Cu cît trebuie plătiți constructorii moldoveni pentru ca ei să construiască în propria țară, dar nu în una străină?

Foto: rdstr.ru

Anghelina Taran

Companiile de construcție din Moldova se confruntă cu faptul că nu are cine valorifica investițiile ce vin în ramură. Deficitul forței de muncă constituie 40%. În schimb, muncitorii moldoveni muncesc pe șantierele Rusiei și Europei. Iar rîndurile lor sunt completate nu doar de zugravi și tencuitori, dar și de tinerii ingineri cu diplome universitare. Iar acum pregătirea profesională a viitorilor constructori se va mai îmbunătăți. Însă problema este pentru cine îi vom pregăti? Și cu cît trebuie plătiți constructorii moldoveni pentru ca ei să construiască în propria țară, dar nu în una străină?

Au rămas vii a zecea parte

Circa 5 mii de întreprinderi ramurale au licențe, dintre acestea circa o mie sunt viabile, iar dintre acestea activează, în cel mai bun caz, jumătate. Restul nu au putut face față crizei, deoarece au construit, în special, din contul creditelor bancare. Companiile au investit bani, însă din cauza reducerii volumului lucrărilor, investițiile nu au putut asigura rambursarea, de aceea, au apărut probleme financiare.

Mulți operatori de pe piața au procurat cu bani împrumutați utilaje, tehnică, tehnologii, terenuri, au proiectat blocuri locative, au creat baze de producție. Însă în timpul crizei, cînd nu erau cumpărători, băncile au început să-și ceară banii înapoi, să preia gajurile, iar multe companii de construcție au rămas fără patrimoniu. Acum, acestea nu mai riscă cu bani împrumutați.

În general, în opinia organizațiilor de construcție, creditele trebuie contractate de către investitori, iar pentru locuințe să existe programe de creditare ipotecară. Creditele bancare ipotecare pentru populație, în primul rînd, sunt foarte scumpe, în al doilea rînd, pe termen scurt, în al treilea rînd – populația locală nun are un loc de muncă stabil, pentru a achita împrumuturile pe termen lung. De aceea, cumpărătorii de bază sunt moldovenii care lucrează peste hotare.

Deși majoritatea clădirilor construite sunt blocuri locative (aproximativ două treimi), investițiile în construcție vin din alte ramuri ale economiei. Însă dacă ne uităm ce se construiește în țara noastră, imaginea este deplorabilă. În afară de drumuri, linii electrice, apeducte, canalizare, rețele de gazoducte și de termoficare (care, bineînțeles, sunt necesare), din capacități de producție sînt construite doar benzinării, depozite și spații pentru fabricarea produselor de morărit. Gata! În țara noastră nu se construiesc uzine. Ce-i drept, din sfera de afaceri mai sunt și punctele comerciale, apogeul cărora a fost înregistrat în 2007 – 138 de obiecte cu suprafața de 104 mii de m.p., iar cele mai puține au fost construite în 2010 – 36 de magazine (23 mii m.p.). în 2013 – 51 (43,6 mii .p.). Pentru anul trecut, deocamdată, nu sunt date. Anual, se deschid și întreprinderi ale alimentației publice: de la 18 obiecte cu capacitatea totală de 1,7 mii de locuri, în 2006, pînă la cinci cu 700 de locuri în 2011. În 2013 au apărut opt puncte noi. Iar după numărul de locuri (3 mii), recordul a fost înregistrat în anul 2008.

Deficitul de cadre – 40%

În perioada crizei mondiale a avut loc un exod al forței de muncă din construcție. Iar cînd economia a început să se restabilească și au apărut proiecte investiționale din diferite direcții, inclusiv, din sursele donatorilor externi, în construcție s-a resimțit deficitul forței de muncă. Astăzi, potrivit informației patronatelor, deficitul constituie circa 40%, la toate nivelele.

E paradoxal faptul că și acei care își finalizează studiile universitare tot pleacă, pentru că nu se pot aranja la lucru în Moldova (în timp ce există un deficit de ingineri), deoarece ei vor salarii de 8-10 mii de lei. Însă ei încă nu au făcut nimic, ei nu au experiență. Cum poți fi sigur că un asemenea specialist va calcula corect, spre exemplu, o grindă? Tînărul specialist trebuie să treacă anumite etape ale dezvoltării profesionale.

Însă absolvenții noștri preferă să plece peste hotare și acolo să lucreze în calitate de simpli muncitori, decît să fie aici ingineri cu un salariu mai mic. Țara noastră, deocamdată, nu poate concura cu alte state la capitolul salarii. Dar și cu cei care nu au plecat peste hotare sunt suficiente probleme.

