Cum să ajutăm Chişinăul să nu devină un oraş-cimitir?

Foto: syl.ru

Anghelina Taran

Una dintre particularităţile capitalei moldoveneşti este suprafaţa cimitirului Sfîntul Lazăr – 107 ha. Mulţi chiar spun cu mîndrie că acesta este cel mai mare cimitir din Europa (de fapt, acesta e doar pe locul trei). Pentru acesta au fost alocate terenuri arabile, are ar putea aduce folos celor vii. Din cauza teritoriul imens, acesta a devenit incomod pentru vizitatori, deoarece fără maşină este greu să ajungi la cartierele mai îndepărtate. Dar cel mai important – rezerva de pămînt va fi suficientă doar pentru un an.

Oraşul morţilor

În Chişinău sunt 11 cimitire, care ocupă 137 de ha. Dintre aceste unul este deschis – Sf. Lazăr (str. Doina, 189), semideschis – cimitirul Central sau Armenesc (str. Mateevici, 11) şi închise (unde practic nu se fac înhumări – Sfânta Treime (str. Munceşti, 46), Cimitirul Catolic (str. Valea Trandafirilor, 11), Evreiesc (str. Milano, 11), cimitirul de la Buiucanii Vechi (str. Bisericii, 16a), cimitirul de la Petricani (str. Petricani, 1a), de la Sculeni (str. Călăraşi, 126), de la Ciocana (str. Industrială).

Precum a comunicat directorul întreprinderii municipale „Combinatul servicii funerare”, Ludmila Boţan, în cimitirul de pe str. Doina se află 280-300 mii de morminte. Deşi a fost deschis în 1964, evidenţa înhumărilor se face din 1972. Ultima dată, cimitirul a fost lărgit în 1988, cînd printr-o hotărîre de guvern, pentru acest cimitir au fost alocate 36 ha. Astăzi, dincolo de gardul lui se află terenurile primăriei s. Grătieşti.

Ţinînd cont de faptul că anual în capitală mor circa 5 mii de oameni şi deoarece, în prezent, majoritatea sunt îngropaţi anume acolo, suprafaţa mormintelor se extinde anual cu 2 ha. Potrivit Regulamentului privind cimitirele, aprobat de guvern, rezerva actualului cimitir trebuie să constituie 0,06 ha (6 ari) pentru 1000 de locuitori. La cimitirul Sfîntul Lazăr rezerva este suficientă pentru un an, deşi aceste lucruri sunt greu de prognozat. Dacă cimitirul va creşte în asemenea ritmuri, atunci degrabă va ajunge pînă la Orhei.

Cimitirul Armenesc ocupă 12 ha, unde sunt amplasate 11 mii de morminte. Rezerva de suprafaţă liberă constituie mai puţin de o zecime de procent. Acolo, sunt înhumate, în special, rudele celor decedaţi, în aceleaşi morminte.

Anul acesta, consiliul municipal a permis extinderea suprafeţei cimitirului Ștefan Ciobanu, deoarece acolo era o fîşie liberă de pămînt de circa 50 de ari, însă pentru înhumări sînt prevăzute doar 30, deoarece în apropiere se înalţă case de locuit.

Trebuie să menţionăm că există problema extinderii cimitirelor. Chişinăul nu trebuie să se transforme într-un oraş al morţilor. Experţii menţionează două variante de soluţionare a acestei probleme.

Înhumări deasupra mormintelor

Una dintre ele este utilizarea repetată a mormintelor existente. în Regulamentul privind funcționarea cimitirelor în or. Chişinău, aprobat în 2010 de către consiliul municipal, se menţionează că dacă vechile morminte nu sînt înregistrate în registrul cimitirului, se află în stare deplorabilă şi nu pot fi identificate, atunci se permite darea repetată în arendă a acestor terenuri.

Iar anul trecut, în acest punct a mai fost adăugată o prevedere: «Mormintele, care nu prezintă valoare istorică, au peste 20 de ani şi nu există adresări din partea rudelor de gradul I, nu a fost achitată taxa de întreţinere pentru ele, pot fi redistribuite pentru rezervare sau înhumare». Dacă acolo există oseminte, atunci acestea sînt reînhumate într-o groapă comună (uneori nu rămîne nimic).

