Guvernul preconizează să obţină mai multe venituri din proprietatea publică

Foto: gov.md

Vladislav Bordeianu
 
Situația de la cele trei bănci – Banca de Economi, Banca Socială, Unibank – figurează printre principalele probleme privind încasările la buget. Or, pentru susţinerea celor trei bănci statul deja a alocat peste 1,5 miliarde de lei, ceea ce constituie jumătate din bugetul pentru 2015. În legătură cu aceste circumstanţe, Guvernul caută diferite metode, în special, punitive şi fiscale pentru suplinirea bugetului. 

 
Guvernul „stimulează” concurenţa neloială?
 
Una dintre hotărîrile Guvernului se reduce la obligarea „întreprinderilor de stat, inclusiv pasibile și nepasibile privatizării”, să achite statului, la sfîrşitul anului, 50% din profitul lor sub formă de dividende. Această hotărîre a fost adoptată la sfîrşitul lunii aprilie, iar ţinînd cont de faptul că adunările generale ale acţionarilor multor întreprinderi deja au avut loc, companiile sînt obligate, în decurs de o lună de la intrarea în vigoare a documentului, să convoace adunări generale ale acţionarilor şi să adopte deciziile respective.
 
Principalul argument în favoarea adoptării acestei decizii, invocat de către ministrul Finanţelor, Anatolie Arapu, este „suplinirea bugetului”. Problemele colectării banilor sînt determinate de „situaţia economică dificilă, de criza regională, precum şi de problemele din sectorul financiar-bancar”. Ultimele au apărut din cauza corupţiei în organele publice, a neîndeplinirii funcţiilor de către organele publice, a servilităţii funcţionarilor publici faţă de oamenii de afaceri, a profanării instituţiilor puterii.

Decizia ce obligă întreprinderile de stat să achite statului cel puţin 50% din profit, sub formă de dividende ar putea fi una pozitivă din punctul de vedere al eficienţei şi rentabilităţii întreprinderilor de stat. Or, acestea trebuie să aducă statului venit. Însă nimeni nu garantează că, în cazul în care printre cofondatorii întreprinderii figurează persoane private, acestea îşi vor primi dividendele. Cel mai probabil, investitorii privaţi nu-și vor mai vedea dividendele, fapt ce vine în contradicţie cu principiile concurenţei loiale.
 
Problema privind achitarea dividendelor doar statului, spre exemplu, a ieşit la iveală în cadrul adunării generale a acţionarilor întreprinderii de panificaţie „Franzeluţa” în anul 2013. Investitorii privaţi au fost foarte nemulţumiţi de atitudinea inechitabilă faţă de acţionari şi au calificat drept ilegale deciziile de achitare a unei părţi din profit exclusiv statului.
 
Totuşi, în nota explicativă nu este precizat ce sumă planifică să obţină bugetul în urma deciziei de achitare a dividendelor doar statului. Aici aş dori să mă pronunţ asupra calităţii proiectelor de lege elaborate de Cabinetul de Miniştri şi Parlament. Toate proiectele actelor normative care au componentă financiară trebuie să conţină sume de venituri, cheltuieli etc. Potrivit unei practici stabilite la noi, notele informative poartă doar un caracter formal şi nu argumentează necesitatea introducerii unor sau altor modificări.
 
Este remarcabil faptul că la finele anului 2013, transferurile întreprinderilor de stat din profituri au constituit anul trecut 41,38 milioane de lei, iar mărimea dividendelor comparabile cu cota participării statului în societăţile pe acţiuni (SA) a constituit 85,59 milioane de lei. În total, 70 de întreprinderi de stat şi opt SA cu cotă majoritară a statului (care nu au fost scoase la privatizare) au înregistrat profit în 2013 în valoare de 142,3 milioane de lei şi 18,12 milioane de lei, respectiv.
 
Numărul întreprinderilor care au înregistrat profit anul trecut este de peste cinci ori mai mic faţă de numărul total al întreprinderilor (în total, la finele anului 2012 erau 420 de întreprinderi sau SA cu cote majoritare ale statului. Date mai recente nu sînt, pe site-ul Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei este publicat doar raportul pentru anul 2012). Patrimoniul public al Moldovei este estimat în total la 25,8 miliarde de lei, ceea ce constituie o pătrime din PIB.
 
