Nesupravegherea bancară, sau cum sînt prostii clienții de către bănci

Foto: noi.md

Vladislav Ciobanu

Sistemul bancar trebuie să contribuie la dezvoltarea economiei prin finanțare. Însă în Moldova, din păcate, băncile au devenit adevărate „treuci“ pentru bancheri şi politicieni, în timp ce organul de supraveghere - Banca Națională - a lăsat totul în voia sorții. Ultimul scandal major pe piața bancară din Moldova a demonstrat acest lucru cît se poate de bine. Cele mai frecvente manipulări ale băncilor moldoveneşti vedeți mai jos, în sinteza Noi.md.

Această misterioasă rată flotantă

„Băncile comerciale constituie un element al sistemului oricărui stat. Şi, spre deosebire de alte tipuri de afaceri, ele activează, în special, nu cu propriile mijloace, ci în baza banilor atraşi, acordînd diferite servicii financiare unui număr enorm de clienți. Anume din această cauză. activitatea lor este reglementată detaliat de către băncile centrale. În Moldova - de către Banca Națională. Totuşi, în unele cazuri, băncile moldoveneşti încalcă regulile stabilite pentru ele, iar în alte cazuri aceste norme, în general, lipsesc“, menționează doctorul habilitat în economie.

Şi astfel procedează toate băncile, care nu doar modifică în mod unilateral ratele dobînzii la depozite, dar nici nu informează clienții despre acest lucru. Băncile consideră suficcolaboratorul ştiinţific principal al Institutului Naţional de Studii Economice al AŞM, Mihai Poisik.

Potrivit lui, „zilnic, băncile de fură, atît la depozite, cît şi la credite, cu ajutorul unui mecanism foarte simplu, denumit „rata flotantă“.

„Spre exemplu, cu doi ani în urmă, banca le-a propus clienților săi să depună bani sub depozite pe termen de 36 de luni, cu 12,5% anual. Clienții, desigur, au preferat anume această formă de economii. Însă cînd conducerea băncii a considerat că este suficientă pradă în năvod, rata dobînzii la depozite a fost redusă pînă la 8,5%. Or, rata e flotantă. Iar în paralel, în aceleaşi condiții a fost lansat un alt depozit, cu rata anuală de 16%“, spune Mihail Poisik.

ientă modificarea ratelor pe site-urile lor, la rubrica „depozite“, fără a plasa vreo informație pe prima pagină a site-ului.

Un alt tertip: depozitul se deschide nu pe 12 luni, dar pe 13 sau 14 luni. Astfel, acele 10%, achitate clientului conform contractului, trebuie achitate nu în 10-12, dar în 13-14 luni. în realitate, rata dobînzii este cu cîteva puncte procentuale mai mică decît cea anuală declarată.

Un alt truc utilizat de bănci în privința depozitelor persoanelor fizice este păstrarea tăcerii de către bancher la expirarea termenului depozitului. Puține bănci îşi informează clienții despre expirarea termenului şi aşteaptă pînă cînd despre depozit îşi va aminti însuşi clientul, care uneori în învălmăşeala grijilor cotidiene, uită despre încheierea termenului depozitului. }n afară de faptul că banca încetează achitarea dobînzii la depozit, aceasta mai utilizează băncile clientului pentru propria îmbogățire.

Ah, aceste credite

Este semnificativ faptul că băncile nu uită de încheierea termenului la stingerea creditului. în cazul expirării termenului de creditare doar cu o zi, angajații băncii îi sună urgent clientului şi îi amintesc despre datoria existentă. Mai mul, aceştia pot să calculeze şi o penalitate (totul depinde de condițiile contractului). De ce această practică nu se aplică şi în cazul depozitelor? Întrebarea este, mai degrabă, retorică.

Totuşi, băncile demonstrează o consecvență de invidiat în practica «dobînzilor flotante», care este foarte convenabilă pentru bănci. „Băncile procedează la fel şi la eliberarea creditelor: iei credit cu o dobîndă, iar ulterior aceasta este revizuită, desigur, în direcția majorării“, menționează Poisik.

Potrivit doctorului în economie, „în toată lumea civilizată, după încheierea contractului cu banca, ratele dobînzilor sau rămîn neschimbate, sau sînt ajustate la rata de refinanțare a băncii centrale“. „La noi însă - la nivelul de lăcomie al proprietarilor băncilor. Iar faptul că acest lucru este ignorat pe parcursul multor ani, atît de către Banca Națională, cît de guvernare, în general, înseamnă că ei tot au de cîştigat.“ menționează specialistul.

Totodată, în afara dobînzii de bază, băncile percep de la client, diferite comisioane şi plăți, inclusiv pentru rambursarea creditului înainte de termen. Astfel, dobînda indicată în publicitate, în pliante sau despre care vorbeşte angajatul băncii, există într-adevăr, însă cea mai mare parte a plăților este camuflată sub diferite comisioane bancare.

De aceea, pentru a nu comite greşeli, clientul trebuie să acorde o atenție deosebită diferitor comisioane. Ținînd cont de acestea, dobînda ar putea constitui nu 15%, cît v-a promis managerul băncii, ci 30-70%. Băncile nu vor activa în pierdere, ele există din contul oamenilor naivi. Or, în cele mai multe cazuri, toate condițiile creditării, într-adevăr. Sînt scrise în contract, deşi uneori formatul şi caracterele sînt foarte mici. Totuşi, pentru a evita plățile suplimentare, oamenii trebuie să pătrundă în esența celor scrise în contract.

