Autorităţile sînt suspectate în intenţia de spălare a banilor din contul copiilor orfani

Foto: opiniatimisoarei.ro

Anghelina Taran

Deja de 10 ani, în Moldova are loc reforma sistemului de asistenţă socială pentru copii orfani, copiii invalizi, precum şi copiilor abandonaţi de părinţi, defavorizaţi dau lăsaţi fără supraveghere. Aceasta are loc neobservată pentru majoritatea populaţiei pentru că aceşti copii nu se plîng (ei pur şi simplu nu au cui se plînge) şi pentru că nimeni nu se ocupă de această problemă serios. Însă noi deja atragem atenţia la sporirea cazurilor de viol, bătăi, crime şi abuzuri săvîrşite asupra copiilor, care au loc aproape zilnic. Şi înţelegem că problema iese de sub control.  

Din păcate, reforma lansată în 2006, trecînd din „mîini în mîini” îşi pierde nu doar conţinutul dar şi justificarea. Desigur, putem da vina pe schimbarea frecventă a guvernelor în ţara noastră, perindarea conducătorilor instituţiilor sociale şi medicale – fiecare cu viziunea lui asupra reformelor, precum şi prin numeroasele scandaluri de corupţie în acest domeniu. Însă aceasta nu înseamnă că situaţia poate fi lăsată în voia sorţii.

Acest fapt a fost demonstrat mai ales la ultimele două şedinţe ale Consiliului Municipal Chişinău, în cadrul cărora au fost examinate proiectele noilor reforme de susţinere a copiilor defavorizaţi. În special, a fost propus spre examinare proiectul de deschidere la Chişinău a Casei Comunitare. Deşi proiectul încă nu a fost aprobat, pe str. Ioan Vodă Viteazul se construieşte o clădire, ce va găzdui 10 copii orfani.

Cele mai multe întrebări din partea consilierilor a stîrnit informaţia privind închiderea şcolilor-internat şi a caselor de copii în ultimii patru ani, precum şi faptul că Casa Comunitară (doar pentru 10 copii) este construită pe un teren de joacă din curtea mai multor blocuri cu multe etaje, locuitorii cărora deja au protestat faţă de această construcţie.

Totodată, autorităţile intenţionează să închidă gimnaziul-internat nr.2, teritoriul ei de peste patru hectare să fie alocat pentru alte construcţii, iar în căminele pentru copii să fie amenajat un hotel sportiv. Echipa de filmare NOI.md a vizitat această instituţie de pe str. Grenoble.

În cadrul dezbaterilor au apărut întrebări concrete, dar şi conceptuale. În special, consilierul socialist Silvia Grigore a comunicat următoarele: „

„La începutul anului 2000, la balanţa direcţiei protecţiei drepturilor omului se aflau 53 de încăperi, cu suprafaţa totală de peste 8 mii de metri pătraţi, multe dintre care au fost privatizate (!)

În acest sens apare întrebarea – de ce noi construim spaţii noi? Eu personal m-am înîlnit cu copiii din şcoala-internat nr.2 şi din centrele de triere a copiilor, care au absolvit instituţiile de învăţămînt de tip internat. Cei 16 copii care locuiesc în acest centru (şase dintre aceştia sînt orfani) au fost şantajaţi de către acest serviciu municipal „Lumos”.

Amintim că pentru orfanii din fostul gimnaziu-internat nr2, care are cămine la cîțiva metri de instituție, „Lumos” construiește Casa Comunitară. Iar căminele lor le oferă pentru hotel! Care e sensul? Cheltuielile investitorului pentru proiectarea, construcția și amenajarea acestei case vor constitui 5,45 milioane de lei.

În opinia Silviei Grigore, copiii trebuie să se întoarcă din internat în familii, cînd există această posibilitate, însă ea nu întotdeauna există. „Noi construim casa comunitară pentru 10 copii, iar 300 îi alungăm. De ce aceasta este construită nu pe teritoriul internatului nr.2, dar pe terenul de joacă între blocurile locative? De ce acest lucru se face cu atîta grabă? 

