Fermierii și fără Kroll știu unde sunt banii

Foto: kp.ru

Anghelina Taran

Ministerul Agriculturii a transmis guvernului spre aprobare proiectul Regulamentului privind modul de distribuire a mijloacelor fondului de subvenționale a producătorilor agricoli, din cauza căruia fermierii organizează proteste (27 martie, 15 aprilie și următorul – pe 27 mai). Ei au declarat că ei nu au nevoie de Kroll, pentru a găsi finanțarea pentru susținerea agriculturii. Ei știu de unde să ia încă 600 de milioane de lei.

În realitate, bani sunt și mai puțini

Mărimea subvențiilor se schimbă în fiecare an, fapt reflectat în regulamentul, aprobat de guvern. Anul trecut, Agenția pentru intervenții în agricultură (AIPA) a primit 5295 de solicitări în valoare de 877,6 milioane de lei. Adică jumătate de cereri a rămas nesatisfăcută. Mulți producători agricoli spun că le este greu să obțină compensația prevăzută de lege. De aceea, se încing spiritele în jurul documentului (neaprobat încă de guvern), ce stabilește cine și cîți bani poate primi.

- Principala problemă a acestui regulament este mărimea fondului de subvenționare – susține președinte asociației republicane a producătorilor agricoli „UniAgroProtect” Alexandru Slusari. Celelalte probleme sunt derivate, pentru că este foarte greu să comentezi regulamentul, cînd suma subvențiilor reale s-a redus cu aproape 200 de milioane de lei. Dacă anul trecut în fond erau 564,7 milioane de lei, atunci în anul curent din 610 milioane de lei noi trebuie să excludem 205 milioane de lei care vor fi achitate sub forma datoriilor din anul trecut, iar alte 25 de milioane vor constitui aportul statului în fondul viei și vinului. Rămîn 380 de milioane de lei. Asta în condițiile în care, din cauza deprecierii valutei naționale, echipamentele importate s-au scumpit cu 30-35%. Iar cînd sunt subvenționate investițiile, atunci 80% din acestea se fac din contul importului.

De aceea noi luptăm atît de insistent pentru majorarea acestui fond și considerăm că suma reală ar trebui să fie cel puțin 1,2 miliarde de lei. Vom insista asupra acestui fapt prin toate metodele legale, inclusiv prin proteste. Mitingul nostru, planificat pentru 27 mai, în multe privințe este condiționat de problema subvențiilor. Noi știm cît de greu va fi de împărțit acești bani.

Ministerul Agriculturii acceptă critica

- Suntem de acord cu critica privind mărimea prea mică a fondului de subvenționare, a comunicat ministrul adjunct al agriculturii Vlad Loghin, care a condus grupul pentru elaborarea regulamentului. Trebuie de explicat de ce am obținut această sumă. Cînd bugetul fondului era valorificat în proporție de două treimi, plățile erau sistate. De regulă, acest lucru se întîmpla în august-septembrie. Anul financiar al Agenției pentru intervenții în agricultură se încheie pe 31 octombrie. Însă în această perioadă de timp noi continuam să primim cereri. Ele erau procesate și achitate subvenții în baza lor. Suma rămasă era împărțită la suma totală a cererilor și obțineam un coeficient. Dacă anterior, acesta era de 0,8-0,85, atunci anul trecut, din cauza că oamenii au început să investească mai mult în agricultură, suma rămasă în fond era prea mică pentru un număr mare de cereri.

Noi am decis și guvernul ne-a susținut să transferăm datoria de 204 milioane de lei pentru anul 2015, fără să știm în noiembrie trecut care va fi bugetul nou. Totuși, noi înțelegem că nu putem să avem în fiecare an datorii la subvenționare. Acestea pot deveni prea mari. De aceea, am decis anul acesta să trăim, mai mult sau mai puțin, din ceea ce avem. Pentru fondul de subvenționare pentru anul 2015 au fost alocate 610 milioane de lei, dintre care circa 6 milioane de euro (aproximativ 120 de milioane de lei) vor veni din fondurile europene ESRA. Din acestea trebuie să alocăm 204 milioane de lei pentru stingerea datoriilor pentru anul trecut.

Unde sunt banii?

„UniAgroProtect” a stabilit clar de unde poate fi accesată finanțarea necesară. În cadrul programului ENPARD, Uniunea Europeană va aloca timp de trei ani Moldovei 53 de milioane de euro (aproximativ 17 milioane de euro pe an). În fondul de subvenționare existent aceste mijloace nu au fost incluse. Agricultorii propun să fie găsiți aceste 17 milioane de euro – circa 340 de milioane de lei, să fie incluse în buget, iar peste jumătate de an UE le va compensa.

