Instituțiile de stat nu asigură transparența deciziilor

Foto: noi.md

Dmitrii Barbalat

În noiembrie 2008, Parlamentul a adoptat legea cu privire la transparența procesului decizional, iar ulterior și guvernul a adoptat în februarie 2010, hotărîrea privind acțiunile de implementare a acestei legi. Din punct de vedere legal și normativ, totul e în regulă.

Legea stabilește procedura de adoptare a deciziilor (în privința proiectelor actelor normative și administrative, care ar putea avea consecințe sociale, economice și ecologice) în carul organelor administrației publice centrale și locale, precum și reglementează relațiile dintre aceste organe și cetățenii, asociațiile de cetățeni, alte părți interesate în participarea la procesul decizional.

Conform regulamentului, Cancelaria de Stat al Guvernului efectuează (trebuie să efectueze) monitorizarea executării prevederilor legale. Pe site-ul creat special www.particip.gov.md și pe site-urile structurile publice respective este publicată (trebuie publicată) informația necesară. Drept responsabili pentru monitorizarea procesului au fost desemnați 13 funcționari publici din Cancelaria de State, fiecare dintre ei efectuează monitorizarea (trebuie să monitorizeze) un șir de ministere și departamente. Iar la ministere și departamente sunt desemnați funcționarii, de regulă șefii de direcții.

Aici, partea informativă se încheie și eu, ca un cetățean, care a obținut anumite drepturi legale ce țin de accesul la informația respectivă și posibilitatea de a participa la procesul decizional, vreau să-mi expun părerea.

Structurile de stat erau obligate să publice pe portalurile lor informația despre proiecte la 9 capitole obligatorii, inclusiv: programe anuale (trimestriale) de elaborare a proiectelor, cu indicarea acelor proiecte, ce vor fi expuse pentru consultări publice, iar ulterior și rezultatele acestor consultări, cu anexarea proceselor verbale cu propuneri.

În realitate, pe toate paginile WEB ale ministerelor informația la capitolele necesare lipsește, nu sunt nici un fel de date și procese verbale cu propunerile și recomandările părților. Cu alte cuvinte, propunerile societății civile, chiar dacă acestea există, sunt ascunse de către departamente și probabil acestea nu sunt luate în considerare, deoarece instituțiile, fără vreo explicație, nu raportează despre acestea.

Conform regulamentului, anunțurile privind inițierea consultărilor publice trebuie făcute publice cu 15 zile înaintea procedurii de elaborarea a variantei definitive a proiectului de hotărîre. De facto, această informație nu se publică. Deseori sunt doar proiectele de decizii și deseori, cu un termen de prezentare a opiniilor mai mic de cele 15 zile preconizate. Spre exemplu, Ministerul Transporturilor practică termene de 7 zile.

Legea și regulamentul prevăd că toate proiectele, fără excepția trebuie supuse consultărilor. Nu există categorii ale proiectelor c nu cad sub incidența prevederilor legii. De facto, conform rapoartelor ministerelor, a fost depistată o categorie de proiecte, ce constituie majoritate și care nu au fost propuse pentru consultări. Aceste, de regulă, sunt dispozițiile ministerelor. Cu alte cuvinte, ministerele practică o transparență departamentală selectivă.

Organele publice sunt obligate să publice anual rapoarte privind asigurarea executării cerințelor legii și a hotărîrilor Guvernului. Pînă la începutul lunii iunie 2015, aceste rapoarte nu au fost publicate de: Ministerul dezvoltării regionale, MAI, MAEIE, Ministerul tineretului și sportului, Ministerul Mediului (ultimul raport este din 2013) și Ministerul Muncii (ultimul raport – trimestrul I 2014).

Concluzia preliminară este următoarea:

- prevederile Legii și Hotărîrii Guvernului privind transparența procesului decizional sunt ignorate;

- informația pe paginile Web nu corespund cerințelor, hotărîrile departamentale sunt elaborate voluntar, cu încălcarea legii, fără desfășurarea consultărilor publice;

- lipsește controlul prevăzut de regulament din partea Cancelariei de stat și a departamentelor.