Trebuie să vedem ce prezintă organizația „Lumos”. În planul activității ei este scris că aceștia au contribuit la dezinstituționalizarea a 8 mii (!) de copii, adică timp de doi ani organizația a găsit 8 mii de familii, care au început să trăiască mai bine decît cinci-șase ani în urmă?

Unde pe timp de criză pot fi găsite aceste familii? Copiii dispar și nimeni nu știe ce se întîmplă cu ei mai departe”, se revoltă dn Grigore, care a vizitat cîteva dintre aceste familii și a rămas profund impresionată de cele văzute.

Conducătorul fracțiunii comuniștilor și independenților Vasili Chirtoca a menționa că la Chișinău au apărut copiii-robi, iar în ultimii ani numărul hoinarilor s-a majorat de cîteva ori.

„Autoarea romanelor despre Harry Potter a decis că trebuie cumva să le ajute acestor copii și a creat asociația „Lumos” și în țările unde, văzînd cîteva milioane de euro, aceste idei sînt acceptate, ea își realizează programele. Nu se știe însă dacă autoarea acestor cărți poate crea un sistem de educație a copiilor noștri.

Dar funcționarii s-au apucat de acest lucru. Noi am început să facem aceasta, distrugînd tot ce a fost creat timp zeci de ani în baza științei pedagogice, care era puternică în Uniunea Europeană. Iar peste 10 ani, cînd totul va fi distrus, cineva va veni, va da bani și va spune: „Haideți să construim școli-internat și case de copii”, a spus consilierul municipal.  

În opinia lui Vasili Chirtoca, noi avem școli-internat și case de copii, unde condițiile corespund necesităților copilului. Însă acestea devin pustii. Casa specializată pentru copii cu dezabilități fizice din s. Visoca, raionul Soroca, a fost închisă. „Ce contează dacă e în Chișinău sau nu?

În „Orășelul copilăriei„ din s. Pîrîta, raionul Dubăsari, au rămas 50 din 250 de copii. Municipiul ar putea să-și asume o parte din finanțarea acestei instituții, va fi mai ieftin decît să construim”, a propus liderul fracțiunii comuniștilor și independenților.

Consilierii au propus remiterea chestiunii pentru examinare în comisia socială, la care ar putea adera și alți consilieri și să fie revizuită activitatea cu acești copii. Cu atît mai mult, cu cît, precum afirmă șefa direcției protecția drepturilor copiilor, dna Chifa, „noi am început să distrugem fără să avem o strategie”. În final, cu majoritatea voturilor, proiectul de hotărîre a fost expediat spre reexaminare.

La ședința anterioară a Consiliului Municipal, de asemenea, au fost examinate proiectele ce vizează copiii – cu privire la încheierea contractelor între administrația local și asociația obștească „Lumos Fundation Moldova”, precum și cu asociația „Concordia Proiecte sociale”.

Consilierii municipali nu sînt de acord cu faptul că internatele și casele de copii se închid în masă, iar în schimbul unor instituții ce funcționează normal sînt construite noi case de copii în format redus. În opinia lor, trebuie de clarificat cît de justificată este această optimizare. Mai mult, cine în Moldova știe ce înseamnă „Casă comunitară” și „Locuință socială asistată”? Unii consilieri municipali au văzut în proiecte o componentă de corupție și o posibilitate de spălare a banilor.

Ce înseamnă „Casa Comunitară”?

În 2013, guvernul a aprobat Regulamentul cadru privind organizarea și funcționarea serviciului social „Casa comunitară pentru copiii aflați în situație de risc”.

Casa comunitară– este un serviciu social specializat de plasament temporar pentru creșterea și educarea, într-o locuință de tip familial, a copiilor privați temporar sau permanent de mediul lor familial, precum și a copiilor aflați în situație de risc.

