Judecătorii au încerca să transfere ilegal pe umerii contribuabililor datoria unei firme

Foto: actualitati.md

Victor Surugiu

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a respins unanim cererea avocatului Andrei Chiriac, care solicita o compensație bănească majoră din bugetul de stat pe marginea litigiului cu implicarea firmei „Aroma Floris” din Riga. Este remarcabil faptul că anterior Curtea Supremă de Justiției (CSJ) a adoptat o decizie privind achitarea sumei cerute.

Experții vorbesc despre asemănarea acestei istorii cu controversatul caz „Sadulachi”, cînd, reclamantului i-au fost achitate compensații în baza unei decizii judecătorești, care ulterior a fost declarată nefondată și a fost anulată. Toate încercările de a restitui banii au fost în zadar: Sandulachi i-a cheltuit.

În cazul dat, persoanele interesate nu au reușit să implementeze schema, datorită unor circumstanțe. În acest caz figurează președintele Asociației judecătorilor Ion Druță, președintele Curții Supreme de Justiției Mihai Poalelungi și reprezentantul guvernului la CEDO, Lilan Apostol, care prin acțiunile lor, într-un fel sau altul, au contribuit la scoaterea banilor din bugetul de stat.

În 2011, avocatul Andrei Chiriac a cerut de la stat achitarea prejudiciului în valoare de peste 4 milioane de lei: atîta îi datora compania „Aroma Floris”. În calitate de temei au servit un șir de încălcări, care, în opinia reclamantului, au fost comise în instanțele naționale.

Recursul a fost prezentat după anularea de către Curtea de Apel Chișinău a deciziei Judecătoriei sectorului Botanica al capitalei. „Autorul” acestuia este judecătorul Ion Druță, care în acea perioadă ocupa funcția de președinte al acestei instanțe. Verdictul emis cu încălcarea competențelor obliga firma letonă „Aroma Floris” să-i achite avocatului peste 4 milioane de lei, sub forma stingerii datoriei.

Întreprinderea a obținut anularea acestei decizii, însă avocatul a considerat că în cadrul depunerii recursului a fost încălcat termenul procesual. Precum au demonstrat investigațiile ulterioare, reclamantul nu avea temeiuri rezonabile pentru a apela la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece compania letonă a depus plîngerea la CEDO în termenele stabilite de lege.

E remarcabil faptul că reprezentantul guvernului moldovenesc la CEDO nu a așteptat pînă cînd Curtea de la Strasbourg va accepta reclamația și a inițiat procedura de împăcare dintre părți. În aprilie 2013, la CSJ a parvenit o contestare a deciziei Curții de Apel. În esență, funcționarul Ministerului Justiției a săvîrșit acțiuni îndreptate spre achitarea compensații bănești în folosul avocatului.

La CSJ au apărut probleme: examinarea dosarului a fost amînată de șase (!) ori. De fiecare dată, judecătorii aveau nevoie de timp suplimentar pentru a examina dosarul. În rezultat, la dispoziția președintelui Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi a fost schimbată componența colegiului și în acest a intrat președintele Asociației judecătorilor Ion Druță – „autorul” deciziei privind achitarea compensației, care devenise între timp membru al CSJ.

Colegiul format din 5 judecători ai Curții Supreme de Justiției a acceptat cererea reprezentantului guvernamental la CEDO. Voturile judecătorilor s-au împărțit: doi dintre ei au avut o poziție opusă. Astfel, votul lui Ion Druță, în ultimul moment, a devenit decisiv. În baza acestei decizii, avocatul trebuia să primească 4,3 milioane de lei din bugetul de stat, sub forma datoriei firmei letone și sub formă de penalități.

Reclamantul era la un pas de a obține banii, însă în jurul achitării acestei sume majore a izbucnit un scandal. Pe de o parte, doi dintre judecătorii CSJ, care au refuzat să semneze decizia și au avut o opinie separată, s-au adresat către inspecția judiciară cu cererea de a iniția verificări. Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să cerceteze cazul. Inspecția judiciară a examinat toate materialele cazului și a ajuns la concluzia că reclamantul nu are temei pentru obținerea compensațiilor din buget.

Consecințele nu s-au lăsat mult așteptate. Cu cîteva luni în urmă, Andrei Chiriac a refuzat procedura amiabilă și a cerut examinarea cazului la CEDO. În rezultat, CSJ și-a sistat acțiunile pe marginea procedurii amiabile și a cererii din partea Ministerului Justiției.

Poziția reprezentantului guvernamental Lilian Apostol s-a schimbat brusc și el a expediat la CSJ o altă cerere. În aceasta se vorbea despre respingerea recursului anterior, invocînd o „nouă informaţie”. Recent, CSJ a acceptat cererea lui Apostol şi a sistat revizuirea cazului companiei „Arona Floris”.

Precum au comunicat pentru portalul Noi.md surse din cadrul Uniunii avocaţilor, în prezent, mulţi jurnalişti încearcă să-l găsească pe Andrei Chiriac pentru comentarii, însă organizaţia nu-i poate ajuta cu nimic. Se ştie că anterior, el a declarat despre tentativele instituţiilor de stat de a se eschiva de la compensarea prejudiciului.

Potrivit informaţiei deţinute de colegii lui, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, avocatul locuia la Strasbourg, unde şi-a mutat familia. Potrivit unuia dintre interlocutorii noştri, Andrei Chiriac a stabilit relaţii bune cu preşedintele CSJ Mihai Poalelungi în perioada cînd acesta în funcţia de judecător la CEDO. De asemenea, el a avut posibilitatea să ia legătura în repetate rînduri cu reprezentanţii guvernului Moldovei la CEDO.

Surse din cadrul Curţii Supreme de Justiţiei au refuzat să facă comentarii pentru Noi.md decizia privind impunerea nejustificată a unei plăţi majore din buget. La procuratura generală ni s-a confirmat că acest caz se examinează, iar în cazul în care vor exista semnele unei infracţiuni, procurorii vor începe urmărirea penală.

„Ar fi foarte straniu, dacă în acest caz organele de drept nu vor găsi vinovaţi, spune unul dintre experţii noştri. Într-o situaţie similară în privinţa ministrului finanţelor Veaceslav Negruţa a fost emis un verdict de condamnare în „cazul Sandulachi”, în lipsa dovezilor privind acţiunile premeditate. Acest caz, de asemenea, trebuie examinat în cadrul unei anchete penale obiective, cu tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.

Judecători au transpus ielgal datoria unei firme private asupra statului, adică pe umerii contribuabililor. În competenţa procuraturii este protecţia bugetului public de diferite scheme frauduloase, cînd acestea sunt realizate cu participarea reprezentanţilor instituţilor publice şi a instanţelor judecătoreşti. Dacă procuratura se va îndepărta de acest caz, vom putea face concluzia clară privind părtinirea şi aprobarea tacită a furturilor mijloacelor bugetare”: