Izbînda elvețiană

Foto: trt.net.tr

Veaceslav Matveev

Alegerile parlamentare din Elveția au fost cîștigate de formațiunea conservatoare de dreapta Partidul Popular Elvețian. Acesta pledează pentru o politică migrațională dură, lupta cu islamizarea și protecția neutralității Elveției. Partidul, care a obținut 30% din voturile alegătorilor, s-a ales cu 65 de mandate parlamentare din 200 în Consiliul Național. „Votul a fost unul semnificativ. Oamenii sînt îngrijorați de migrația în masă în Europa”, a comentat rezultatele alegerilor liderul partidului, Tony Brunner.

Nu mai este secret că conducerea UE atrage conștient Europa într-un cazan. Cine nu e cu noi este împotriva noastră – este deviza acestui public. Aspirațiile lor sînt paranoice, fiind, în esență, îndreptate împotriva faptului de existență a civilizației europene ca comunicate culturală și social-economică distinctă. Dacă anterior se punea problema privind baza și contradicțiile dintre civilizații, atunci astăzi criza artificială și motivată conștient subminează această civilizație.

Aici nu trebuie să fii proroc sau șaman pentru a prevedea evoluția evenimentelor. Situația îmi amintește de un banc. Un vînător mergea prin pădure și își căuta prada, iar pe un copac stătea un aborigen, reprezentantul unui trib sălbatic din nord. Acesta își tăia creanga pe care stătea. Vînătorul îi spune: „Îți tai creanga pe care șezi. Totul se va sfîrși prost și vei cădea!”. Îi spune o dată, de două ori, de trei. Dar, în zadar. Aborigenul era ocupat și nu dorea să audă nimic. Vînătorul plecă, considerînd explicațiile ulterioare inutile, iar aborigenul căzu la pămînt și îi strigă vînătorului: „Ești un adevărat proroc, un mare șaman!”.

În realitate totul e mai complicat, însă în ultimii ani voalul a căzut de pe fața celor care construiesc viitorul. Ei nu se mai jenează de politica lor. Acum nu trebuie să fii proroc și șaman ca să înțelegi că actuala conducere a UE își taie creanga de sub picioare, iar acest lucru se va termina prost. Și o taie la comanda de sus, deoarece, potrivit legilor naturii, niciun sistem nu funcționează pentru autodistrugere. Dacă un sistem viu piere, înseamnă că el este distrus din afară.

Ce-i drept, mai există o concluzie. Poate acest sistem este mort demult? Și doar a venit timpul de anunțat despre moartea lui subită? Însă moartea întregii Europe se află sub semnul întrebării, or, noi am scris mai demult despre proiectele unei alte Europe. „Europa Națiunilor”; care este promovată de partidele de dreapta ale vechiului continent.

Către cealaltă Europă pot fi atribuiți și cei care nu se află sub controlul UE. Aici trebuie să menționăm Confederația Elvețiană și Liechtensteinul.

Liechtensteinul demult s-a revoltat împotriva jocului european și a ieșit de sub control. Astfel, cu zece ani în urmă, regatul s-a răsculat împotriva regulilor generale de joc. A avut loc un referendum și populația regatului Liechtenstein l-a împuternicit pe ducele Hans Adam al II-lea cu competențe nelimitate. În cadrul acelui referendum, 64% dintre locuitorii regatului au susținut ideea restabilirii monarhiei absolute. Astfel, conducătorul micului Liechtenstein, cu o suprafață de 60 m.p., a devenit singurul monarh absolut din Europa. Singurul, dacă nu luăm în considerare Vaticanul.

Apoi noi ținem minte succesul Frontului Național al Franței. Valorile promovate de reprezentanții dreptei au început să cucerească Europa, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Grecia, Austria, Ungaria. Și iată duminica trecută, la alegerile parlamentare din Elveția, un nou salt. Aici, cele mai multe voturi au fost acumulate de Uniunea Democratică a Centriștilor (sau Partidul Popular Elvețian), care și-a axat campania electorală pe tema migrației în Europa. În parlamentul anterior partidul a avut cele mai multe voturi, iar după alegerile de duminică a obținut încă 11 locuri.

Partidul Popular Elvețian, care a obținut 65 de mandate din 200, urmează Partidul Social Democrat, care s-a ales cu 43 de locuri în parlament. Pe locul trei în parlamentul Elveției se află Partidul Liberal Democrat, cu 33 de mandate. În general, reprezentanții partidelor de dreapta în noul parlament vor deține majoritatea absolută de 101 de voturi din 200.

Presa elvețiană califică rezultatele votului drept dorința locuitorilor acestei țări de a se „baricada” în „această perioadă de instabilitate migrațională și economică” din Europa. „Votul a fost unul evident – cetățenii sînt îngrijorați de migrația masivă în Europa”, a declarat după alegeri la postul național de televiziune liderul Uniunii Democratice a Centriștilor, Tony Brunner, care a învins în alegeri.

Însă, în opinia noastră, lucrurile nu sînt atît de simple. Distrugerea economiei europene, a valorilor tradiționale europene, a moștenirii creștine nu poate trece neobservat. Se pare că întreaga Europă degrabă va ocupa poziții antiliberale și se va întoarce cu fața spre forțele de dreapta și tradițional conservatoare. Ei, pur și simplu, nu-i rămîne altceva, deoarece este împinsă spre impas, prin distrugerea industriei și gestionarea mentalității prin reducerea nivelului intelectual al maselor.

Cunoscînd cum vor evolua evenimentele, anumite forțe îi trimit în masă în Europa pe cei care trebuie să destabilizeze procesul invers, de răspuns – rezistența față de erodarea valorilor civilizației și să-i transforme în haos. Această politică migrațională constituie un ultimatum pentru elitele europene conservatoare, care încă mai doresc să-și manifeste dorința de a opune rezistență. Totul e simplu: dacă vă veți răscula, veți avea în curtea voastră un adevărat haos.

Ideea lor e simplă și clară, or, ei oricum vor sta peste mări și țări, în propriile vile și pe propriile insule. Asta deoarece ei sînt o civilizație de nomazi, precum scria în anii 90 consilierul președintelui Franței F. Mitterand, Jacques Attali, în cartea sa „Liniile orizontului”. Nomadul astăzi e aici, iar mîine – acolo și în aceasta constă esența etnopsihologiei. Lumea europeană a fost un timp îndelungat un bastion al altor valori, al valorilor lumii creștine. Acesta este ultimatumul. Aceasta este realitatea de astăzi.

Ce trebuie să facă Europa? Răspunsul e simplu. Dacă acceptă ultimatumul – oricum nu mai există. Europa a fost condamnată. Dacă va încerca să se opună prin voința și valorile ei tradiționale, morala și onestitate, atunci mai există o șansă. Oricît de puternici ar fi cei din „culisele mondiale”, ei nu pot decide viitorul o veșnicie. Ei nu-l vor putea cumpăra, banii se află demult în alte regiuni, unde ei nu sînt suficienți pentru creștere. Ei pot doar să-l destabilizeze. Să introducă haosul și să submineze renașterea culturală și economică. Să o submineze, diluînd-o prin elemente străine, a căror majoritate are un trecut dubios și merge pe potecile europene cu scopul de a arunca în aer viitoarea rezistență europeană. Aceasta este esența realității, cu care se va confrunta continentul european, acest fapt este un motiv pentru consolidarea întregii lumi creștine, a nordului prosper de la Dublin pînă la Vladivostok.