De la cuvinte - la fapte

Foto: noi.md

Vasile Chirtoca: „Eu nu sint adeptul doctrinelor politice, ma bazez pe oameni și pe rațiune”

Au discutat: Olga Sinitaru, Iurii Dziatkovski

Pentru Chișinăul de astăzi a devenit un lucru obișnuit, ba chiar caracteristic, faptul că orice domeniul al capitalei nu l-am lua — niciunul nu este prosper. Sănătate, transport, învățămînt, ecologia, amenajarea teritoriului, gospodăria comunală, ordinea publică - este tot sînt o grămadă de probleme nesoluționate de către administrația orașului. Funcționarii de la Primărie enumere dificultățile pe care ei, chipurile, sînt nevoiți să le depășească. însă în urma acestei enumerări, locuitorii capitalei nu trăiesc mai bine. Sub ochii orășenilor Chișinăul degradează. însă totul poate fi nu doar soluționat, nu doar restabilit statutul «orașului cu umeri albi din piatră«, dar acesta poate fi transformat într-o adevărată capitală modernă - mîndria Moldovei și a poporului ei.

Persoana care este capabilă, știe cum să obțină acest lucru este candidatul la funcția de primar general al Chișinăului, înaintat de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, cunoscutul om de afaceri, mecenatul, care se bucură de o autoritate incontestabilă nu doar în Moldova, dar și peste hotare — Vasile Chirtoca.

Despre Chișinău, chișinăuieni, birocrați și rațiune se vorbește în interviul lui Vasile Chirtoca, acordat publicațiilor «Puls» și «Nezavisimaia Moldova».


— Dle Vasile Afanasievici, pînă acum Dvs. Nu ați participat activ la viața politică - nu ați pretins la funcții publice, nu ați candidat la posturile din cadrul unor sau altor organe ale puterii. De ce ați decis să încălcați această regulă?

— Multe decizii sînt adoptate repede și fără pregătire, iar dacă acestea se dovedesc a fi corecte, atunci sîntem mulțumiți de aceste hotărîri. Sper că această decizie, adoptată rapid și fără vreo pregătire, va fi una corectă. Mai mult, eu sînt convins în acest fapt.

însă vreau să vă atrag atenția asupra faptului că eu nu am decis să mă ocup de politică, deși mulți îmi spun că funcția de primar este anume politică. Evident, oamenii s-au obișnuit cu faptul că unii conducători ai localităților noastre se ocupă, inclusiv, de politică, iar alții, în general, numai de politică.

Eu nu mă ocup și nici nu planific să mă ocup de politică, deși reprezint un partid politic — PCRM. Este important că și în această privință avem păreri unanime cu liderul Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin: eu nu mă ocup de politică, eu vin să mă ocup concret de oraș, avînd experiență, un program și conștientizînd cum să realizez scopurile respective.

De ce am luat această decizie? Ştiți, după ce am absolvit școala din Strășeni, am învățat în Odesa și imediat după absolvirea institutului am venit aici la lucru. Aici m-am căsătorit, aici s-au născut copiii mei, ne plimbam cu copiii pe străzile orașului, prin parcuri... Îmi place foarte mult Chișinăul și, fiind proiectant de profesie, înțeleg foarte bine cum a fost planificat acest oraș. Într-adevăr, el a fost creat de arhitecți și urbaniști talentați. De aceea, pe mine, la fel ca și pe majoritatea chișinăuienilor, mă doare cînd văd ce se întîmplă în ultimul timp cu orașul — se distruge aspectul lui, sînt introduse complet nereușit elemente de eclectică în arhitectură, e mult gunoi, drumurile și trotuarele sînt stricate, cartierele nu sînt amenajate...

Pe timpurile, cînd se construia și se dezvolta, în acest oraș nu era nimic în plus. Totul era calculat în baza datelor științifice despre faptul cîți oameni trebuie să locuiască pe un kilometru pătrat, cîte grădinițe, școli, terenuri sportive, foișoare, magazine etc. trebuie să fie amplasate pe acest kilometru pătrat. Iar invazia actuală în acest sistem are loc peste tot și în mod barbar. Pe mine mă afectează foarte mult aceste lucruri și eu aș dori să leopresc cumva. Să le opresc, deoarece nu este încă totul pierdut.