În acest scop, pot fi emise hîrtii de valoare sau luate împrumuturi de la Banca Națională. A doua parte – din accize. Moldova este sigura țară din Europa, în care fermierii achită accize la motorină. Acciza este un impozit pe lux sau viciu, dar la noi este accizată motorina utilizată în scopuri de producție. Anual, în scopuri agricole sunt importate 200 de mii de tone de motorină. Acciza pentru motorină ajunge în Fondul rutier. Suma achitată din această cantitate de motorină (cîte1500 de lei/t) constituie 300 de milioane de lei.

- Dacă la cele 610 milioane de lei planificate în fondul de subvenționare adăugăm 340 de milioane și 300 de milioane, obținem cele 1,2 miliarde de lei necesare, a concluzionat Alexandru Slusari. Desigur, acesta este departe de nivelul de susținere din Europa, însă noi vom face un pas înainte și vom arăta că agricultura este o ramură strategică, altfel de ce noi am inclus-o drept prioritară anul trecut? Agrarienii văd că în țara noastră se cheltuie bani pe ce vrei, se aruncă rezervele Băncii Naționale pentru a camufla afacerile bancare, dar nu pot fi găsite cîteva sute de mii de lei pentru a nu admite falimentarea în masă a agricultorilor.

Premierul i-a susţinut

-Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare i-a expediat premierului o scrisoare în care a propus un compromis – mijloacele acumulate sub forma accizelor la motorina, utilizată pentru combine, tractoare şi altă tehnică agricolă (circa 350-400 milioane de lei) să fie transmise din Fondul Rutier în Fondul de Subvenţionare în agricultură, relatează Vlad Loghin. Atunci mărimea acestuia se va apropia de 1 miliard de lei. Premierul, într-o discuţie a menţionat că propunerea are sens şi că este interesat de mecanismul de realizare a ei.

Presupunem că ar putea fi obiecţii din partea Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, deşi bugetul Fondului rutier s-a majorat cu 50%. Logia propunerii constă în faptul că combinele şi tractoarele lucrează în cîmp şi nu folosesc drumurile, de aceea nu e chiar corect ca acestea să fie împovărate de accize. Dacă vom soluţiona această problemă, atunci am putea satisface doleanţele fermierilor în proporţie de 90%.

Deocamdată suma este mică şi ea va fi repede valorificată. Pe de altă parte, noi căutăm soluţii de a majora fondul, sau din contul accizelor, sau să atragem surse externe. Oponenţii noştri pledează pentru ameliorarуa situaţiei în agricultură, însă procesul se tergiversează. Deja e luna mai, iar anul financiar AIPA se încheie în octombrie. Pentru investiţii şi examinarea cererilor, la fel, este nevoie de timp. Am putea ajunge în situaţia că nu vom reuşi să distribuim nici aceşti bani.

Pielea ursului din pădure

„Am ajuns la un acord cu alte organizaţii că suma pe care o vom obţine adiţional la cele 610 milioane de lei va trebui alocată pentru susţinerea directă a fermierilor (nu pentru investiţii, ci la hectar), spune Alexandru Slusari. În prezent, în Moldova doar un număr limitat de fermieri poate face investiţii. O parte din fondul de 610 milioane de lei este destinată susţinerii investiţilor, dar ce să facem cu ceilalţi fermieri? Printre aceştia sunt din cei care nu vor fi niciodată competitivi. Ei se ocupă de agricultură din disperare – ei nu au cu ce se ocupa, pentru a nu pleca din ţară.

Eu cunosc sute de fermieri, care se ocupă de agricultură, menţin un nivel minim de tehnologii, păstrează locurile de muncă la sate, dar nu au bani pentru investiţii. Nu se dezvoltă, dar nici nu mor, menţinînd astfel viaţa la sate. Ei sunt foarte mulţi. Dacă ei vor falimentaa, atunci vom avea un colaps social în multe localităţi. Dacă nu dorim falimentări în masă, trebuie să distribuim cea de-a doua parte a subvenţiilor (dacă vom mai găsi încă 600 de milioane de lei) pentru fiecare hectar prelucrat”.

Poziţia minшsterului vine în contradicţie cu această propunere, deoarece scopul fondului de subvenţionare este nu doar de a acorda un pic de ajutor fiecărui fermier, ci de a dezvolta direcţiile necesare în agricultură, altfel, aceşti bani se vor irosi în zadar.

De ce trei ani şi 6 milioane de lei?