Această casă comunitară are statut de instituție publică și este instituită prin decizia consiliului raional/municipal, la solicitarea structurii teritoriale de asistență socială și se află în subordinea acesteia.

În casa comunitară pot fi plasați copii cu vîrste cuprinse între 10–18 ani, care sînt privaţi temporar sau permanent de mediul familial şi nu pot fi plasaţi în familia extinsă, în casa de copii de tip familial, serviciul de asistenţă parentală profesionistă sau adoptați. Copii se altă acolo pînă la atingerea majoratului, dacă nu sînt adoptați sau transferați în cadrul altui serviciu social.

Potrivit șefei direcției protecția drepturilor copiilor Svetlana Chifa, casa comunitară este formă nouă de plasament a copiilor, aflați în situație de risc. Primul proiect de acest fel va apărea la Chișinău pe strada Ioan Vodă Viteazul. Se prevede că la Chișinău vor mai fi cinci astfel de centre.

„Lumos” este o organizație din Marea Britanie, fondată de Johanne Rowling – autoarea romanelor despre Harry Potter. Ea implementează asemenea proiecte și în alte țări, iar în republica noastră deja a construit case comunitare în Ialoveni și Florești, unde au fost plasați copiii după închiderea școlilor-internat.

Contractul propus Consiliului Municipal spre aprobare prevede că după ce „Lumos” va construi casa comunitară și o va dota cu cele necesare, aceasta va fi transmisă autorităților locale, care vor trebui să finanțeze acest serviciu.
 
„Locuință socială asistată”

Serviciul „Locuința socială asistată”, deocamdată, nu este menționat în legislație. Încă nu există nici regulamentul cadrul privind organizarea și funcționarea acestui serviciu special. Dar proiectul deja este prezentat spre examinare Consiliului Municipal. 

În serviciul de locuință socială asistată vor fi plasați copiii orfani, care au absolvit școala-internat și nu au unde locui. Ei se vor putea afla în asemenea centre pînă cînd nu vor obține studii sau se vor angaja în cîmpul muncii.

Potrivit Primăriei, în rîndul pentru obținerea locuinței sociale sînt 133 de copii orfani. Deoarece rîndul se mișcă foarte încet, locuința asistată este foarte necesară pentru absolvenții internatelor.

Potrivit Svetlanei Chifa, locuința socială asistată sînt niște apartamente obișnuite, unde pot locui de la două pînă la șase persoane. Acestea își vor pregăti singuri mîncare și vor deservi acest apartament, iar serviciile comunale vor fi achitate de către consiliul municipal.

În unul dintre proiectele incluse pe ordinea de zi a fost propusă utilizarea în calitate de aceste locuințe spațiile fostelor centre pentru adolescenți, amplasate pe str. Independenței și Trandafirilor, în apartamentele de la parter.

Serviciul „Locuința socială asistată” în baza acestor două centre va fi un proiect-pilor, experiența căruia va fi ulterior extinsă pe întreg teritoriul Moldovei. „Lumos” s-a oferit să elaboreze documentația pentru crearea și funcționarea acestui serviciu, precum și să acorde și altă asistență tehnică în susținerea activității cu copiii.

Un alt investitor străin este „Concordia Proiecte sociale”, cu care primăria capitalei colaborează de cîțiva ani în momentul în care copiii trebuie plasați în centrele de plasament temporar. Această organizație finanțează sectorul privat.

Acum, „Concordia” intenționează să deschidă la Chișinău două case de copii de tip familial (de regulă o familie ia pînă la șapte copii, iar unul dintre părinți se angajează în calitate de educator la primăria municipală), să cumpere spații pentru acestea, iar ulterior municipiul trebuie să-și asume cheltuielile pentru întreținerea lor.

Ținînd conte de faptul că finanțarea centrelor sociale este modestă, investitorul este gata să aloce mijloace suplimentare pentru întreținerea acestor case de copii. Însă se teme să investească bani, dacă ulterior consiliul municipal nu va dori să finanțeze aceste instituții.

