Cine este interesat în lichidarea Băncii de Economii, Banca Socială şi Unibank?

Foto: publika.md

Vladislav Bordeanu

Săptămîna trecută, comitetul naţional pentru stabilitate financiară, condus de premier, a adoptat o decizie conceptuală de lichidare a celor trei bănci problematice – Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Tot atunci a fost lansat şi un plan de acţiuni pentru pregătirea lichidării acestor bănci, care deja de nouă luni (Unibank – opt luni) se află sub administrarea specială a Băncii Naţionale. Însă s-a dovedit că termenul pentru transferul conturilor trezoreriale şi a plăţilor sociale la alte bănci este insuficient. Potrivit guvernatorului BNM Dorin Drăguţanu, pentru aceasta mai este nevoie de cel puţin două luni. După aceasta poate fi iniţiată procedura de lichidare propriu-zisă, care ar putea dura cîţiva ani.

Iar între timp, aceste bănci, care sunt private (statul deţine doar o treime din pachetul de acţiuni la Banca de Economii) au fost şi vor fi subvenţionate de Banca Naţională din contul garanţiei de stat, oferită de guvern. Despre suma ajutorului alocat s-a vorbit mult – este vorba despre nici mai mult nici mai puţin 15 miliarde de lei. Această sumă este comparabilă cu jumătate din bugetul ţîrii, cu 15% din PIB. Pentru comparaţie, volumul investiţiilor străine în capitalul social al întreprinderilor de la independenţa Moldovei încoace, conform Camerei de Înregistrare a constituit doar 11,635 de miliarde de lei. Totuşi, premierul Valeriu Streleţ, la fel ca şi Dorin Drăguţanu ne-au „liniştit”, afirmînd că în afara ajutorului financiar acordat în valoare de 15 miliarde de lei nu vor mai fi necesare alte cheltuieli pentru lichidarea băncilor.

Trebuie să ne amintim că în pofida faptului că această sumă nu a avut încă vreun impact asupra bugetului ţîrii, consecinţele sustragerii banilor din aceste bănci deja se resimt asupra nivelului de trai al populaţiei (din cauza inflaţiei şi deprecierii leului). Mai trebuie să menţionăm că aceste 15 miliarde de lei cetăţenii ţării vor trebuie să le întoarcă în următorii cel puţin 20-30 de ani.

Bogaţii devin mai bogaţi, săracii mai săraci

„15 miliarde de lei este o sumă mare. Eu cred că băncilor nu le-au fost oferite garanţii nici pentru 1 miliard de euro, a comunicat pentru NOI.md un bancher cu o vastî experienţă în domeniu, care a solicitat anonimatul. Totodată, noi am discutat cu bancherul şi despre consecinţele lichidării acestor trei bănci şi despre faptul cum a fost posibiltă scoaterea banilor din ţară.

Potrivit lui, scoaterea banilor din trei bănci a fost posibilă din cauza „schimbării frecvcnte a guvernului, incompetenţei, plecării lui Leonid Talmaci din postul de guvernator al BNM”. „La crearea coaliţiei s-a discutat mai mult configuraţia din alianţă şi cum vor fi distribuite funcţiile, dar nu despre competenţa guvernului. Un rol aparte l-a jucat faptul că furturile în ţară, în economie şi la bănci a devenit dacă nu o normă, atunci o afacere”, a spus interlocutorul. Potrivit bancherului, şi-a jucat rolul şi „schimbarea acţionarilor, trecerea pachetelor de control al celor trei bînci, fără un nivel suficient de transparenţă, publicitate, fără confirmarea veniturilor noilor acţionari – cumpărători, aşa cum prevede regulamentul Băncii Naţionale”.

Potrivit lui, „e doarte posibil că furtul a fost planificat nu ca furt, dar ca o operaţiune bancară, care ar fi trebuie să le ajute celor ce au făcut această tranzacţie să scoată banii din bancă pentru ca ulterior să-i utilizeze a) pe piaţa internă pentru a destabiliza cursul valutar, fapt ce s-a şi întîmplat, şi cîştigarea banilor. Asta deoarece ei gestionau, într-o anumită măsură, acest curs, avînd rezerve valutare mari, dacă nu un miliard, atunci sute de milioane de lei. Aceasta este prima variantă, iar a doua – utilizarea banilor pe pieţele externe, investindu-i în anumite proiecte de afaceri, tendere etc. Aceasta a şi fost legenda celor întîmplate. În realitate, cel mai probabil, a fost utilizată şi una, şi alta. Iar a treia variantă – procurarea imobilului”, a spus el.

În opinia bancherului, „această tranzacţie a fost efectuată au acordul plătit al majorităţii oamenilor de care depindea eliberarea creditelor, valutei, scoaterea banilor etc.”. „Altfel, aceasta nu putea fi efectuată”, a spus el. Potrivit lui, „în principiu, este funcţionează doar o regulă – bogaţii devin mai bogaţi, iar cei săraci – mai săraci”.

Băncile deja şi-au ales oficiile şi patrimoniul

La întrebarea „ce să facem cu aceste două bănci?”, bancherul răspunde univoc: „falimentul Băncii Sociale şi a Unibank ar putea fi relativ dureroasă din cauza numărului mic de depozite ale persoanelor fizice şi a perioadei din momentul crizei la aceste bănci, care le-a permit tuturor clienţilor normali ale acestor bănci fie să rămînă, fie să plece la altă bancă”. „Cei care au rămas, probabil, văd aceste riscuri ale falimentului şi dacă au rămas înseamnă că au anumite motive, or ei înţeleg că în cazul falimentului ei riscă să piardă tot ce au investit acolo. De aceea eu nu văd probleme la aceste două bănci. E altă problemă că în cazul falimentului trebuie analizată minuţios starea activelor acestor bănci, precum şi a pasivelor şi să fie restabilite, după posibilitate, toate gajurile şi creditele eliebtare”, a spus el.

