Ion Diacov: Consecinţele reformei în procuratură vor fi resimţite nu mai puţin decît cele în urma furtului din sistemul bancar

Foto: kp.md

Vladislav Bordeianu

În ultimele zile au fost reluate discuţiile contradictorii în jurul reformei procuraturii. Stabilitatea ţării este condiţionată de adoptarea de către Parlament a proiectelor respective de lege, promovate de către guvern şi unii actori politici.

Potrivit spicherului Andrian Candu, lipsa voturilor pentru adoptare acestor documente în parlament ar putea duce la „căderea” guvernului minoritar, la „resetarea coaliţiei” sau la alegeri parlamentare anticipate. Experţii au calificat aceste declaraţii drept un fel de şantaj din partea formaţiunilor politice parlamentare, îndreptat spre promovarea reformei procuraturii, în modul în care vor să o vadă unele forţe politice.

„Problema procuraturii” a fost inclusă pe ordinea de zi a ultimei şedinţe a Consiliului Naţional pentru Reforma Organelor de Ocrotire a Normelor Drept. Preşedintele ţării şi alţi participanţ la reuniune au fost unanimi că reforma procuraturii este o sarcină primordială pentru anul 2015. Totodată, esenţa modificărilor propuse nu a fost pusă în discuţii.

Între timp, un şir de prevederi ce se conţin în documentele reformatoare trezesc mai multe întrebări. Mai mulţi politicieni, dar şi experţi şi-au exprimat în repetate rînduri nemulţumirea faţă de aceste iniţiative. Astfel, potrivit deputatului PL Oleg Brega, reforma propusă nu va soluţiona problemele existente, ci doar va „arunca praf în ochi” partenerilor europeni, care cer rezultate.

Fostul vicepremier, preşedintele primei comisii pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept din 1994, Nicolae Andronic califică reforma drept „un obiect al unui tîrg politic”, văzînd în ea o evidentă înţelegere între liderii coaliţiei parlamentare. Potrivit lui, este vorba „nu despre faptul cum să fie sporită transparenţa şi îmbunătăţită activitatea acestei instituţii, ci despre faptul cine va deţine controlul asupra ei”.

Proiectul reformei a stîrnit o reacţie neunifocă şi în cercul procurorilor. Deşi în această instituţie politica conducerii, în general, nu este supusă criticii, unii procurori, nu doar în culoare, dar şi deschis, îşi exprimă nemulţumirea faţă de reformele promovate. Ei consdieră că modificările propuse nu sunt bine gîndite, sunt ragmentare şi nu corespund sarcinilor procuraturii.

Despre reformă se discută de cîţiva ani, însă reprezentanţii acesti instituţii de drept au fost, practic, înlăturaţi din procesul de elaborare a modificărilor. Iar pentru a studia iniţiativele propuse nu li s-a oferit timp suficient. Potrivit informaţiilor deţinute de portalul NOI.md, procurorii au avut la dispoziţie doar o zi pentru a studia proiectele de lege şi de a-şi prezenta comentariile.

„Dacă parlamentul va aproba reforma în forma ei actuală, consecinţele pentru ţară vor fi resimţite nu mai puţin decît de cele de pe urma furtului din sistemul bancar, a menţionat într-un interviu pentru NOI.md procurorul Chişinăului Ion Diacov. Este o bombă cu efect întîrziat, care va avea inevitabil consecinţe negative pentru întreaga societate”.

Reformele propuse trezesc multe întrebări legate de statutul procuraturii în sistemul justiţiei, anularea unui şir de competenţe importante în procesul penală modificarea structurii interne şi lichidarea unor subdiviziuni.

Proiectul de lege prevede lichidarea procutaturii militare şi de transport, dar şi apariţia unor structuri noi. Reformatorii propun crearea procuraturii de combatere a crimei organizate, în timp ce în Moldova lipseşte definiţia legală a acestui tip de infracţiune.

„Ce va combate această structură, se întreabă înterlocutorul nostru. Se propune ca în această structură să fie delegaţi, pe termen lung, ofiţeri şi colaboratori de urmărire penală. Oamenii cu anii merg cu plîngerile în instanţă, încercînd să-şi obnţină dreptatea, iar în condiţiile acestei scheme, şansele lor se vor apropia de zero. A mai rămas ca în această structură să fie incluşi şi doi-trei judecători şi Moldova revine în epoca stalinistă. O asemenea abordare este inacceptabilă, în special, ţinînd cont de riscul sporit al utilizării procuraturii în scopuri politice”.

