drept scop oferirea instituțiilor de învățămînt posibilitatea de a cîștiga surse suplimentare pentru propriile necesități, ar putea genera un șir de abuzuri. Inclusiv în procesul de studii.

Autorii Codului au numit drept misiune a procesului de studii din Moldova „satisfacerea necesităților de studii ale personalității și societății. Drept politică de stat – promovarea „aspiraților societății spre integrarea europeană”. Iar drept ideal al învățămîntului – „formarea unei personalități independente, înzestrate cu spirit de inițiativă, capabilă de dezvoltarea și aplicarea abilităților obținute nu doar în teorie, dar și în practică”.

Adică, formarea poziției civice care ar permite educarea unei generații de cetățeni ce ar avea grijă nu doar de propriile interese, dar și de interesele țării – Republicii Moldova – a fost declarată drept vestigiu al vechiului sistem. Țara nu mai are nevoie de oameni care gîndesc – ea are nevoie doar de indivizi fără rădăcini, dotați cu abilități de afaceri și orientați strict spre integrarea europeană.

Precum a declarat unul dintre analiștii politici, așa-zisul Cod european al educației, în esență, distruge elementele sistemului național de învățămînt, lăsînd doar acele elemente ce contribuie la pregătirea forței internaționale de muncă.

Sandu împotriva sistemului judiciar

La sfîrșitul anului trecut, ministrul Educației a început un adevărat război neoficial cu corpul judecătoresc, cerînd soluții pozitive în problemele ce o interesează. Astfel, manipulînd cu acuzații abstracte de corupție a judecătorilor, ea a început să facă presiuni asupra puterii judecătorești.

În decembrie 2014, Maia Sandu, care exercita la acel moment interimatul ministrului Educației, a expediat o scrisoare deschisă pe adresa Consiliului Suprem al Magistraturii, solicitînd verificarea activității unui șir de judecători ce examinau dosarele cu implicarea Ministerului Educației, și pedepsirea lor.

„În calitate de cetățean al acestei țări și de ministru, eu am susținut pe parcursul ultimilor doi ani reforma justiției, inclusiv majorarea salariilor pentru judecători. Eu am dreptul și obligația să comunic despre unele decizii judecătorești care, în opinia noastră, contravin legii și creează obstacole serioase pentru managementul eficient în domeniul învățămîntului”, se arăta în scrisoare.

Este vorba despre cîteva decizii judecătorești privind restabilirea în funcții a unui șir de directori de școli și licee demiși prin ordinul ministrului Educației. „Vrem să știm cît timp va mai dura acest joc de-a mijoarca, care ne costă bani sau trebuie să ne conformăm cu deciziile magistratului și să renunțăm la ideea de a selecta managerii instituțiilor de învățămînt în baza unui concurs deschis?”, a declarat categoric infailibila Maia Sandu

Iar la începutul lunii martie curent, ministrul Educației a declarat în direct la unul dintre posturile de televiziune că paharul răbdării în confruntarea cu instanțele s-a umplut. „Noi nu avem un sistem judecătoresc independent”, a declarat ea.

În principiu, noi nu avem nici un sistem de învățămînt național independent, cît acesta este condus de Maia Sandu.

100 de zile pentru reflecție

În cadrul aceleași emisiuni a răsunat și o porție de mărturii de la Maia Sandu. Ea a recunoscut că „s-a decis cu greu să rămînă la Minister”. „Deocamdată nu-mi este clar cine va susține în Parlament actualul guvern, precum și reformele în domeniul educației, mai ales, ținînd cont de faptul că comuniștii nu sînt cei mai mari adepți ai reformelor promovate de noi. Cînd va fi clar că nu avem suport politic, va fi mai ușor să plecăm”.

După această declarație profundă, Sandu a dat de înțeles că nu exclude că va adera la proiectul politic al lui Iurie Leancă. „Vom vedea ce va fi mai departe”, a răspuns ea evaziv la această întrebare.

Experții nu exclud faptul că în ajunul alegerilor locale, coaliția de guvernare ar putea jertfi ministrul Educației – cu ajutorul PCRM, PSRM și poate, al unor deputați din PDM.

Votînd pentru Guvernul Gaburici cu participarea Maiei Sandu, comuniștii au ajuns într-o situație extrem de „delicată”. Pînă atunci ei și-au exprimat de două ori votul de neîncredere pentru Sandu, timp de doi ani l-au luat la bani mărunți pe ministrul Educației la fiecare ședință a Parlamentului și în comisia de profil pentru știință, învățămînt și mass-media, au pichetat școlile „optimizate” și declarau că noile reguli instituite de Ministerul Educației la examenele de bacalaureat sînt un „adevărat Gestapo”. Și brusc, votează pentru ea în calitate de ministru al Educației.

Așa că recentele declarații ale lui Vladimir Voronin privind promisiunile reprezentanților coaliției de guvernare de a demite un șir de miniștri, precum și declarația președintelui fracțiunii PCRM, Violeta Ivanov, („Avem obiecții față de ministrul Educației, noi, de asemenea, am venit cu propuneri privind modificările la Codul educației. Dacă aceste modificări nu vor fi susținute, noi vom cere numirea unui nou ministru”) – sînt, pe de o parte, o tentativă de reabilitare în ochii alegătorilor. Iar pe de alta – pregătirea regizată a unei eventuale demisii a Maiei Sandu.

Și momentul a fost selectat ideal – 100 de zile ale Guvernului Gaburici se împlinesc la mijlocul lunii mai. De pe 2 pînă pe 19 iunie vor avea loc examenele de bacalaureat cu toate consecințele sub forma măsurilor draconice față de absolvenți din partea Ministerului Educației și a examenelor picate.

În cadrul campaniei de examinare din 2014, examenele de bacalaureat au fost susținute de doar 44% dintre absolvenți, iar restul 56% le-au picat. Acest fapt vorbește nu atît despre măsurile dure din timpul examenelor, cît despre nocivitatea sistemului de învățămînt, care nu oferă măcar cunoștințe temeinice.

Iar pe 14 iunie – spre sfîrșitul sesiunii de examene, în toiul nemulțumirilor pedagogilor, elevilor și părinților lor – în Moldova vor avea loc alegerile locale. Așa că demiterile în executiv sînt destul de posibile.