În ceea ce priveşte Banca de Economii, în opinia bancherului, „aici problema nu este doar pur financiar-economică, bancară, dar şi una socială”. „Este una dintre marile bănci cu active mari şi cu mjloace de miliarde de la persoane fizice şi juridice. De aceea, cel mai probabil, această bancă necesită o abordare mai minuţioasă decît în celelalte două cazuri. Această abordare trebuie să se rezume la faptul că trebuie restabilite toate mijloacele băneşti eliberate, trebuie publicată lista celor care au beneficiat de credite în ultimii ani. Eu cred că acestea a fost eliberate insuficient de legal sau oportun, din punctul de vedere al unei politici de creditare normale a băncii”, a spus el.

Însă procedura de faliment al Băncii de Economii este destul de complicată, a menţionat bancherul, în legătură cu numărul mare de angajaţi. „În cazul falimentului trebuie achitate două, iar în caz de necesitate, chiar şi trei salarii lunare. Asta în afară de alte probleme mari în cadrul lichidării, insuficienţei de mijloace din cauza datoriilor mari, creditelor, care probabil că nu vor mai fi restituite”, a spus el. bancherul nu a exclus faptul că ar putea fi „posibilă plecarea în umbră sau sub apă a tuturor încălcrilor financiare mici sau mari, săvîrşite în aceste trei bănci”.

Bancherul este de acord parţial cu opinia structurilor internaţionale care insistă asupra lichidării celor trei bănci. „Eu înţeleg că poziţia instituţiilor financiare internaţionale şi a altora constă în necesitatea falimentării acestor bănci, deoarece acest fapt va conduce la asanarea sistemului bancar. Poate că e aşa”, a spus el.

Cine va avea de cîştigat în urma lichidării?

Potrivit bancherului, cel mai mult vor avea de cîştigat de pe urma lichidării cele 11 bănci rămase. „Băncile sunt întotdeauna de acord cu falimentul oricărei bănci, doarece băncile care rămîn se aleg cu clienţi noi, angajaţi, depozite, conturi. Pentru băncile rămase falimentul este o şansă de extindere a posibilităţilor lor. Or, vor fi vîndute reţeaua de filiale, reprezentanţe, safeuri, obilă, utilaj, maşini, tot ce doriţi. Iar angajaţii acestor bănci îşi vor căuta de lucru şi băncile vor putea alege. Eu cred că alte bănci deja au pus ochiul pe spaţiile avantajoase pentru ele, pentru a le procura la un preţ convenabil”, a spus el.

Totodată, bancherul menţionează necesitatea de avea o abordare foarte responsabilă faţă de desfăşurarea tenderelor de selectare a băncilor care vor deservi conturile trezoreriale. „Transferul conturilor trezoreriale este cel mai simplu lucru. Transferul propriu-zis al conturilor durează cîteva ore. Însă cea mai mare problemă este modul în care va fi organizat concursul de selectare. Or, trei bănci mari se află sub supraveghere specială – Victoriabank, Moldova Agroindbank, Moldindconbank. Celelalte trei vor fi lichidate. Şi mai rămîn trei bănci mai mici. Care dintre acestea vor participa la concurs? Probabil trebuie să se încheie supravegherea celor trei bănci, pentru ca şi acestea să participe la concurs, în cazul în care acesta va fi anunţat”, a spus el.

Un subiect aparte rămîn a fi depozitele persoanelor fizice şi juridice. „Cît s-a scris şi s-a vorbit despre problemele la aceste trei bănci, însă reducerea volumului depozitelor are loc foarte încet. De la începutul anului, în aceste trei bănci nivelul depozitelor s-a redus aproximativ în jumătate, deşi după idee, oamenii trebuiau să le retragă de acolo. Iar de ce nu le retrag nu e clar: poate se află peste hotare sau ei contează pe ceva, sau nu sunt suficient de informaţi şi nu urmăresc situaţia pe piaţa bancară”, a menţionat bancherul.

Rămîne a fi stranie şi neclară hotărîrea Băncii Naţionale privind transferul depozitelor în alte bănci, ţinînd cont de faptul că există un fonr de garantare a depozitelor persoanelor fizice, cărora li se garantează 6 mii de lei, în cazul falimentării băncii. „Depozitele sunt proprietatea privată a deponentului. El poate să le scoată, să le transfere oriunde. Cît priveşte intenţia de a transfera depozitele la alte bănci, aceasta este legală în cazul în care după transferul acestor conturi va urma şi transferul banilor, iar condiţiile depozitului vor rămîne neschimbate. Adică banca va primi nu doar un cont de depozit, dar şi suma depozitată. În cayul transferului banilor, nu este necesară achitarea sumei garantate”, a conchis bancherul.

Totuşi, în orice caz, vor avea de pierdut cetăţenii Moldovei, iar de cîştigat – băncile care vor cîştiga nu doar din cursul de schimb, dobînzile majorate la credite, dar şi în urma obţinerii clienţilor noi, a banilor vii şi a conturilor trezoreriale.