Un alt aspect ţine de problemele orășenilor. Eu văd că mulți pensionari sînt lăsați singuri în fața necesităților lor. în oraș crește numărul oamenilor fără adăpost, a vagabonzilor. Aceste persoane sînt lipsite total de atenția autorităților. Eu, ca fiu al părinților în etate, ca om, care are rude în vîrstă, vreau să amelioreze cumva viața oamenilor în etate, să fac ordine în sfera socială, fără a priva de atenție nicio persoană nevoiașă.

Eu sînt om de afaceri, iar în opinia multora, o persoană foarte bogată (deși, deseori, zvonurile privind averea businessmenilor sînt exagerate). Eu primesc permanent scrisori, adresări, mă întîlnesc cu oamenii și sînt foarte mulți dintre cei care încearcă să scoată bani din noi, sub diferite pretexte nobile. însă există o masă de oameni, care într-adevăr au nevoie, iar noi îi ajutăm pe aceștia. Iar autoritățile nu doar nu sînt capabile să le ajute, dar și adîncesc problemele.

Iată doar un exemplu. Noi ajutăm de peste zece ani o grădiniță din satul Visoca, raionul Soroca — am efectuat lucrări de reparație, am amenajat sala sportivă, am procurat utilaj, am amenajat cantina. Aceasta e o casă de copiii cu propria tabără de odihnă. În acest orfelinat sînt educați circa 60 de copii și el riscă să fie închis, sub pretextul numărului mic de elevi și a așa-zisei „noi arbordări în domeniul învățămîntului”. Totodată, la Chișinău, au apărut mulți copii vagabonzi, numărul lor este mare. Adică funcționarii capitalei, care activează în acest domeniu (lucrul cu copiii dificili), de fapt nu au habar despre sistemul, menit să le asigure acestor copii existența, studiile și viitorul. Acesta este unul dintre motivele pentru care eu aș dori să particip la soluționarea problemelor de acest fel la nivel organizatoric și managerial.

— Tocmai la capitolul managerir și management orașul are mari probleme. Veți tăia în carne vie?

— Noi cu toții avem de a face permanent cu serviciile municipale și vedem cît de numeroasă este armata funcționarilor și cît de puțini sînt cei care ar înțelege că ocupă posturile respective pentru a servi interesele orășenilor. Or, la noi totul e cu fundul în sus: veniți la funcționar și apare senzația că Dvs. sînteți pentru el, dar nu el pentru Dvs.

Sînt convins că trebuie revizuite toate statele de personale ale serviciilor municipale și, posibil, redirecționarea activității acestor persoane în altă parte. Nu e cert cî un număr mare de funcționari soluționează un număr mare de probleme. în cazul nostru e invers — 50 de funcționari, în loc să rezolve problemele, le amplifică și împiedică soluționarea lor. De aceea eu cred că în loc de 50 putem face față și cu 10, care for acționa eficient. Iar ceilalți 40, spre exemplu, ar putea munci în domeniul înverzirii, în sistemul de gestionare a parcurilor … Apropo, un parc trebuie gestionat de un colectiv mare din zeci de omeni. Această activitate este frumoasă, nobilă și interesantă.

Referitori la parcurile din Chișinău — priviți ce se întîmplă cu ele. Peste tot e gunoi, în bazinele acvatice — sticle... Parcurile planificate excelent, cu cap, cu cascade de lacuri, acum sînt lăsate de izbeliște, nu sînt curățate, apar niște chioșcuri haotice, niște construcții neclare sub formă de colibe. E clar că acolo nu există. însă aceasta este principala zonă de recreație pentru orășeni. E principala zonă, unde poți ieși la plimbare cu copiii, unde pot fi locuri pentru plimbarea cîinilor, unde, la urma urmelor, poți să te ocupi cu sportul, să alergi. și toate acestea se distrug văzînd cu ochii.

Ce-i drept, a fost finalizat (cu unele neajunsuri de proiect) reabilitarea lacului din Valea Morilor, însă în jurul parcurilor lucrările nu sînt finalizate. ..

— Ce problemele mai există la Chișinău, care, în opinia Dvs., necesită o soluționare imediată?

— Desigur, există un șir de alte probleme. Acestea țin și de amenajarea cartierelor, de cre nimeni nu se ocupă. și curățarea la timp a curților, deszăpezirea, curățarea gheții, deoarece cum cade prima zăpadă, oamenii imediat își rup și mîinile, și picioarele, și capurile etc.