 
Eficienţa proprietăţii publice
 
Practic, o treime din profiturile generate de proprietăţile publice în 2013 au fost asigurate de SA „Moldtelecom”. Deşi în 2013, profitul net al acestei întreprinderi s-a redus de aproape două ori – pînă la 64,9 milioane de lei de la 112,7 milioane de lei în 2012. Este remarcabil faptul că în ultimii cinci ani, profitul principalului operator de telefonie se reduce constant. În 2009, profitul acestuia a fost de 487,6 milioane de lei faţă de volumul vînzărilor de 2,2-2,4 miliarde de lei.
 
Iar indicatorul raportului dintre volumul de vînzătri și rentabilitate, în special a profitului, este unul dintre principalii indicatori ai eficienței întreprinderii. Administrarea proprietății publice devine tot mai proastă și lasă de dorit. Multe întreprinderi de stat au un stat de personal exagerat, cheltuielile depășesc cu mult veniturile, activitatea nu este eficientă, companiile sînt folosite în scopuri politice. Se creează impresia că întreprinderile de stat nu sînt utilizate pentru sporirea profitului și a eficienței lor, ci pentru îmbogățirea administrației și reprezentanților organelor publice.
 
În ultimul timp nu contenesc scandalurile în jurul salariilor administratorilor întreprinderilor de stat. Spre exemplu, cel mai mare venit în 2013 l-a obținut directorul SA Aeroport Catering, Elena Ciobanu – 962 milioane de lei, în timp ce compania a încheiat anul cu pierderi de 3,7 milioane de lei. Totodată, ea, potrivit presei, controlează prin intermediul soțului și al copiilor diferite companii, a căror majoritate este specializată în alimentația publică, iar unele în general au drept domeniu de activitate cateringul, fapt ce constituie un conflict de interese.
 
Potrivit investigațiilor jurnalistice, cu automobilul companiei Aeroport Catering este transportată mîncarea la cantină pentru patru posturi de televiziune: Publika TV, Prime TV, Canal 2 și Canal 3. Deși pe bonurile de casă este scris că furnizorul alimentelor este compania Gabarita, care aparține fiului lui Elena Ciobanu.
 
În top 5 cei mai bine plătiți manageri în 2013 au intrat directorii „MoldATSA”, „Tutun CTC”, „Moldtelecom”, AGEPI, cu salarii de 833, 667, 660 și 530 de mii de lei. Spre exemplu, în rezultatul auditului Curții de Conturi a fost stabilit că salariul lunar al directorului SA „Tutun CTC”, Ala Sîrbu, este de 21 de ori mai mare decît lefurile angajaților companiei, care primesc în medie 7 mii de lei. În afara salariului mare, auditorul Curții de Conturi a stabilit că în contractul individual de muncă încheiat cu șeful „Tutun CTC”, este un punct special potrivit căruia ea are dreptul la o indemnizație unică în mărime de 5 milioane de lei în calitate de compensație în cazul demiterii din funcția de director general. Această sumă i se achită Alei Sîrbu în cazul demiterii ei înaintea termenului indicat în contract.
 
Totodată, a fost stabilit faptul că directorul general al „Apă-Canal Chișinău”, Constantin Becciev, în 2011, primea lunar cîte 251,2 mii de lei, inclusiv premii trimestriale de 17,2 mii de lei, în timp ce salariul mediu al angajaților constituie circa 22,2-27,5 mii de lei. Și managerii altor întreprinderi de stat primeau salarii și premii mari, în pofida înrăutățirii situației companiilor. Lefurile mari au determinat Guvernul să limiteze veniturile pînă la 5 salarii medii lunare pe întreprindere. Ținînd cont de faptul că pentru anul 2014 nu sînt încă date, deocamdată nu putem spune ce impact a avut această măsură asupra salariilor managerilor întreprinderilor de stat. 