«În prezent, rudele (de gradul I) ale persoanei decedate au dreptul să înhumeze în mormîntul acesteia pe altcineva, peste ţapte ani, spune Ludmila Boian. Această normă se aplică în toate ţările lumii. :i nu e nimic straşnic. Deocamdată, asemenea reînhumări nu sînt atît de multe, deoarece acest regulament a intrat în vigoare abia anul trecut. Totul se face pentru ca membrii unei familii să fie împreună. De asemenea, într-o măsură oarecare, şi cavourile economisesc pămîntul. însă ponderea lor în numărul total de morminte e mică.

Însă cînd au fost introduse modificări la Regulamentul privind funcţionarea cimitirelor, s-au găsit persoane, care nu au fost niciodată la mormintele rudelor sale, înhumate cu 50-80 de ani în urmă, însă au început să se intereseze şi să le caute. Peste un timp oarecare, în mormînt nu rămîne nimic, doar teritoriul de 1,2 pe 2,5 metri, care trebuie îngrijit.

Deşi Consiliul Municipal a permis utilizarea repetată a mormintelor părăsite, trebuie să ţinem cont de faptul că Moldova e o ţară polietnică şi că reprezentanţii fiecărei naţionalităţi au obiceiurile şi tradiţile lor, inclusiv legate de înmormîntare. De aceea, această problemă ar trebui discutată în cadrul unei comisii speciale, din care ar trebui să facă parte toate serviciile şi părţile interesate, inclusiv cele de asigurare a normelor sanitare, reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, slujitorii cultelor religioase şi să soluţioneze această problemă la nivel de legislaţie. Asta deoarece hotărîrea guvernului nr. 1072 (privind aprobarea Regulamentului privind cimitirele), adoptată în anul 1998, şi-a pierdut actualitatea şi trebuie revizuită. Iar nivelul decizional al Consiliului Municipal este mai jos decît cel al Guvernului».

Cum să întreţinem mormintele părăsite?

- Teritoriile tuturor cimitirelor deja este limitată, însă dacă noi vom utiliza bucăţile de pămînt, lăsate în păragină, atunci mai este o ieşire, consideră Ludmila Boţan. Din 137 ha, ocupate de cimitirele din capitală - jumătate pur şi simplu sînt abandonate, însă acest teritoriu trebuie îngrijit — de colectat gunoiul, de curățat copacii, zăpada etc., fapt ce implică cheltuieli. şi toţi cei 150 de angajaţi ,care îndeplinesc aceste lucrări în toate cimitirele, trebuie remuneraţi. Apropo, numărul lor este insuficient. în legătură cu zilele de pomenire, noi chiar am adus oameni din Vadul lui Vodă, iar personalul nostru lucra în schimburi, zi şi noapte (asta deşi sîmbătă şi duminică noaptea a plouat). Deja marţi, 21 aprilie, toate mormintele au fost îngrijite. Doar din cimitirul Sfţntul Lazăr, timp de o săptămînă, începînd cu marţea precedentă, au fost evacuate 780 metri cubi de gunoi, iar din cimitirul Armenesc — 105 metri cubi.

Deoarece întreprinderea se află la autofinanţare, cum să acoperim aceste cheltuieli? Faptul că noi cheltuim nu este suficient, deoarece în întreţinerea cimitirului intră nu doar curăţenia, dar şi lucrările de amenajare - periodic trebuie comandate bănci, tomberoane pentru gunoi, containere, trebuie reparate drumurile şi îngrădirile. Nu toate cimitirele au garduri. însă, în general, toate mijloacele noastre se cheltuie pentru curăţenie, deoarece cheltuielile necesare sînt de două ori mai mari decît veniturile noastre.

Doar 7-10% din rudele celor decedaţi achită taxa pentru întreţinerea mormintelor — 120 de lei. Totodată, din 2014, un şir de categorii au obţinut facilităţi — veteranii de rîzboi sînt scutiţi de taxă, pensionarii au o reducere de 50%, iar invalizii — 80%. Celelalte cheltuieli sînt acoperite din serviciile acordate de întreprindere. Dacă toţi ar achita taxa, atunci ar exista suficienţi bani.