Mai departe: introducerea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor și prelucrarea lor. Mulți ani auzim despre problemele cu nu contract mai vechi, însă, din punctul meu de vedere, totul paote fi soluţoinat. Sînt convins că aceste probleme pot fi urnite din loc, punînd punct în problema procesării gunoiului. Apropo, foarte repede.

O altă problemă, ce țin de ecologie, care, din punctul meu de vedere, este foarte importantă - restabilirea cursului apei rîului Bîc și a tuturor afluenților din Chișinău a acestui rîu. În realitate, aceasta este o sarcină strategică şi în acea perioadă în care cursul Bîcului s-a redus, acesta putea fi restabilit. Ţin minte că, fiind adolescent, eu şi prietenul meu ne scăldam în Bîc.

De 30-40 de ani acest rîu degradează, însă în acelaşi răstimp el putea fi restabilit. Trebuie de început de acum, cel puţin cu îngrijirea afluenţilor de pe cascadele lacurilor din Chişinău. Este foarte important ca la izvoarele acestor afluenţi şi de-a lungul lor să fie vegetaţie, doarece doar vegetaţia poate reţine apa. De îndată ce copacii dispar – gata, apa a dispărut. De aceea, plantaţiile verzi nu trebuie reduse, ci extinse. Cînd autorităţile municipale spun că în locul unui copac tăiat este plantat altul – este pur şi simplu ridicol! Oamenii nu ştiu despre ce vorbesc. În locul unui copac de 100 sau de 50 de ani ei au sădit un băţ, din care nu se ştie dacă va creşte ceva sau nu …

Ecologia este şi poluarea oraşului. Noi cu toţii respirăm îngrozitoarele gaze de aşapament. Pe mine, în calitate de om de afaceri, care deţine o întreagă subdiviziune de vînzare a automobilelor, această problemă mă priveşte direct, inclusiv din punct de vedere al afacerilor. Însă cînd noi venim cu propunerea de a reduce numărul automobilelor vechi importate, nouî ni se spune: băieţi, voi vreţi acest lucru pentru a vă putea vinde maşinile noi …

Dar, domnilor, noi vindem şi maşini la mîna a doua.Mai mult, noi cîştigăm din vînzarea lor nu mai puţin decît din vînzarea celor noi. Dar nu asta e problema, dar faptul că este imposibil de respirat. Mai ales iarna, cînd nu există verdeaţă. În rezultat, scade imunitatea copiilor, scade imunitatea populaţiei. Problemele ecologiei au o legătură directă cu sănătatea cetăţenilor noştri.

— Actuala administraţie a Chişinăului declară că doar companiile străine-antrprenoare sunt capabile să lucreze bine – să construiască, să repare etc. Însă trece timpul, iar capitala nici pe departe nu arată ca una europeană …

—Antreprenorilor pentru construcţia şi reconstrucţia oraşului trebuie selectaţi foarte atent. Eu pledez ca pentru aceste lucrări să fie desemnate organizaţii municipale. Nouă ni se spune că străinii lucrează mai bine. Probabil, ei deocamdată o pot face mai bine, însă eu cred că dacă noi nu vom atrage antreprenorii locali, atunci ei niciodată nu vor ajunge la nivelul companiilor străine. Pentru necesităţile oraşului, obligatoriu, trebuie atrase companii locale, trebuie să le oferim posibilitatea de a se dezvolta, de a se întări, de a crea locuri de muncă pentru chişinăuieni. Iar dacă este nevoie de cunoştinţe speciale, atunci putem angaja conultanţi de peste hotare. Ca pe oricine, care ţine la oraşul Chişinău, pe mine mă îngrijorează soarta oraşului vechi. Aceasta este încă o perlă, distrusă de actuala administraţie.

Între timp, programul de dezvoltare a turismului în capitală este unul dintre principalele capitole din programul nostru. Putem crea în capitală o mulţime de rute interesante, care ar putea atrage şi reţine, pentru cel puţin o săptămînă, turiştii străini – pe cei care adoră lourile noi. Potenţialul turistic există în orice ţară, indiferent dacă acolo există munţi, mare etc. Chişinăul îşi are potenţialul său - aici sunt multe locuri unice, multe legende. Numai oraşul nostru subteran se întinde pe zeci de kilometri. El pur şi simplu trebuie descoperit, amenajat.