]n plus, băncile recurg la alt tertip la achitarea creditului. Deşi plata lunară la achitarea creditului este aceeaşi, structura plății diferă foarte mult în primele şi ultimele luni. Spre exemplu, în primele luni după obținerea creditului, cea mai mare parte a sumei achitate o constituie rata dobînzii, în timp ce în ultimele luni - creditul. Astfel, banca obține profit anume în prima perioadă de acordare a creditului.

Trebuie să menționăm încă un truc legat de creditare, la care recurg băncile. S-a părea că ați achitat creditul în totalitate, ați achitat ultima tranşă şi ați uitat de faptul că cîndva datorați bani băncii. însă nu toți ştiu că creditul trebuie închis, solicitînd băncii să elibereze un document privind stingerea totală a datoriilor. În caz contrar, ați putea afla într-o zi despre o altă datorie, în virtutea diferitor circumstanțe, precum şi calcularea penalităților.

O altă «neplăcere» nu este atît de frecventă în Moldova, dar nu putem să nu o menționăm. Este vorba despre un sunet de la bancă, spre exemplu, peste jumătate de an după ce ați achitat creditul, cu rugămintea de a achita o anumită sumă. Dacă nu aveți o dovadă a achitării complete a creditului, în special, toate chitanțele privind plățile lunare, atunci banca vă poate înainta noi „pretenții financiare“ şi veți trebui să achitați din nou. În cazul în care aveți toate chitanțele, atunci banca invocă o eroare de sistem.

Furtul veacului

Totodată, la noi este foarte răspîndită situația cînd persoana, din anumite motive, trece de la o bancă la alta. Deseori, clientul uită despre vechiul card sau cont şi nu le închide. Băncilor însă le convine această situație şi ele din nou nu vă informează sau nu se interesează prin ce se explică sistarea fluxului bănesc. Dar nici nu le trebuie. Or, pentru deservirea contului sau cardului trebuie achitată o taxă anuală. De aceea, în cazul în care acestea nu sînt închise, se formează o balan'ă negativă pentru deservirea lunară. Şi nu contează dacă utilizați cardul sau nu. Mai departe, pentru această sumă sînt calculate penalități şi amenzi. Iar cînd veți veni din nou la bancă sau se va forma o sumă solidă, atunci banca va da de ştire.

Se mai întîmplă că conducerea băncii singură scoate banii prin anumite persoane în proiecte neprofitabile din start. Iar toate cheltuielile sînt achitate de alții. Acest fapt a fost demonstrat pe piața bancară, în special, în trei bănci, în care Banca Națională a introdus administrarea specială.

„La sfîrşitul anului trecut, noi am fost martorii cum, cu complicitatea Băncii Naționale, conducerea Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank a ignorat în repetate rînduri regulamentul de bază privind expunerile majore. Acesta interzice plasarea de către o entitate a 15% din capitalul normativ al băncii. Adică în funcție de banca concretă, în orice circumstanțe, suma maximă nu poate depăşi 30-70 de milioane de lei, iar în realitate au fost transferate miliarde. Au trecut deja 6 luni de cînd această hiper-afacere a devenit cunoscută opiniei publice, dar puterea doar mimează desfăşurarea investigațiilor. Iar banii au fost furați de la noi şi tot noi vom compensa pierderea lor timp de 15 ani, din buzunarele noastre“, menționează Mihail Poisik.

Anume această tranzacție, despre care vorbeşte expertul, a adus la devalorizarea bruscă a leului, în urma căreia au cîştigat doar băncile, Banca Națională şi statul. Numai băncile, în primele patru luni ale acestui an au cîştigat 1miliard de lei din diferența de curs. Profitul net al Băncii Naționale a Moldovei în 2014 a crescut de două ori şi a ajuns pînă la 4,2 miliarde de lei. Totodată, cea mai mare parte a profitului (3,9 miliarde de lei) a fost obținută din tranzacții şi diferențele de curs valutar. De aceea este evident cui i-a fost convenabilă deprecierea şi cine a cîştigat de pe urma ei.

Totodată, în pofida profiturilor mari, băncile nu pot găsi bani pentru majorarea sumei garantate a depozitelor, care constituie doar 6 mii de lei. Dacă valoarea depozitului e mai mare, atunci în caz de faliment, cealaltă parte a depozitului va dispărea. Iar toate greşelile băncii vor fi transpuse pe seama clientului. Pentru comparație, în Uniunea Europeană, unde Moldova se integrează foarte activ, suma compensată în cazul falimentării băncii constituie de 333 de ori mai mult - 100 de mii de euro. Astfel, cetățenii moldoveni rămîn în pierdere.

Trebuie să menționăm că din cauza devalorizării aceştia au pierdut nu doar în rezultatul majorării prețurilor, provocate de depreciere, dar şi în urma deprecierii economiilor lor. Spre exemplu, dobînzile la depozitele în valută s-au redus de două ori. Mulți, în panică, au început să-şi retragă depozitele, pierzînd astfel dobînzile. Şi au început să convertească banii în valută scumpă, iar ratele la depozitele în valută au început să cadă.

Nici persoanelor care au luat credite în valută nu le este uşor. După devalorizare, împrumuturile lor s-a scumpit cu cel puțin 50-60% în echivalentul în lei. Şi cine a cîştigat din nou?

Şi de ce Banca Națională a Moldovei nu reglementează această situație? Sau Băncii Centrale îi convin aceste manipulări?