O altă soluţie - columbarele

În multe ţări civilizate se practică cremaţiunea (la dorinţa rudelor celor decedaţi sau prin testament). Columbarul, în care se păstrează cenuşa celor morţi, permite economisirea pămîntului scump din oraş. însă chiar în lipsa unui columbar la Chişinău, unii conaţionali îşi exprimă voinţa, încă fiind în viaţă, de a fi încineraţi. Însă urna cu cenuşă este îngropată în pămînt, deseori în mormîntul unei rude decedate. Serviciile funerare din capitală oferă incinerarea în Odesa, asigurînd transportul corpului, perfectînd toate actele pentru traversarea frontierei, şi aducerea urnei cu cenuţă. în unul dintre aceste birouri, serviciul costă 450 de euro.

Pote pentru cineva acest lucru pare o sălbăticie, însă în chiar în Ucraina vecină există crematorii în Kive, Harkov şi Dnepropetrovsk. De asemenea, se aflau în stare de construcţie (la momentul publicării informaţiei în 2012) crematoriile din Doneţk şi Mariupol.

Potrivit presei ucrainene, la serviciile crematoriului din Odesa apelează 30-40% din rudele celor decedaţi, în Kiev — 40%, Harkov — 70% (5-6 mii de incinerări pe an) şi timp de 30 de ani de activitate acolo au fost păstrate aproape 600 ha de pămînt. «}n Odesa sănt aduse corpurile rudelor din Crimeea, regiunile Herson şi Odesa şi chiar din Moldova». în Marea Britanie, deşi 75% din cei decedaţi sînt incineraţi, pămîntul destinat cimitirelor este suficient pentru 20 de ani.

Putem pune în prim plan aspectele religioase, dar putem să gîndim raţional. Într-un oraş mare sînt mulţi oameni solitari, la mormintele cărora nu va veni nimeni. Dacă nu are cine să îngrijească de mormînt şi să achite taxa anuală, de ce să aşteptăm ca aceste oseminte să fie dezgropate şi reînhumate într-o groapă comună? Nu ar fi mai bine să avem grijă din start pentru o nișă în columbar? Dar cîte morminte fără nume există la Doina, unde sînt îngropaţi oamenii fără adăpost? De mormintele lor, de asemenea, nimeni nu va avea grijă. Este o extindere deliberată a teritoriilor abandonate ale cimitirului, întreţinerea cărora implică cheltuieli.

Cu norma totul e în regulă

Pe timpul Uniunii Sovietice existau norme pentru acest gen de construcţii — era necesar ca populaţia oraşului să constituie 1 milion de oameni. În Chişinău locuiesc circa 1 milion de oameni. Ludmila Boţan susţine ideea construcţiei unui crematoriu la Chişinău şi ea şi-a exprimat opinia şi la nivel de capitală, şi de guvern.

Discutînd cu mai mulţi oameni, am auzit destul de multe «pro» şi «contra» construcţiei unui crematoriu. Acest subiect a fost discutat activ şi în reţelele de socializare. Mulţi se miră de ce structurile de stat nu vobesc despre acest lucru. Unii participanţi la discuţie au ajuns la concluzia că prea multe persoane «se hrănesc» din serviciile funerare, de aceea, acestea vor împiedica activ propunerile privind construcţia crematoriului.

Am găsit informaţia despre faptul că în 1991, la Chişinău, a fost începută proiectarea crematoriului, apoi aceasta a fost sistată. în 2013, la Tiraspol era examinată posibilitatea construcţiei unui crematoriu şi unui columbar, deoarece mulţi locuitori ai regiunii apelează la serviciile «întreprinderii» din Odesa.

Conform unor stimări, costul crematoriului este de circa $5 milioane (pentru bugetul Chişinăului e cam mult, deşi în ţara noastră sînt furate şi sume mari). însă dacă la noi ar fi gata o propunere privind construcţia unui obiect mic, atunci donatorii cu siguranţă, ne-ar susţine şi ne-ar ajuta, mai ales, dacî mijloacele pentru construcţie vor fi valorificate de către o companie europeană.