Ştiţi că vechile capitale catolice slave – Varşovia, Bratislava, Praga – toate îşi au propriul oraş vechi („Старо място”). Acesta este principala atracţie turistică din aceste oraşe. Şi Oraşul vechi al Chişinăului are chipul său unic. Este, practic, un fel de sat moldovenesc în mijlocul oraşului. Dacă am crea un plan de reconstrucţie a acestui „sat” şi am atrage oameni de afaceri, am amplasa cârciumei moldoveneşti, atunic, desigur, acest loc va atrage turiştii, măcar cei din ţările vecine. Eu nu am dubii în această privinţă.

— Astăzi, autorităţile municipale, practic, nu se promovează politici în domeniul tineretuluil. Ce aţi propune Dvs. în calitate de primar tinerei generaţii?

— Un complex serios de sarcini, desigur, ţin de tineretul nostru. Desigur, în familiile bogate şi asigurate, părinţii se străduie să găsească resurse suplimentare, să le ofere copiilor posibilitatea să frecventeze ore de sport, de muzică, de dansuri. Însă cînd este vorba despre alte familii, chiar şi despre cele asigurate, dar copiii cărora sunt lăsaţi fără supraveghere (chiar şi despre cele asigurate, dar copiii cărora sunt lăsaţi fără supraveghere (se întîmplă şi aşa), atunci în goana după senzaţii tari, ei recurg la alcool, ţigări, narcotice – e straşnic.

Mulţi nici nu-şi închipuie proporţiile acestei tragedii, căţi tineri narcomani sunt şi ce trafic imens de droguri există în Chişinău. Eu discut destul de des cu procurorul oraşului, cu vechiul meu prieten, Ion Diacov şi el îmi povesteşte ce se întîmplă în acest domeniu, ce bani enormi se circulă şi despre faptul că unii oameni ai legii acoperă aceste acţiuni, ceea ce este cel mai straşnic lucru. Adică, reiese că noi trebuie să ne apărăm pe noi înşine, să ne apărăm copiii de cei care sunt chemaţi să ne apere pe noi. Desigur, organele de drept nu se supun autorităţilor locale, dar conducrea oraşului poate şi trebuie să organizeze timpul liber al copiilor. Trebuie sistată imediat distrugerea terenurilor sportive, de început urgent construcţia noilor terenuri sportive, de construit urgent, în fiecare raion, în fiecare localitate complexe sportive multifuncţionale universale. Acestea nu costă chiar atît de scump, în aceste programe pot fi atraşi bani destul de ieftini. Mai departe, trebuie, de construit, în sfîrşit la Chişinău, împreună cu Guvernul, un Palat al Sporturilor. Trebuie restabilite cercurile de menaj şi de creaţie tehnică… Eu cred că toate acestea împreună le va oferi tinerilor ocupaţii pe măsură. Şi toate acestea vor fi reflectate în programul nostru electoral.

— Sistemul administrativ municipal, care s-a creat pînă în prezent, s-a înrădăcinat într-atîta, încît se susţine şi se dezvoltă singură. Ceea ce aţi menţionat Dvs. este raţional, un om normal anume aşa gîndeşte. Dar aceste lucruri nu se combină cu actualul sistem de gestionare a capitalei. Inteţionaţi să distrugeţi acest sistem?

— Eu cred că nu este obligatoriu să distrugi ceva. Sistemul trebuie adus în starea de evoluţie rapidă. Cînd eu vorbesc despre un funcţionar care se uită absent la cetăţeanul care a venit la el, eu condamn nu atît funcţionarul, ci sistemul. Birocratul devine birocrat dinc cauza biroului. El a venit în sistem şi peste două luni sistemul l-a distrus. I se schimbă punctele de reper. Aceşti oameni sunt mulţi, ei se fac că lucrează, dar deţin puterea. Dar salariul este mic, nu sunt pregătiţi. Astăzi, nimeni nu se ocupă de pregătirea profesională a funcţionarilor public, deşi activitatea într-un post public este specifică, dificilă. Din păcate, funcţionarii deseori sunt angajaţi la lucru sau pe principii de partid, sau prin legături personale. Aceşti oameni ocupă fotoliile, deseori, fără a şti pentru ce au venit şi ce funcţii trebuie să aibă. Este foarte important ca aceste resurse umane să fie distribuite, consolidate, instruite, să le fie puse sarcini şi priorităţi corecte. Să li se explice, la urma urmelor, că ei sunt de la „departamentul de servicii”, ei sunt pentru oameni, dar nu invers. Totul e simplu.

