Ajustarea mundirului, dau Cum să fie ales președintele în „cerc de familie”

Foto: tv7.md

Xenia Florea

În toamna aceasta, PLDM, PDM și PL intenționează să desfășoare un referendum constituțional pentru modificarea procedurii de alegere a președintelui. Art. 78 din Constituție din nou nu-i lasă să doarmă liniștit „Alianței pentru Integrarea Europeană” nr.3.

Însă dacă în septembrie 2010, organizatorii plebiscitului întrebau electoratul „Sunteți de acord ca în Republica Moldova să aibă loc alegeri generale ale președintelui?”, atunci în prezent nimeni nu are de gînd să transmită aceste competențe poporului. Viitoarea coaliție a majorității parlamentare vrea singură să înainteze și singură să aleagă șeful statului.

Constituțiacea de toatezilele

Partea financiară a problemei (cel puțin 40 de milioane de lei) nu-i interesează pe potențialii aliați, în pofida problemelor mari la suplinirea bugetului. La fel cum nu i-a interesat nici în 2010, cînd țara era devastată de cele mai puternice inundații. Miza este menținerea puterii după ce în martie 2016 va expira mandatul actualului președinte Nicolae Timofti.

Potrivit actualei versiuni a art. 78, șeful statului se alege cu 3/5 din voturile deputaților, adică cu 61 din 101 de mandate. În actualul raport de forțe din parlament, alegerea președintelui va fi problematică. 21 de mandate ale liberal-democraților, 19 – PDM, 13 – ale liberalilor. Plus, posibil, voturile lui Iurie Leancă, Eugen Carpov și Lidia Lupu care a plecat recent de la socialiști. În total – 56 de voturi. Mai este nevoie de 5-6.

Dacă partidele puterii nu vor reuși să se înțeleagă cu comuniștii, atunci va trebui să utilizeze vechea metodă – cumpărarea unor deputați din fracțiunile de opoziție. Însă deoarece acest lucru este costisitor și într-o oarecare măsură este egal cu traversarea unui cîmp minat (nu se știe în ce moment și unde va exploda), PLDM, PDM și PL, în cadrul negocierilor privind crearea coaliției au convenit să utilizeze varianta de alternativă – modificarea art.78 al Constituției prin referendum. Oricum toate cheltuielile vor fi acoperite din buget.

Plagiatorii

În cadrul referendumului constituțional din 2015, partidele puterii intenționează să întrebe poporul: „Sunteți de acord ca președintele să fie ales de parlament în trei etape: cu 61, 57 și 51 de voturi în locul actualelor 3/5 (61 de voturi)?”

În opinia liberalului Mihai Ghimpu, acest referendum ar fi o variantă ideală: „Ca să nu ajungem ulterior într-o nouă blocadă politică”.

Și în general, alegerea preşedintelui în parlament cu majoritatea simplă de voturi, în opinia preşedintelui Partidului Liberal, este corect. Deoarece „nu trebuie să fie așa situație cînd într-o republică parlamentară premierul, care este principala figură în țară și are competențe de bază, este ales cu 51 de voturi, iar președintele, care doar emite decrete și împarte distincții să fie ales cu trei cincimi din voturile deputaților.

În situația cînd partidele puterii au luat cursul spre referendum, cea mai mare intrigă este ce poziție va ocupa Partidul Comuniștilor. Or, idea privind mecanismul de alegere în trei trepte a președintelui viitoarea AIE-3 a preluat-o anume de la PCRM.
În luna martie 2010, fracțiunea parlamentară a Partidului Comuniștilor a expediat la Curtea Constituțională proiectul său de modificare a art. 78 din Constituție. Prin acesta se propunea ca președintele Republicii Moldova să fie ales de parlament pe bază de alternativă, din trei încercări.

La prima etapă – cu 61 de voturi. Dacă nu va fi acumulat numărul necesar de voturi, este organizat turul doi, în care șeful statului este ales cu 57 de voturi din voturile deputaților. Dacă și în acest caz președintele nu va fi ales, atunci va fi organizat al treilea tur cu participarea a doi candidați care au acumulat cele mai multe voturi. Se consideră ales președinte candidatul care va acumula majoritatea simplă – 51 de voturi ale deputaților.
.
Însă dacă și cel de-al treilea tur va suferi eșec, atunci în termen de 10 zile, președintele în exercițiu dizolvă parlamentul și stabilește data alegerilor parlamentare.

Politologul Vitalie Andrievschi consideră că comuniștii (din inerție) ar putea susține acum această inițiativă, iar în acest caz norma privind alegerea în trei etape a președintelui ar putea fi introdusă în Constituție fără organizarea referendumului. Iar aceasta înseamnă - fără cheltuieli financiare. În opinia politologului, acest gest ar fi unul „corect din partea lor”.

Însă nu trebuie să uităm că în anul 2010, concomitent cu proiectul de lege al fracțiuni PCRM și coaliția liberal- democrată a venit cu modificările sale la art.78 din Constituție. Inițiativa legislativă a acesteia presupunea renunțarea la alegerea președintelui în parlament, trecerea la alegerea directă a șefului statului și inițierea în acest sens a unul referendum național, care precum se știe, a avut loc pe 5 septembrie 2010.

De aceea, ținînd cont de logica lui Vitalie Andrievschi, ar fi fost corect ca PLDM, PL și PDM să susțină actuala inițiativă a Partidului Socialiștilor privind alegerea președintelui prin vot direct. Totuși, anume acest lucru a fost urmărit insistent de către partidele puterii cu cinci ani în urmă. În special de PLDM.

