Cine e dușman și cine prieten? Provocările politice ale lumii contemporane

Foto: svoboda.md

Veaceslav Matveev

Primăvara aceasta a schimbat lumea cardinal. Încă în martie, forțele de escaladare au început să tensioneze situația atît în Europa, cît și în Orientul Apropiat. Declarația lui Netanyahu din martie în congresul american e greu de înțeles. Israelul se află, într-adevăr, înconjurat de dușmani, dar ei trebuie deosebiți după acțiunile lor, și nu doar după ritorică. Această declarație a generat o reacție neunivocă în lume.

Amintim că declarația premierului a avut loc pe fundalul negocierilor îndelungate dintre Occident și Iran privind limitarea programului nuclear iranian. Occidentul pledează împotriva programului nuclear al Iranului și tinde să-l includă sub controlul structurilor internaționale de monitorizare. În ultimul timp, negocierile au ajuns la un anumit rezumat și am putea fi așteptat o decizie de compromis.

Acest acord ar fi putut opri o anumită escaladare în regiune și are o importanță specială, deoarece noi ținem minte că Iranul, deseori, manifestă o poziție rațională pe fundalul acțiunilor militare din Irak și Siria, unde voluntarii iranieni se opun militanților statului islamic și ai Al-Qaeda. Iranul a condamnat dur teroarea și a susținut guvernele alese pe cale democratică din Irak și Siria. Forțele simpatizante Iranului și voluntarii șiiți, de asemenea, opun rezistență cu arma în mînă terorii Statului Islamic din Orientul Apropiat.

Săptămîna aceasta, în Austria au avut loc noi negocieri între ministerele de externe ale Iranului, SUA și unele state occidentale. Nu au fost doar reprezentanții Rusiei și Chinei. Noua rundă a fost consacrată aceluiași subiect – programul nuclear iranian. Amintim că Occidentul are o atitudine îngrijorătoare față de programul nuclear al Iranului și nu crede asigurările din Partea Iranului că programul lui nuclear are un caracter pașnic. Occidentul și conducerea Israelului consideră că Iranul, sub acoperire, treptat se apropie de crearea armelor nucleare, care, cu siguranță, ar putea prezenta pericol pentru Israel.

Totodată, în primăvara aceasta a fost făcută publică declarația liderului revoluției islamice către tineretul evreu. Noi ne confruntăm cu noi fenomene, cînd conducerea iraniană începe să comunice cu lumea prin intermediul spațiului cibernetic. Mesajul principal a fost următorul: tineretul trebuie să treacă la idealurile dreptății și moralei, iar Occidentul să-și schimbe atitudinea față de valorile morale ale islamului. Cu siguranță, declarația acestei persoane de rang înalt din conducerea Iranului necesită o analiză serioasă.

Ministrul de externe al Iranului a criticat abordarea de către Occident a problemelor drepturilor omului, declarînd recent că grupul terorist Statul Islamic nu este în nici un caz reprezentant al „religiei milostivirii și carității Islamului”.

În cadrul celei de-a 28-a reuniuni a Consiliului ONU pentru drepturile omului de la Geneva, Mohammad Javad Zarif a menționat că trebuie depistate cauzele apariției Statului Islamic, or membrii acestei grupări sînt persoane pe care Occidentul le considera drept iubitoare de libertate. „Dominarea în lume a abordărilor avare și de interes, în pofida principiilor din statutul ONU, pregătește pentru abuzul acestor noțiuni”.

Apoi Netanyahu și-a reiterat declarațiile privind Iranul, menționînd următoarele: „Acest stat constituie o amenințare nu doar pentru Israel, dar și pentru întreaga comunitate internațională”. În acest context, vom menționa unele detalii. Natanyahu și Obama se urăsc reciproc și au viziuni diferite asupra lumii. Și cele două partide americane au viziuni diferite asupra Israelului. Potrivit ultimului sondaj Gallup, 70% dintre americani, în general, au o atitudine pozitivă față de statul evreu. Atacurile întreprinse anterior asupra lui Netanyahu de către administrația Obama au avut un impact nesemnificativ asupra imaginii Israelului: anul trecut, 72% dintre respondenți au avut o atitudine pozitivă față de acest stat.

Majoritatea americanilor aproape instinctiv simpatizează Israelul, indiferent de atitudinea lor față de politicienii israelieni. Însă doar 33% dintre democrați față de 62% dintre republicani consideră că SUA trebuie să susțină Israelul în cazul în care acesta va fi atacat de Iran.

Toate acestea au loc pe fundalul unei terori extrem de dure din partea fundamentaliștilor în Orientul Apropiat. În timp ce mulți jucători politici caută oponenți comozi, răul adevărat distruge patrimoniul umanității –monumentele antice. Forțele islamiștilor atacă în prezent armatele Siriei și Irakului. Distrug biserici creștine și sacrifică în numele ideilor lor mii de creștini și musulmani tradiționaliști nevinovați. Demagogiile continuă, iar teroarea se amplifică. Recentul act terorist din Tunisia a luat mii de vieți.