- Relațiile dintre lucrători și angajatorilasă de dorit, spune președintele Federației Patronale a Constructorilor, Drumarilor și Producătorilor Materialelor de Construcție, Pavel Caba. Problema este că Codul muncii este depășit. Deși noi suntem obligați să semnăm contracte de muncă dintre angajatori și muncitori, totuși, s-au întețit cazurile cînd, după efectuarea volumului planificat de muncă, lucrătorii pleacă la alte șantiere, deoarece nu mai cîștigăatît de mult. Dar cine va înlătura defectele?

În Codul muncii și în contract se spune că angajatul este în drept să rezilieze contractul de muncă. Dar ce să facă angajatorul, cînd antreprenorul cere finalizarea lucrărilor, dar nu are cu cine? În același timp, lucrătorul primește timp de un an 9-12 mii de lei pe lună, iar cîndrămîne un volum mic de muncă, el este remunerat doar cu 2-3 mii de lei și el refuză să lucreze, fără a avea vreo obligație. În medie pe an, el are un salariu bun. Trebuie operate modificări în Codul muncii, deoarece noi lucrăm în condițiile economiei de piață, iar Codul încă se bazează pe economia planificată.

Noi profesii și standarde

-Pe timpul sovietic, în republica noastră era o bază foarte bună de pregătire a constructorilor, unde erau instruiți specialiști nu doar pentru Moldova, dar pentru întreaga regiune, continuă interlocutorul nostru. Însă odată cu destrămarea ramurii, aceasta a fost distrusă. În prezent, baza pentru pregătirea profesională se restabilește treptat. Patronatul a creat o comisie sectorială, ce se ocupă cu aceste probleme. Reieșind din faptul că au apărut tehnologii noi, iar altele au dispărut, este nevoie de un alt specific al muncitorilor.

Noi am elaborat o listă a profesiilor (aprobată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor) și în baza acesteia pregătim standarde de ocupație. Deja au fost adoptate opt din peste treizeci. Ulterior, Ministerul Educației va pregăti programul de studii, iar Școlile de meserii vor pregăti muncitori, abilitățile profesionale ale cărora vor corespunde cerințelor pieței. În baza Colegiului de construcții, creăm pentru muncitori Centrul de pregătire și perfecționare a cadrelor. Pentru deținătorii de diplome universitare și ale colegiilor, de asemenea este nevoie de un centru de perfecționare a calificării. Iar deocamdată, muncitorii sunt pregătiți de companiile de construcție. Noi instruim oamenii, iar peste jumătate de an ei pleacă la lucru peste hotare. Eu am observat, pe parcursul mai multor ani, că constructorii moldoveni vin acasă în ajunul sărbătorilor de iarnă. În perioada rece, ei vin la noi la lucru, iar după Paște, cînd aici încep lucrările în volum mare, ei pleacă. Pentru a reține oamenii este nevoie de o politică de stat.

Ca să nu plece ….

Ei pot fi reținuți doar prin salariu. Acest fapt va deveni posibil doar atunci cînd antreprenorii și cei care elaborează legi și acte normative vor înțelege că pentru construcția unui obiect este nevoie să fie prevăzuți atîția bani, de cîți este nevoie, dar nu de atîțiacît vrea cineva. Așa cum la magazin nu se tîrguiește, așa și la construcția obiectului nu trebuie să se facă acest lucru. Antreprenorilor, deseori, nu le place prețul lucrărilor efectuate. Însă pentru o abordare argumentată, investitorul trebuie să pregătească un caiet de sarcini, cu costuri reale ale viitorului șantier. Apropo, această prevedere se conține în proiectul Codului urbanistic, care urmează a fi aprobat de către Parlament.

Noi sperăm că, odată cu adoptarea acestui Cod, în ramură va fi făcută ordine, începînd cu schema de planificare a teritoriului național și terminînd cu certificarea calificării profesionale a întreprinderilor de construcție. Este important că, la tenderele pentru achiziții publice vor fi admiși doar deținătorii acestor certificate. Întreprinderile vor fi clasificate, în funcție de genul activității, de posibilitățile tehnice, de volumul lucrărilor îndeplinite și de numărul angajaților.

În prezent, la tenderele pentru achiziții publice, cele mai multe puncte le obține compania, care propune cel mai mic preț. Însă nu știu de ce nimeni nu atrage atenția asupra faptului că legea cerea propunerea unui „preț economic argumentat” (și experiența companiei nu se prea uită nimeni). Răspunsul la întrebarea – de ce? – îl știu toți. Și ce obținem în final? Antreprenorul oricum nu va executa volumul necesar de lucrări și va cere bani suplimentar. Reiese că în ramură nu există o concurență sănătoasă. Iar în goana după prețuri mici este greu să majorezi salariul lucrătorilor.