Încă în anul 2008, Partidul Liberal Democrat a colectat 224,2 de mii de semnături în susținerea organizării referendumului, subiectele principale ale căruia trebuiau să fie revenirea la alegerea directă a președintelui și alegerea a jumătate din deputații parlamentului pe circumscripții uninominale, iar a doua jumătate – pe liste de partid.

În ajunul referendumului constituțional din 5 septembrie 2010 (iar coaliția de guvernămînt atunci nu avea dubii în privința succesului) PLDM chiar a instala bannere verzi „Filat – președintele nostru”, pregătindu-se de alegerile generale ale șefului statului.

În ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, liberal-democrații împreună cu liberalii reformatori cereau desfășurarea unui referendum republican privind alegerea directă a președintelui, concomitent cu alegerile parlamentare.

Cînd Curtea Constituțională a respins inițiativa PLDM și PLR privind plebiscitul național din cauza că acesta „contravine cerințelor privind termenele”, PLDM a acuzat CC de ilegalitate și a declarat că vor insista asupra organizării referendumului pentru alegerile generale prezidențiale în vara anului 2015, concomitent cu alegerile locale.

În aceste condiții, chemarea doar comuniștilor la corectitudine nu este chiar corectă.

Flexibilitatea de conjunctură

Oricît de prezidentofil nu ar fi adînc în sufletul său Vladimir Filat, fracțiunea PLDM nu va susține inițiativa socialiștilor privind alegerea directă a șefului statului. În primul rînd, Filat este ținut departe de orice deviere de la „linia generală”, stabilită de PDM, prin reținerea în cazul BEM de către organele de drept a rudelor lui apropiate.

În al doilea rînd, conjunctura politică astăzi nu mai este cea de acum cinci ani. În 2010, erau doi pretendenți reali la postul de președinte al țării – Vladimir Filat și Marian Lupu. Conform numeroaselor sondaje de sociologice, după popularitate cei doi își suflau în ceafă unul altuia.

De Vladimir Voronin, ratingul căruia era la fel destul de mare și care în cazul alegerii directe și-ar fi putut înainta candidatura, partidele puterii s-au asigurat.

În august 2010, Curtea Constituțională a hotărît: Vladimir Voronin nu va putea candida la funcția de președinte în cazul alegerilor directe. Precum se menționa în decizia CC, persoana care a ocupat postul de președinte timp de două mandate consecutiv nu poate candidat la postul de șef al statului dacă interimatul acestei funcții a fost exercitat de președintele Parlamentului sau premierul.

În timpul de față, ratingurile PLDM și PDM nu mai sunt cele de acum cinci ani. Pe Vladimir Voronin, care după alegerile din 30 noiembrie a declarat că el pur și simplu este obligat să devină președinte al RM, deja nu-l mai împiedică nimic să candideze pentru al treilea mandat.

La funcția de președinte și-ar putea înainta candidaturile și RenatoUsatîi care este suficient de popular, dar și liderul socialiștilor Igor Dodon.

Așa că ideea unui președinte al poporului pentru partidele de guvernămînt nu doar că nu este actuală acum, dar și periculoasă. Astăzi, în interesele lor este alegerea șefului statului într-un cerc restîns „de familie”:

Iar pentru a evita repetarea eșecului plebiscitului național pentru modificarea procedurii de alegere a președintelui, PLDM, PDM și PL ar putea nu doar să stabilească data referendumului, dar și să revizuiască rata de participare la acesta. Așa cum a fost în ajunul plebiscitului din 5 septembrie 2010.

Atunci, la finele lunii iunie, parlamentul a decis că prezența la referendum în loc de 3/5 sau 60% din cetățeni cu drept de vot va constitui 33%. Iar pentru ca plebiscitul să fie recunoscut valid, jumătate din aceste 33%, adică 16,5% trebuie să spună „da!”

Cînd în pofida tuturor eforturilor autorităților, plebiscitul din 5 septembrie a eșuat, Mihai Ghimpu se lamenta: „în zadar am redus pragul de participare a alegătorilor pînă la 33%. Trebuia ca în Europa – nici un fel de prag, cîți au venit, atîta va fi”. Așa că, pregătindu-se de referendum, potențialii aliați ar putea să-și amintească de eșecurile admise și să lucreze asupra „greșelilor”.

În aceste condiții, consideră deputatul PSRM Vladimir Țurcan, opoziția are trei variante. Prima variantă – obținerea desfășurării unui referendum separat privind alegerile generale prezidențiale.

Cu o lună în urmă, liderul socialiștilor Igor Dodon i-a oferit parlamentului termen pînă la sfîrșitul lunii iulie pentru a introduce modificările respective în Constituție. În caz contrar, a spus el, „noi vom începe procedura de modificare a Constituției prin referendum național, vom iniția colectarea semnăturilor cetățenilor în toată țara pentru desfășurarea lui”.

A doua variantă - să obțină ca în buletinul de vot la referendumul, inițiat de PLDM, PDM și PL să fie introdus nu o întrebare, ci două –despre mecanismul de trei trepte a alegerii președintelui în parlament și despre alegerile directe a șefului statului.

Varianta a treia – boicotarea referendumului privind procedura de alegere a președintelui, inițiat de partidele puterii. Așa cum a fost în anul 2010, cînd patru partide de stînga au declarat boicot referendumului inițiat de partidele puterii, iar alte patru formațiuni politice au criticat dur împotriva inițiativei de atunci a autorităților.

Apelurile la boicot au dat roadă: deși pe 5 septembrie 2010, majoritatea alegătorilor prezenți la urne s-au pronunțat pentru alegerile directe ale președintelui, din cauza prezenței insuficiente, referendumul din 2010 a fost declarat navalabil.