Cînd îi dai omului putere, dar nu îi oferi restul – cunoştinţe, stimulente, motivaţii, salarii – atunci omul începe să folosească puterea pentru a-şi soluţiona problemele personale. Şi el chiar poate fi înţeles. Nu trebuie să acceptăm acest lucru, dar trebuie să conştientizăm transformarea priorităţilor lui. Eu cred că aici, desigur, este mult de muncit, dar acest lucru trebuie realizat împreună cu aceşti oameni, care, în general, sunt la fel ca şi ceilalţi.

— Numărul mare de funcţionari este doar o faţă a medaliei. Dar blestemul municipiului şi al ţării, în general, este corupţia. Cum, în opinia Dvs. putem lupta eficient cu corupţia, fără implicarea politicului şi fără ca profesioniştii oneşti să fie afectaţi?

— Eu deja am vorbit despre asta: nu sunt adeptul unor doctrine politice. Eu consideră că lumea se schimbă atît de repede, încît astăzi principala doctrină este doctrina bunului simţ. Doi. Eu mai cred în „dosctrina personalităţii”.

Acestea expclică faptul de ce am acceptat să devin candidat la funcţia de primar al Chişinăului din partea Partidului Comuniştilor, preşedintele căruia este Vladimir Voronin. Ne cunoaştem demult cu Vladimir Nicolaievici. Sub ochii mei, ţara se schimba, cînd el a venit la putere. Am participat şi eu în cîteva proiecte, am văzut ce îl motiva pe acest om, soluţionînd problemele caselor de copii, a şcolilor-internat, a copiilor abandonaţi, a mănăstirilor, bisericilor, şcorilor de la sate, care acum sunt lichidate etc. De aceea, eu, nefiind un om politic, desigur, am acceptat propunerea lui Vladimir Nicolaievici, ca din partea unei personalităţi, pe care o cunosc bine şi din partea unui om, pe care îl respect.

Noi am coordonat cu Vladimir Voronin un şir de probleme, pe marginea cărora nu vor exista compromise. Şi el m-a susţinut în totalitate. Chişinăul are nevoie de o persoană care va soluţiona problemele oraşului. Lista problemelor, ce nu vor suporta compromise include şi probleme legate de lobby politic sau de alt gen în detrimentul oraşului. Aşa ceva nu va fi admis, vă promit.

Cît priveşte corupţia, atunci, rădăcinile corupţiei sunt ramificate. În primul rînd, noi trebuie să ţinem minte: peştele de la cap se strică. Eu nu-l cunosc pe actualul primar, deşi avem nume asemănătoare, dar dacă există corupţie în asemenea proporţii, atunci înseamnă că ceva nu e în regulă la „cap”.

În al doilea rînd, rădăcinile corupţiei constau în alegerea greşită a oamenilor pentru posturile-cheie. Eu sunt convins că funcţionarul este o stare specială a omului şi o categorie de oameni, care trebuie selectaţi în baza cîtorva criterii.

Cel mai important criteriu este capacitatea de a avea compasiune şi empatie pentru oameni. Şi desigur, să-şi iubească oraşul. Şi acest lucru este foarte important. Dacă acesta mai este şi un profesionist (la fel un lucru important), atunci toate aceste formează chipul unui funcţionar.

Următoarea etapă – trebuie, desigur, să căutăm posibilitatea de a le oferi oamenilor salarii decente. Un funcţionar, capabil să soluţioneze cazuri de milioane, primeşte un salariu mizer. Acest lucru trebuie schimbat. Sunt nişte probleme complicate, legate şi de imperfecţiunea legislaţiei. Dar, cu siguranţă, ele trebuie mişcate din loc.

Cu cîţiva ani în urmă, am aflat, de exemplu că primăria oraşului Montreal are doar 7 angajaţi. 7 funcţionari, profesionişti, capabil să conducă acest megalopolis. Pentru ca sistemul să funcţioneze eficient, nu este nevoie de o armată de birocraţi – este nevoie de profesionişti.

Este o problemă enormă, complexă, care trebuie soluţionată numaidecît. Aceasta este important. Iar toate celelalte fac parte din seria populismului steril, de care Chişinăul s-a săturat pînă peste cap.