Între timp, internatele se închid

La Chișinău, din cinci școli-internat pentru copii obișnuiți a rămas un singur gimnaziu-internat nr.3. Celelalte au fost desființate.

„Pe timpul lor, școlile-internat și-au făcut treaba, deoarece acolo erau plasați copiii, ce aveau nevoie de suport temporar. Însă cu timpul, acest fenomen a căpătat niște laturi stranii – cînd multe familii normale își plasau copiii în școlile-internat”, susține Svetlana Chifa.

Potrivit ei, acum cîțiva ani„ noi am început să studiem dosarele copiilor ce se aflau în asemenea instituții de învățămînt și am depistat că mulți copii nu erau din Chișinău, ceea ce este inadmisibil, deoarece acesta este un serviciu municipal. Pur și simplu părinții doreau ca copilul să învețe în capitală. Au fost cazuri cînd părinții vroiau să economisească din contul statului, erau copiii grastarbeiterilor, care puteau să-și asigure copiii, înțelegîndu-se cu rudele în privința supreavegherii lor”. 

Directorul fostului gimnaziu-internat nr.2 Iurie Donțu, la rîndul său, a menționat că și peste hotare copiii din familii înstărite trăiesc în internate, ce-i drept, contra plată. La noi foarte mulți părinți sînt nevoiți să plece la lucru peste hotare, de aceea asemenea serviciu cu plată ar fi solicitat. Acesta poate fi dezvoltate, oferind condiții de calitate pentru întreținerea copiilor. Totodată, aceasta este benefic și pentru dezvoltarea copiilor, cînd ei provin din diferite medii sociale.

În opinia șefei direcției protecția drepturilor copiilor, Strategia privind protecția drepturilor copilului pentru 2014-2020 astăzi contribuie la sporirea responsabilității părinților pentru siguranța, educația copiilor etc. De aceea în casele de copii și internate sînt tot mai puțini copii.

Însă, din păcate, practica arată că internatele se închid nu din cauza că „a sporit responsabilitatea părinților”. Dar pentru că funcționarii, se pare, vor să creadă așa. Și acest lucru se întîmplă nu doar în capitală, dar în întreaga țară, inclusiv și pentru copiii cu nevoi speciale. De aceea sînt atît de mulți copii hoinari pe străzile Chișinăului și de aceea sînt atîtea cazuri de maltratare a copiilor.

De exemplu, în s. Visoca, raionul Soroca a fost închisă școala-internat, unică în felul său, pentru copiii cu dizabilități. La rind sînt gimnaziul-internat nr.3 din Chișinău și „Oraşelul copilăriei” din satul Pîrîta, raionul Dubăsari, unice nu doar în Moldova, dar și în mai multe țări din Europa.

E clar că trebuie să există o abordare diferențiată în procesul optimizării și închiderii acestor instituții. Mai ales față de cele care își fac treaba bine. De ce să distrugem totul la rînd, cînd serviciile de alternativă în domeniul protecției sociale a copiilor deocamdată nu pot înlocui în totalitate rolul internatelor? Or, în aceeași Anglie, baștina lui Joanne Rowling cele mai scumpe instituții cu cel mai bun sistem de educație și învățămînt activează după principiul școlii-internat.
 
Oxana Domenti: Banii economisiți după închidrea internatelor nu au mers „din urma copilului”
 
Deputatul PCRM, președintele comisiei protecție socială, sănătate și familie Oxana Domenti a menționat că atunci cînd în 2006 a fost lansată reforma în domeniul protecției sociale, inclusiv și reorganizarea serviciilor pentru copii, analiza situației a demonstrat că de această problemă se ocupau cîteva ministere, iar la nivel local nu existau asistenți sociali, care s-ar fi ocupat de problemele familiei și copiilor.

Cea mai critică era situația în domeniul întreținerii copiilor în internate. Pe atunci aceasta era singura formă de servicii sociale pentru copii. Finanțarea și asistența metodologică a internatelor era împărțită între cîteva ministere.