Avem tradiţii puternice şi puţini bani

Membrul comisiei municipale pentru construcţii, arhitectură şi relaţii funciare, Vadim Cojuşneanu (fracţiunea PL):

- Eu cred că construcţia unui crematoriu la Chişinău nu ar avea sens din motive religioase. Totuşi, la noi sînt puternice tradiţiile legate de luarea de rămas bun şi înmormîntare. Crematoriile au fost răspîndite în ţările une predomină credinţa catolică. Concetățenii noştri recurg la aceste servicii, în special, atunci cînd se întămplă vreo nenorocire cu rudele lor de peste hotare şi este dificil de transportat corpul pentru a fi înmormîntat. De aceea, este adusă urna cu cenușă. Totodată, construcţia unui crematoriu costă mult.

Problema deficitului de pămînt pentru cimitire poate fi soluționată prin înhumările în mormintele rudelor, după şapte ani, ceea ce se permite deja. Chiar dacă primăria va construi un crematoriu, cheltuind trei-patru milioane de euro, iar serviciile lui nu vor fi solicitate, atunci el nu va avea sens. Dacă ar fi soluţionate alte probleme ale oraşului, or noi nu avem suficiente investiţii pentru drumuri, şcoli şi alte scopuri mul mai importante, de aceea nu se va ajunge a construcţia acestui obiect din mijoace proprii. însă dacă s-ar găsi un donator străin, atunci am putea realiza un proiect nu prea mare.

Societatea nu este gata

Membrul comisiei municipale pentru construcţii, arhitectură şi relaţii funciare Valeri Pavlov (fracţiunea PCRM) consideră că societatea noastră nu este gata pentru acest pas. şi nu doar din considerente religioase. în primul rînd, după nivelul de dezvoltare şi de cultură. Noi nu putem soluţiona cele mai elementare probleme din ţară şi din capitală. Aproape la fiecare problemă există, ca în banc, doi jurişti — trei opinii.

- Dacă vom include această chestiune pe ordinea de zi a consiliului municipal, va fi o zarvă - nu dă Doamne! însă această problemă, desigur, este una vizibilă. Dacă noi ne lăudăm că pămîntul nostru e cel mai scump din Europa, atunci haideţi să-l păstrăm. Însă noi nu vrem să-l păstrăm. }n calitate de constructor voi spune că construcţia începe cu faptul că în devizul de cheltuieli sînt prevăzute sume pentru colectarea stratului de humus, transportarea şi depozitarea lui, şi doar după aceasta încep lucrările propriu-zise. însă noi nu avem nevoie de pămînt. Municipiul Chişinău are mai multe terenuri arabile decît în medie un raion agrar. Acest pămînt nu-l prelucrează nimeni. Dar noi vrem să propunem incinerarea în loc de înhumare, pentru a păstra pămîntul … Omul nostru e de aşa natură, că el nu are nevoie de nimic.

}n sensul unei abordări civilizate a utilizării pămîntului şi din punct de vedere ecologic şi multe alte aspecte, acest lucru ar fi corect. Dar nici societatea nu este gata de acest pas. Tema construcţiei crematoriului nu mai este atît de sensibilă, ea este evidentă. Cimitirul Sfântul Lazăr se extinde pe cernoziom, stratul cîruia ajunge la 60 cm. Între timp, natura are nevoie de la şase mii pînă la zece mii de ani pentru a produce un centimetru de humus calitativ. Iar noi îl distrugem cu metrii», susţine consilierul municipal.

Biserica e «împotriva»

Secretarul Mitropolitului Chişinăului şi Întregii Moldove, protoiereul mitrofor Vadim Cheibaş a comentat ideea construcţiei crematoriului şi columbarului în felul următor: «Biserica ortodoxă nu susţine aşa tip, dacă se poate spune, de înhumare. Cănd morţii vor învia la a doua venire a Mîntuitorului, toţi vor învia în corpurile lor, de aceea Biserica nu este de acord cu incinerarea corpului».