Conform aceleeaşi scheme va începe să funcţioneze şi Procuratura anticorupţie – sub forma unei unităţi independente, cu implicarea personalului operaţional şi de investigaţie. Această parte a reformei implică lichidarea Centrului Naţional Anticorupţie – instituţie, în crearea şi dezvoltarea căreia au fost investite multe eforturi şi resurse, cu sprijinul SUA şi altor parteneri de dezvoltare. Funcţiile de jure şi de facto ale acesteia vor fi transmise noii structuri.

Totodată, autorii reformei intenţionează să lichideze definitiv organul consultativ – colegiul Procuraturii Generale. Se prevede că atribuţiile acestuia vor fi transmise Consiliului Superior al Procurorilor, deşi competenţele ultimului se limitează la soluţionarea problemei cadrelor. Astfel, procuratura riscă să rămînă fără principalul organ, care trebuie să analizeze activitatea instituţiei, a subdiviziunilor ei şi să recomande măsuri pentru ameliorarea situaţiei.

Principalul „măr al discordiei” rămîne însă postul procurorului general. Potrivit proiectului de lege pivind reforma în procuratură, acestea trebuie numit în funcţie pe un termen de 7 ani de către şeful statului, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Mulţi experţi consideră că termenul mandatului este prea lung, iar mecanismul desemnării nu asigură independenţa candidaţilor şi libertatea lor de influenţa politicului. Experţii spun că trebuie luat în considerare faptul că unii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, ca, spre exemplu, ministrul justiţiei, sunt figuri politice şi vor fi incluşi în componenţa lui în virtutea funcţiei ocupate.

Procurorul Chişinăului consideră că, în Moldova, funcţiile-cheie sunt concentrate în Parlament, care este organul legislativ suprem al statului, ales de către popor: „Parlamentul alege şeful statului şi ar fi fost logic ca el să numească şi procurorul general. Adunarea generală a procurorilor ar putea propune deputaţilor două candidaturi, iar cîştigător ar deveni candidatul care a obţinut majoriatea voturilor în urma votului secret, desfăşurat în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului”.

Mulţi procurori sunt nedumeriţi de faptul că reforma a fost iniţiată de reprezentanţii avocaturii, care, precum se ştie, urmăreşte interese diametral opuse faţă de cele ale procuraturii. Din grupul de elaborarea a reformei au făcut parte 4 procurori, dintre care doi ulterior au fost compromişi, precum şi 4 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, necunoscuţi şi fără autoritate în cercurile juridice.

Pînă în prezent rămîne deschisă în întrebarea – de ce la elaborarea unei reforme atît de importatne nu au fost implicaţi reprezentanţii Academiei de Ştiinţe, ai Asociaţiei veteranilor procuraturii, profesorilor de la facultăţile de drept, altor specialişti respectabili din domeniul judisprudenţei.

Ulterior, conform unei dispoziţii a fostului spicher Igor Corman, a fost creată încă un grup de lucru, în componenţa căreia au fost incluşi deputaţi din toate fracţiunile parlamentare, precum şi un şir de jurişti notorii. Însă activitatea acestora nu a fost axată pe Conceptul reformei procuraturii, în timp ce proiectele de lege privind implementarea acestea, nu a intrat în vizorul lor. Întîmplător sau nu, acestea nu au fost publicate şi nici scoase pentru dezbateri publice, aşa cum a fost promis anterior.

Procuratura generală declară despre o notă pozitivă a reformei din partea Comisiei de la Veneţia, însă la o studuere mai atentă a textului încheierii, vedem că aceasta este ambiguă. Comisia a formulat un şir de recomandări, îndreptate spre perfecţionarea textului proiectului de lege şi spre clarificarea unor aspecte ce ţin de activitatea procurorului. Este remarcabil faptul că textul încheierii aşa şi nu a fost publicat.

„Reforma în actuala ei formă nu va aduce folos societăţii, în timp ce daunele ar putea fi enorme, menţionează procurorul capitalei Ion Diacov. Promovarea acestor iniţiative discreditează scopul principal al reformei – asigurarea independenţei procuraturii şi sporirea încredereii populaţiei în justiţie.

Tot mai mulţi specialişti sunt de părerea că proiectele de lege nu pot fi adoptate în actuala redacţie. Trebuie creat un grup de lucru cu participarea procurorilor şi reprezentanţilor tuturor instituţiilor competente, pentru a perfecţiona reforma. Totodată, este necesar de asigurat reducerea la minim a factorului politic în activitatea acestui grup, pentru a asigura o abordare constructivă, obiectivă şi independentă”.