 
Capitalismul de stat
 
Totodată, din cauza problemelor permanente la Banca de Economii și la alte întreprinderi de stat a fost pusă problema oportunității și necesității gestionării eficiente a proprietății de stat. Toate organizațiile financiare internaționale, ca Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare – toate recomandă insistent, în ultimii ani, privatizarea unui număr cît mai mare de întreprinderi.
 
Deși practica mondială arată că proprietatea publică poate fi eficientă, deoarece are anumite avantaje față de alte forme de proprietate, determinate de funcțiile ei: capacitatea de macroreglementare, crearea strategiei dezvoltării economice a societății, optimizarea structurii economiei naționale după criteriul obținerii eficienței înalte, orientată spre oameni. Totuși, eficiența activității întreprinderilor, în multe țări, nu depinde de forma de proprietate.
 
În Uniunea Europeană schimbările semnificative în acest domeniu s-au produs în anii 1990. A început să apară indiferența față de formele de proprietate. Cea mai mare atenție era acordată mediului de reglementare, în care funcționa întreprinderea. Începînd cu mijlocul anilor 1990, este promovată politica, îndreptată spre asigurarea accesului populației la serviciul public.
 
Conform acestei politici, de exemplu, nu contează dacă căile ferate se află în proprietate privată sau publică. Ceea ce contează este garantarea serviciilor feroviare calitative pentru populație, inclusiv accesibilitate, siguranța și securitatea deplasării din punctul A în punctul B.
 
Devine importantă corespunderea unui sau altui serviciu standardelor specifice stabilite, iar acest fapt este asigurat de monitorizarea permanentă și prin reglementare, indiferent dacă este vorba de călătoria cu trenul, aprovizionarea cu energie electrică sau apă.
 
Spre exemplu, în Franța – țara cu una dintre cele mai dezvoltate economii din lume – este cea mai mare concentrație de întreprinderi în Europa. Potrivit datelor oficiale, valoarea proprietăților deținute de Franța constituie 190 de miliarde de euro. Totodată, în aceste 190 de miliarde nu este inclusă proprietatea deținută de sute de operatori de stat. Proprietatea publică ajunge la 10% din PIB. De exemplu, în Franța sînt doi monopoliști de stat: compania „Gaz de France” și „Electricite de France”. Iar orice planuri de privatizare, chiar și parțială, generau acțiuni de protest în masă, după care, de fiecare dată, acestea erau abandonate. Ultima dată, această istorie s-a repetat acum trei săptămîni.
 
Un exemplu al eficienței gestionării patrimoniului public este compania „Indian Railways”, ce operează cu întreaga rețea de cale ferată din India. Aceasta este cea mai mare din lume după Wal-Mart (rețea de magazine în SUA) după numărul de angajați (1,4 milioane de persoane) și se află în gestiunea și controlul direct al ministerului căilor ferate al țării.
 
În 2001, această companie se afla în pragul falimentului, în urma imposibilității achitării dividendelor către guvern (plățile anuale pentru utilizarea capitalului investit de stat în companie). Astăzi, „Indian Railways” este o companie destul de profitabilă, cu un volum de lichidități (după achitarea cheltuielilor operaționale) de $22 miliarde, iar profitul ei net (după achitarea dividendelor statului și amortizare) depășește profitul multor corporații americane din lista Forbes 500.
 
În primul rînd, compania a sporit intensitatea utilizării activelor. Ea a început să exploateze trenuri mai lungi și mai rapide, procurînd locomotive puternice și modificînd configurarea vagoanelor, pentru a transporta mai multe mărfuri. Totodată, compania a majorat tarifele pentru transportul încărcăturilor de export. Totodată, a reușit să evite concedierea angajaților și majorarea tarifelor pentru călătoria pasagerilor.
 
În Moldova, de asemenea, patrimoniul de stat poate fi gestionat eficient, însă se pare că nu există voință politică. În schimb, noi oferim în concesiune Aeroportul, care este poarta aeriană a țării, în proprietate necunoscută și netransparentă. Asta în timp ce aeroportul poate genera un profit cu mult mai mare decît este obligat să investească investitorii privați, conform acordului de concesiune (circa 240 de milioane de euro).