Suma fondului trece ca un fir roşu prin tot textul regulamentului (dacă ban nu sunt, atunci nu avem ce distribui). Precum a menţionat fermierii, statul, în persoana Ministerului Agriculturii şi AIPA, a anunţat că vrea să susţină producătorii mici şi mijlocii. De aceea se propune ca cei, care în ultimii ani au primit subvenţii în valoare de 6 milioane de lei şi mai mult, anul acesta să nu poată beneficia de subvenţii.

-Această măsură este foarte controversată, deoarece, pe de o parte, nu sunt clarte criteriile – de ce trei an şi 6 milioane de lei?, se întreabă retoric Alexandru Slusari. Dacă oamenii au făcut investiţii şi s-au ocupat într-adevăr de agricultură, atunci de ce ei trebuie daţi la o parte în anul acesta? Pe de alta, aceasta este o normă absolut declarativă, ce poate fi ocolită cu uşurinţă, deschizînd altă întreprindere şi primind subvenţiile. Unde este logica?

Noi am propus, iar majoritatea organizaţilior de fermieri ne-au susţinut, să excludem această condiţie, care poartă mai mult un caracter populist, şi să introducem o limită cantitativă pentru toată măsurile de susţinere, stabilind pentru o întreprindere un plafon de 3-4 milioane de lei. Totodată, să fie introduse mecanisme, pentru ca această condiţie să nu poată fi încălcată, prin adăugara unui punct privind afilierea întreprinderii.

Cine beneficiază de subvenţii?

Interlocutorul a atras atenţia asupra măsurilor de susţinere, legate de infrastructura post-colectare (frigidere, linii de sortare şi ambalaj, elevatoare, utilaj pentru mori, uscătoare, procesarea primară a cărnii, laptelui etc.) şi a analizat întreprinderile, care au primit subvenţii anul trecut la acest capitol.

Însă regulamentul este axat pe susţinerea producătorilor agricoli, adică a celor care au pămînt, pentru a-i ajuta să-l prelucreze, ca procesul de producţie să fie cît mai lung posibil, şi să obţine nu doar venituri din producţia agricolă, dar şi din procesare, măcar primară. În acest caz, infrastructura trebuie să se dezvolte, în primul rînd, la producători, deşi au existat şi situaţii cînd subvenţiile erau acordate întreprinderilor, care nu au terenuri sau au foarte puţin pămînt. Oare toate companiile-gigant, ce ocupă cu exportul, uscarea şi procesarea producţiei, au nevoie de subvenţii?

-Ar fi fost destul de logic ca în acest an să fie introdusă cerința, potrivit căreia la subvențiile pentru infrastructura post-recoltare și utilajul pentru procesarea primară au dreptul doar întreprinderile care dețin o bază suficientă pentru a utiliza la capacitate maximă aceste obiecte, consideră președintele „UniAgroProtect”. Dacă vrei să primești compensații parțiale ale invesițiilor în construcția frigiderelor, atunci trebuie să ai terenuri pentru a le umple cu producție proprie în proporție de 70%. Dacă însă acesta este construit pentru a presta servicii, atunci finanțarea trebuie căutate în proiecte, bănci etc. Regulamentul este destinat susținerii producătorilor agricoli.

Vlad Loghin a menționat că noul regulament este axat mai mult pe producătorii mici și mijlocii. În anii precedenți, principalii beneficiari ai subvențiilor erau întreprinderile mari. Cele mai mari compensații erau acordate pentru construcția frigiderelor. Această direcție este foarte importantă, deoarece dacă în septembrie-octombrie ar fi existat posibilitatea de a păstra merele, atunci astăzi acestea ar fi fost vîndute la prețuri foarte bune (astăzi, în Moldova, merele costă 10-20 de lei/kg). Iar în septembrie, acestea erau duse la fabricile de conserve cu 0,5-0,6 lei/kg, iar guvernul mai adăuga 1,5 lei în calitate de compensații.

În prezent nu mere pentru păstrare nu mai sunt, chiar și pentru consumul intern vom trebui să le importăm. Iar dacă am fi avut suficiente instalații frigorifice, atunci chiar și piața internă ar fi salvat mai mulți producători autohtoni, plus exportul s-ar fi efectuar la prețuri mai avantajoase. Potențialii noștri clienți din Qatar și Bangladesh – cu cîțiva ani în urmă prezentau niște piețe de desfacere extraordinare pentru producția noastră – au gustat-o și sunt gata să cumpere, însă noi nu avem ce le oferi.