„În majoritatea internatelor condițiile de întreținere a copiilor erau destul de proaste. Dar și mai prost era climatul psihologic de acolo: copiii erau izolați de societate, ei ieșeau de acolo fără deprinderi de viață, multe internate semănau cu niște cazarme, deoarece într-o cameră locuiau cîte 15-16 copii. Acestea erau departe de un model familia. Cu toate aceste, statul cheltuia pentru întreținerea unui copil în asemenea condiții de la 40 pînă la 60 mii de lei pe an.

Deoarece aceste instituții de învățămînt erau bine finanțate, mulți dintre părinți, chiar aflîndu-se în țară, tindeau să-și dea copilul la internat. Pe atunci, fostul președinte Vladimir Voronin și-a pus scopul de a reorganiza sistemul protecției sociale. Și în primul rînd a început să fie dezvoltat serviciul asistenților social, care monitorizează copiii în situație de risc, ajută familiile etc. Astăzi, aceștia sînt practic în orice localitate”, spune deputatul.

Potrivit ei, a doua sarcină era de a atrage în finanțarea serviciilor sociale alternative ONG-urile internaționale și dezvoltarea acestor servicii. Așa au apărut serviciile sociale de tip familia; servicii acordate copiilor ziua; servicii pentru copiii aflați în situație de risc, care nu aveau nevoie de serviciul internatului pe o perioadă îndelungată.

Se punea scopul de a examina situația fiecărui copil din internat, deoarece uneori e mai simplu de ajutat familia. Iar cu banii care erau cheltuiți pentru întreținerea copiilor în internate, putea fi evitată ajungerea lor acolo. Trebuia revizuită metoda de finanțare, inclusiv de asistență a familiei. În 2008, au apărut și indemnizații noi – asistență socială, acordată în baza necesităților cetățenilor.

Totodată, în fața internatelor și caselor de copii (80 la număr) era pusă sarcina de modernizare internă. Aceasta înseamnă că acolo nu trebuiau să se afle copiii, care nu aveau dreptul să fie internați, iar internatele trebuiau să devină mai deschise – inclusiv să treacă la școlarizarea copiilor împreună cu copiii din aceeași localitate, pentru a-i integra în societate.

Și era necesară reorganizarea multor instituții pentru ca ele să presteze servicii de tip familial, să dezvolte servicii apropiate de acestea – în primul rînd, înfierea, susținerea familiilor, stimularea apariției părinților profesioniști.

Însă în procesul de implementare a reformei au apărut probleme. Drept cauză principală, Oxana Domenti menționează lipsa serviciilor de monitorizare, care se dezvoltau în paralel cu internatele. dacă inițial statul monitoriza activitatea serviciilor părinților profesioniști și a altor servicii alternative și le finanța de rînd cu donatorii străini, atunci cînd aceste contribuții nu au fost efectuate în măsura necesară din partea noastră, s-a dovedit că mulți părinți profesioniști au început să aibă o atitudine necorespunzătoare față de obligațiile lor.
 
Unele internate nu putea fi modernizate și ele erau închise. Însă erau și internate care puteau fi reorganizate, astfel ca ziua acolo să fie dezvoltate servicii sociale alternative, însă această posibilitate nu a fost valorificată.

- Eu văd o problemă mare în faptul că statul a dezvoltate servicii alternative cu ajutorul organizațiilor neguvernamentale, însă multe dintre aceste servicii s-au dezvoltat haotic pe teritoriul țării noastre. Deocamdată, nu există un registru actualizat al tuturor serviciilor sociale existente, o coordonare a activității acestora. Banii economisiți în urma închiderii internatelor nu au „mers după copil” – pentru finanțarea serviciilor alternative. Multe dintre acestea nu au o finanțare stabilă, ele riscă în orice moment să fie închise din cauza insuficienței mijloacelor.