Cu ce suntem mai răi?

Privind la aspectul deteriorat al capitalei noastre, înțelegi că și în construcții, și în arhitectură, și în gestionarea orașului sunt mari probleme.

Pavel Caba spune, cu regret, că noi nu utilizăm la maximul posibilitățile betonului pentru crearea unor forme plastice și nici toate tehnologiile aplicate în Occident. Deși materialele de construcție sunt aceleași. Rămînem în urmă și la capitolul proiectare, am dori să vedem alte idei arhitecturale. Dar în primul rînd, trebuie să ținem cont de faptul că Moldova se află într-o zonă seismică, unde au loc mișcări tectonice, eroziunea solului etc. Din acest punct de vedere, industria noastră de construcții este complicată. Acolo, unde nu există cerințe de seismicitate, se construiesc zgîrie-nori și în circulație sunt puși alți bani. Noi, în primul rînd, depindem de condițiile noastre, în al doilea rînd – de numărul investițiilor, iar în al treilea rînd – de deficitul forței de muncă calificate.

De ce în Occident se construiește bine, repede și rentabil? Deoarece ei stabilesc un preț real al obiectului, achită salarii bune muncitorilor, iar muncitorii și angajatorii plătesc impozite bune. În Moldova este o bază de construcții bine dezvoltată, care astăzi nu este valorificată pe deplin, deoarece pentru ea nu există un volum suficient de lucrări. Iar volumul nu există deoarece nu au fost investiții. Iar cînd apare volumul de lucru, deja nu sunt specialiști. Totul este legat.

Ar putea fi reabilitate combinatele de construcții locative?

În Uniunea Sovietică se construia repede, datorită caselor din panouri. Astăzi, aceste blocuri ar putea soluționa problema locuințelor sociale. Are sens să fie reanimate combinatele de construcții locative?

- Cîndva eu mi-am început activitatea la combinatul de construcții locative. Însă în actualele condiții economice acestea nu sunt rentabile, consideră Pavel Caba. Fabricarea panourilor pentru locuințe necesită foarte multe resurse energetice, însă pe atunci aceste resurse erau ieftine, iar clădirile, unde erau montate aceste panouri, erau construite repede. Astăzi, producția lor nu este justificată, deoarece în afara fabricării panourilor mai erau cheltuieli de transport, descărcare. În toată lumea, obiectul este înălțat pe șantier, unde trebuie aduse doar semifabricatele și materialele.

Eu aș fi dorit ca investițiile să vină, în afară de locuințe (măcar la același nivel) și în obiecte de producție, pentru a crea locuri de muncă. Noi avem foarte mult de lucru în construcții pentru agricultură, pentru fabrici mici de procesare în localitățile rurale, în domeniul sănătății și învățămîntului, pentru a le aduce în conformitate cu cerințele moderne. Un antreprenor oferă front de lucru pentru cel puțin 7-9 lucrători din domeniile conexe – arhitecți, proiectanți, producători de materiale de construcție, energeticieni, transportatori (lista poate fi continuată), precum și producătorilor de mărfuri casnice. Dacă nu va exista clădirea, unde vor fi duse toate acestea?

********
În pofida crizei economice, reieșind din datele statistice, ramura de construcții din Moldova a rezistat și chiar și-a consolidat pozițiile. În perioada 2006-2013, cel mai bun an pentru această ramură a fost, desigur, anul 2008, înainte de criză. În anul următor (cînd criza a ajuns în Moldova) activitatea s-a redus cu 40%, iar cota statului în aceste investiții, de asemenea, s-a micșorat. Iar din 2010 a început, inclusiv s-a majorat fluxul de investiții din buget.

Anul trecut, în pofida alegerilor și refluxul din Moldova a investițiilor străine directe legat de acest eveniment, construcțiile și-au continuat creșterea. Mai mul, volumul investițiilor (în lei) în lucrările de construcție și montaj a depășit nivelul de pînă la criză (ce-i drept, ținînd cont de inflație și deprecierea valutei naționale, acesta este mai mic).

În tabel sunt indicați principalii indicatori pentru ramură – volumul lucrărilor de construcție și montaj (LCM), numărul persoanele ocupate și cîte clădiri (după tipuri) au fost construite (tabelul a fost elaborat de către autorul acestui material).