Toleranța excesivă a marilor puteri ale lumii va avea degrabă drept consecință schimbări ireversibile pe harta politică a Asiei, precum și a unei părți a Europei. Teroarea provoacă exodul în masă a populației pașnice. Prin Marea Mediterană fug mii de oameni. Ei fug în Europa, însă printre aceștia sînt și trimiși pe vechiul continent în scopul integrării și rezistenței față de lumea civilizată. Conducerea UE cere ca acești oameni să fie acceptați. Cere distribuirea lor pe continent conform unor cote. Doar conducerea Marii Britanii se opune dur acestei politici și amenință cu ieșirea din UE.

Concomitent, se distruge Statul Elen, care chiar și în timpul coloneilor negri stătea puternic pe picioare, mai stabil ca acum, după mulți ani de recomandări ale „Goldman Sax” și ale altor structuri analitice apropiate de oligarhia financiară. De ce se întîmplă acest lucru? Din aceeași cauză pentru care a fost distrusă Iugoslavia. Dacă Balcanii vor cădea, atunci hoardele fundamentaliștilor vor invada lumea europeană. Prima va suferi civilizația ortodoxă, apoi le va veni rîndul catolicilor și protestanților. Chiar și cei mai toleranți liberali vor regreta greșelile făcute.

Toate acestea duc la gîndul despre existența unui motiv ascuns în aceste procese. Un motiv ce promovează eroziunea civilizației europene și a patrimoniului ei cultural. Amintim că acest patrimoniu se bazează pe doi piloni: creștinismul și umanismul, cînd titanii renașterii au reușit să unească învățătura lui Hristos și valorile antice, ideile potrivit cărora omul este esența universului.

Pe acest fundal, liderii Occidentului își ascund adevărata față în spatele ideilor extreme ale liberalismului. Cele din urmă, în cele mai radicale forme, se numesc libertarianism. În ultima săptămîna a lunii iunie, SUA cu sprijinul președintelui Obama, recunosc căsătoriile persoanelor de același sex. Fapt semnificativ pentru America creștină. Deși liderii republicanilor, ca George Bush s-au pronunțat împotrivă, totuși eroziunea fundamentului valorilor creștine continuă. Unde e logica și conștiința? Relațiile sexuale costă mai mult decît învățăturile lui Hristos, decît Evanghelia, decît distrugerea lăcașelor antice și a bisericilor creștine? Nu! Este o trădare, care are un sens diavolesc. Sens care trebuie respins de orice persoană integră.

Așadar. Evenimentele menționate mai sus vorbesc despre faptul că poziția elaborată de un șir de state și liderii lor nu corespunde cerințelor timpului. Astăzi, cînd principalul nostru inamic deja bate la ușile europenilor cu noi teorii și apeluri marginale, cineva insistă să găsească dușmanul acolo unde el nu este.

Necesitatea opunerii rezistenței actualelor amenințări ale realității politice și terorismului de către statele civilizate trebuie să devină o referință și o prioritate. Dușmanul este definit, el nu acceptă nici planul sacral al umanității, bazele religiei, nici aspectele ei umanitare, deoarece nu e capabil să suporte alte puncte de vedere.

În acest sens, cultura lumii șiite și a Iranului tradițional nu se opune civilizației noastre, dar e posibil să existe o altă poziție ontologică, destul de tolerantă, cu care putem negocia și purta un dialog constructiv. Același lucru se referă la Siria și conducerea ei.

E altă treabă dacă îi spui permanent oponentului tău că el nu se deosebește filosofic de tine, dar este un vlăstar al rasei umane, atunci un asemenea conlocutor devine un dușman total.

Behaviorismul examina comunitatea umană prin comportament, iar pe acesta din urmă – prin stimul și reacție. Dacă lovești cîinele permanent peste bot, atunci chiar și cel mai vrednic hatiko va începe să te urască. Dacă copilul este suprimat și umilit, atunci el, fie va fi distrus ca personalitate, fie va fugi acolo unde va fi o altă atitudine față de el.

Haideți să nu catalogăm islamul tradiționalist drept dușman ontologic. Haideți să nu umilim cultura iraniană multiseculară, care a dăruit lumii pe Zarathushtra, Omar Khayyam, Saadi, Dakkiki, Ferdowsi și sfântul Avesta, Ismaili, Shia, care, chiar înainte de descoperirea Americii, a reunit întreaga lume antică civilizată, a ridicat palatele Pasargadae și Persepolis. Și toate acestea pînă la nașterea civilizației occidentale. Pînă la descoperirea Americii și titanilor renașterii. Or, renașterea iraniană a precedat-o pe a noastră cu sute de ani.

Trebuie să-l înțelegem pe cel de alături, mai ales dacă acesta e mai în vîrstă cu cîteva mii de ani, cînd lumea lui este o lume a celor bătrîni, care au văzut epoca biblică, cînd lumea lui este lumea celor care a scris Shakhname. Epicul creat pe timpurile cînd Occidentul încă nu înțelegea sensul moralei umane și esența existențială a omului. Dacă noi vom conștientiza acest lucru, atunci va deveni clar că avem mai multe lucruri comune, că există rădăcini comune, iar esența lor este morala umană și valorile religioase ale monoteismului. Doar atunci rezistența noastră împotriva neoamenilor va fi de nezdruncinat și noi vom fi în măsură să ne întîmpinăm inamicul, precum și problemele și amenințările reale escatologice ale timpurilor noastre cu viziera deschisă, cu mintea clară și conștiința curată.