Noi, în cadrul comisiei parlamentare, am ridicat de cîteva ori această întrebare în fața guvernului. Anul acest a fost modifica mecanismul de finanțare a serviciilor sociale. Bugetul de stat efectuează anumite transfere în bugetele locale în acest scop. Iar autoritățile locale singure decid cum gestionează banii, iar deseori nu consideră necesar să susțină ceea ce a fost dezvoltat anterior. De aceea, există un risc foarte mare a finanțării insuficiente a multor tipuri de servicii sociale.

În acest sens, noi de multe ori am pus în sarcina guvernului revizuirea mecanismului de finanțare a serviciilor sociale pentru toate categoriile de populație. În primul rînd, trebuie elaborat un anumit minimum pentru autoritățile locale – ce servicii trebuie dezvoltate obligatoriu. În al doilea rînd, noi trebuie să preluăm experiența altor state privind finanțarea acestor servicii în baza programelor naționale – pentru copii, oameni în etate, invalizi. Aceste programe trebuie să prevadă anumite servicii, iar finanțarea – din diferite surse. Și trebuie dezvoltat sistemul de achiziție a serviciilor sociale de la organizațiile neguvernamentale.

De asemenea, în Moldova nu există mecanisme pentru finanțarea regională a serviciilor. De exemplu, „Orășelul copilăriei a fost creat ca un serviciu alternativ de tipul caselor familiale. Însă posibilitățile acestei instituții sînt mai mare decît are nevoie raionul Dubăseri. De aceea, statul trebuie să găsească un mecanism pentru ca acest serviciu să fie finanțat de cîteva raioane din regiune. Deocamdată, bugetul de stat alocă mijloace cu un mare deficit pentru „Orășelul copilăriei”, donatorii au spus că nu vor mai participa, iar autoritățile locale nu au bani.

Adică, s-a creat o situație paradoxală – statul, copiii, familiile au nevoie de acest serviciu, iar mecanismul de finanțare nu permite ca banii să urmeze copilul în situație de risc, concluzionează președintele comisiei protecție socială, sănătate și familie.

De ce să distrugem din temelii lucrurile pe care va trebui să le restabilim peste 10 ani?

În procesul de implementare a reformei sociale în Moldova s-a ajuns la faptul că în locul reorganizării caselor de copii și internatelor în instituții mai confortabile pentru copii – sub controlul statului are loc distrugerea sistemului. Între timp, numeroasele ONG-uri se ocupă de caritate la discreția lor.

În țară nu există o strategie serioasă de reorganizare, statul s-a detașat de acest proces. În rezultat, noile instituții pentru copii sînt create haotic, nu sînt coordonate eforturile numeroaselor organizații, ce se ocupă cu aceasta, nu sînt stabilite sursele de finanțare a formelor alternative ale asistenței sociale pentru copii pe termen lung.

Astfel, chiar și cele mai bune idei, peste un timp oarecare, sînt sortite pieirii, din lipsă de bani, deoarece donatorii vin doar pentru o perioadă de timp. Scopul lor este să ajute lansarea proiectului și transmiterea lui statului, care ulterior trebuie să aibă grijă de dezvoltarea lui. Iar pentru aceasta noi trebuie să stabilim foarte clar ce servicii sînt necesare pentru societatea noastră și în ce volum și ce sîntem gata să facem pentru aceasta?

Totodată experiența pozitivă a organizării internatelor și caselor de copii este ignorată, nu se efectuează o analiză a lucrurilor bune din acest sistem. Încăperile instituțiilor de copii sînt privatizate, destinate implementării unor scheme dubioase, iar pentru noile structuri destinate copiilor ni se propune să căutăm bani.

Situația iese de sub control. Este anume acel caz cînd „împreună cu apele poate fi aruncat și copilul”. Adică, distrugînd sistemul, peste un timp oarecare noi vom începe să-l restabilim. Iar copiii, care, de facto, vor fi aruncați de sistem, nu vor afla niciodată cum ar fi putut fi copilăria lor.