Grupele de producători nu sunt limitate

-Plafoanelor achitărilor au fost stabilite și pentru sere, și pentru instalațiile frigorifice - aproape pe toate direcțiile. Doar pentru grupele de producători nu există limite, deoarece pentru agricultura noastră crearea lor este o prioritate majoră, a explicat ministrul adjunct. Este foarte greu să convingi fermierii să se unească, deoarece ei încă nu au înțeles că acest fapt le va ușura foarte mult existența. Doar un grup din cinci producători a depus cerere pentru obținerea subvenției. Și, mi se pare, încă 9 grupe au apelat la programul MAC-P.

Singura direcție nouă pentru subvenționare este activitatea de amenajare a teritoriului – a drumurilor ce duc de la principalul traseu către ferme și sere. Aceste lucrări vor fi calificate drept investiții. Noi am redus sumele compensațiilor în toate ramurile, din cauza lipsei banilor. Mecanismul de distribuire nu s-a schimbat. Noi am decis, în premieră, că banii vor fi achitați pînă cînd bugetul nu va fi epuizat. După aceasta, cererile vor fi acceptate, însă guvernul va decide ce să facă cu plățile.

De ce producția ecologică este slab susținută?

-Iarăși, din lipsă de bani. Noi considerăm că aceasta este o ramură principală a agriculturii și ea trebuie susținută, cu atît mai mult cu cît există piață pentru această producție, iar cererea este mare, spune Vlad Loghin. Pe de altă parte, aceasta nu e chiar atît de ușor de dezvoltat, deoarece nu este suficient ca terenul să fie curat timp de cîțiva ani. Problema este că în jurul lui la fel trebuie să fie respectată curățenia. Dacă fermierul are cinci hectare de pămînt și el preferă să cultive produse ecologice pure, nu e cert că și vecinii lui au aceleași intenții, de aceea el nu va putea să le certifice. La anul viitor noi vom primi din fondurile europene deja nu 6 milioane de euro, ci 17 milioane de la ENPARD. Respectiv, vor fi mai multe mijloace și vom putea acorda mai multă atenție producției organice.

- Agricultura ecologică este stimulată prin adăugare a 10% la cota standard a sibvențiilor Anterior exista o poziție aparte în această direcție, a menționat Alexandru Slusari. Dar la noi producția organică este slabă din două motive. În primul rînd, ea este costisitoare. În al doilea rînd, există problema cu terenurile. Cel puțin doi ani, pămîntul se află în conversiune, este prelucrat la minim, pe el nu crește nimic. Iar ținînd cont de deficitul de pămînt în Moldova, puțini dintre fermieri sunt gata să meargă la acest pas. De aceea, producția ecologică se află în stare embrionară.

Dacă nivelul general al finanțării agriculturii va crește, iar situația se va schimba principial, atunci producția organică va avea perspective mari. Însă cînd este vorba despre falimentarea în masă a producătorilor agricoli, despre deficitul acut de bani, producția ecologică nu se poate dezvolta separat de tendința generală în agricultură.

Livezile și serele creează locuri de muncă

- În programul de susținere au fost incluse întotdeauna tehnologiile de prelucrare a solului till și mini-tilil, pentru a nu stimula tehnica, ce exclude oamenii din agricultură. Dacă un tractor imens va fi înlocuit de cîteva tractoare „Belarus” și o persoană va lucra în loc de trei-patru, atunci acești oameni vor rămîne fără lucru, consideră Vlad Loghin. Însă dacă noi vom stimula agricultura intensivă ca livezile sau serele, acest fapt, dimpotrivă, le va oferi oamenilor posibilitatea de a cîștiga mai bine decît pe un tractor mic. La capitolul tehnică noi am decis să reducem subvențiile și să stimulăm mai puțin decît anterior. Finalizăm perfectarea listei, în care pentru fiecare direcție va fi stabilit clar ce fel de tehnică este compensată și care nu este acoperită de subvenții.

Importul este mai important decît produsul local?

- Pentru producătorii locali în regulament nu există o direcție specială de stimulare, deși este o idee bună, recunoaște Vlad Loghin. Noi, la Ministerul Agriculturii tot ne întrebam de ce ne orientăm doar spre importul utilajelor, spre exemplu, pentru aceleași sere, dacă poate sunt și întreprinderi locale, care sunt gata să facă acest lucru. Producătorii agricoli primesc subvenții și la procurarea utilajului autohton, însă dacă acesta este moldovenesc, ei achită TVA, iar dacă e de import – nu. Ar fi corect să anulăm TVA pentru producătorii locali. Însă achitarea TVA este poziția Ministerului Finanțelor și a Ministerului Economiei.