Cum apar elementele de corupţie şi cine sînt autorii lor

Foto: ipn.md

Dumitru Barbalat

Rădăcinile corupţiei, de regulă, întotdeauna trebuie căutate (şi le veţi găsi cu siguranţă) în structurile publice. Iniţial, acestea sunt implantate în diverse proiecte de legi, hotărîri, regulamente şi alte hîrtii, cu ajutorul cărora ulterior funcţionarii publici îşi acoperă schemele de corupţie.

Pentru ilustrare, vă propun să examinăm doar un exemplu, elocvent în opinia mea.

În cadrul şedinţei din 19 august, Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la notari, elaborat şi prezentat de Ministerul Justiţiei. Anume apariţia unui proiect de lege (şi nu doar a legii) în redacţie nouă, în locul celei existente, este primul semnal privind intenţia autorilor (sau a beneficiarilor) de a exclude ceva din regulile existente (încurcă) şi de a introduce ceva „nou” (cineva are nevoie).

Proiectele ce urmează a fi examinate de Guvern în cadrul şedinţei pot fi consultate pe site-ul Executivului. Iar cum decurge şedinţa nu se ştie, pentru că noul guvern a încetat, fără explicaţii, să le transmită în regim online pe site-ul său, precum făcea anterior. După şedinţă, la fel nu putem afla ce s-a decis, deoarece procesele verbale ale şedinţelor nu se fac publice, aşa cum a fost pînă în 2014.

Proiectul de lege cu privire la notari, prezentat spre examinare pe 19 august, nu a fost aprobat. Motivul nu se cunoaște. Doar peste cîteva zile a devenit clar că proiectul va fi examinat la şedinţa următoare, pe 26 august.

În urma tentativelor de a găsi vreo informaţie despre proiect pe site-ul Ministerului Justiţiei, am aflat că proiectul a fost elaborat încă în 2014. Tot atunci a fost trimis spre avizare, inclusiv la Centrul Naţional Anticorupţie. Concluziile expertizei și propunerile pentru proiectul de lege cu privire la notari au fost expediate încă pe 10 iulie 2014.

În proiectul dat există și cerinţe în baza cărora, în opinia Ministerului Justiţiei, poate fi stabilit, o dată la trei ani, numărul necesar de notari. Mai exact, pentru teritoriul dat (în proiect nu se menţionează ce teritorii şi populaţie anume), pornind de la numărul necesar de acte notariale (cum poţi stabili necesitatea în acte notariale pentru populaţie nu se explică, mai ales că un asemenea calcul ar fi dificil).

Proiectul nu prevede elaborarea unui act normativ conform căruia vor fi stabiliţi aceşti parametri.

De aceea, eu am solicitat explicații de la Ministerul Justiţiei şi CNA, deoarece, în opinia mea, incertitudinea criteriilor menţionate constituie un element de corupţie, cînd decizia privind necesitatea notarilor se va împotmoli la un funcţionar care ar putea profita de funcţia sa.

Ministerul Justiţiei nu a răspuns. Se pare că cei de acolo consideră solicitarea mea drept o petiţie (plîngere) şi, conform legislaţiei, pot răspunde timp de cel puţin o lună. CNA nu mi-a oferit un răspuns concret la întrebare, ci mi-a recomandat să adresez întrebările către Parlament, unde trebuia să parvină proiectul aprobat de Guvern. Şi că proiectul cu toate încheierile de rigoare poate fi găsit pe site-ul Parlamentului, la rubrica „Procesul legislativ”.

Aceşti băieţi bravi, se pare că niciodată nu au intrat pe site-ul Parlamentului, de aceea nu ştiu că rubrica indicată există, dar acolo nimeni niciodată nu a plasat nimic – e gol!

Conducerea Centrului nu participă la şedinţele Guvernului și Parlamentului şi deci nu urmăreşte procesul de punere în aplicare de către instituţii a cerinţelor legislaţiei privind lupta anticorupţie, precum şi a comentariilor şi recomandărilor pe marginea proiectelor. Dacă aceasta ar fi urmărit, atunci proiectul de lege cu privire la notari, spre exemplu, nu ar fi fost aprobat de Guvern în redacţie nouă, fără încheierea Centrului Naţional Anticorupţie sau cu încheierea, dar pentru alt proiect.

Centrul nu are dreptul la iniţiativă legislativă. El nu are dreptul să propună ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei privind lupta împotriva corupţiei. Pentru aceasta, reprezentanţii CNA trebuie să se închine cuiva (Guvernului sau deputaţilor), să roage să li se promoveze iniţiativele legislative. Iar acest fapt este un semnal serios privind capacitatea Centrului de a lupta cu corupţia.

Există o regulă potrivit căreia, în cazul reţinerii examinării proiectului elaborat anterior cu încheieri vechi de peste jumătate de an, ministerele trebuie să trimită din nou proiectul spre examinare tuturor persoanelor interesate. Însă acest lucru nu a fost făcut. Au comis o gafă şi funcţionarii de la Cancelaria de Stat, care nu au observat încălcările. Astfel, Guvernul, în detrimentul regulamentului, a adoptat proiectul fără expertiza anticorupţie.

În încheiere. Am ales un proiect de lege elaborat de Ministerul Justiţiei, deoarece:

- Ministerul Justiţiei, potrivit regulamentului, este instituţia responsabilă de procesul legislativ, perfecţionarea legislaţiei şi efectuarea expertizei juridice a proiectelor de acte normative;

- Unul dintre adjuncţii ministrului justiţiei este reprezentantul guvernului, care prezintă în parlament toate proiectele propuse de către executiv;

- Acelaşi ministru adjunct al justiţiei este şi preşedintele comisiei pentru coordonarea procesului de organizare a expertizei anticorupţie a proiectelor de lege şi a actelor normative, create pe lîngă CNA.