Un guvern fără reflexii de partid

Foto: ipn.md

Xenia Florea

Dacă pornim de la declaraţia de ieri a liderului PDM, Marian Lupu, în Moldova s-ar putea repeta situaţia din 1999, cînd, din cauza divergenţelor insurmontabile şi a scindării alianţei de guvernămînt, în locul guvernul de coaliţie al lui Ion Sturza a venit executivul tehnocrat al lui Dumitru Braghiş. Ce-i drept, în lipsa unui sprijin politic, acesta nu a existat prea mult. În final, totul s-a încheiat printr-un colaps al puterii, alegeri anticipate şi victoria convingătoare a forţelor de stînga (la acel moment PCRM).

Marţi, 24 noiembrie, preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, i-a convocat pe liderii fracţiunilor în şedinţă pentru a examina criza politică din ţară. PLDM a ignorat invitaţia spicherului. Liberal-democraţii insistă asupra poziţiei lor: dimineaţa banii (scoaterea instituţiilor de drept de sub influenţa oligarhică şi de partid, un premier independent politic şi demisia spicherului Candu), seara scaunele (PLDM se aşază la masa de negocieri).

„Nu e timpul să o facă pe supăraţii”, a declarat după consultări Mihai Ghimpu. Iar democraţii, calificînd poziţia foştilor aliaţi drept „blocadă” şi „lipsă a maturităţii politice”, au dejucat formula negocierilor. În aceeaşi zi, după şedinţa Biroului permanent al partidului, aceasta a fost făcută publică de Marian Lupu în cadrul unui briefing.

Odată ce ideea creării unei majorităţi parlamentare proeuropene a eşuat, iar „alianţa cu forţele de stînga nu poarte fi creată, pînă cînd nu avem un consens în privinţa cursului proeuropean”, iniţial se creează un guvern tehnocrat „pro-reformator şi promoldovenesc” din persoane neangajate politic, iar ulterior, în jurul acestuia se formează majoritatea parlamentară.

Precum a declarat Marian Lupu, Partidul Democrat (a cărui fracţiune este a patra (!) după numărul deputaţilor în Parlament, în timp ce, teoretic, consultările trebuie iniţiate de partidul care are cele mai multe mandate) lansează consultări cu fiecare fracţiune parlamentară în vederea creării unui guvern fără reflexii de partid. Joi, 26 noiembrie, va avea loc o nouă rundă de consultări, convocate de preşedintele Timofti. Preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, promite pînă la sfîrşitul săptămînii „atingerea unor rezultate concrete”, iar săptămîna viitoare – înaintarea candidatului la postul de premier.

O eventuală candidatură la acest post a fost făcută publică la postul ProTV de către preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov. El nu a exclus faptul că la funcţia de premier ar putea fi propus fostul vicepreşedinte al PDM, actualmente simplul cetăţean Vladimir Plahotniuc.

Formal, el corespunde cerinţelor pentru şeful unui guvern tehnocrat: a părăsit Partidul Democrat, a renunţat la mandatul de deputat, este reprezentantul mediului de afaceri, are calităţi manageriale.

Zvonurile privind înaintarea lui Plahotniuc la funcţia de premier circulă deja de şase ani, dacă nu mai mult. Ultima dată despre aceasta s-a discutat după alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. De aceea, mulţi au luat în glumă destăinuirile televizate ale lui Dumitru Diacov. Mai ales ce rost are ca Vladimir Plahotniuc să preia şefia unui guvern cu mandat limitat în condiţiile îngheţării finanţării externe (cel mai probabil), deficitului acumulărilor la buget, majorării tarifelor la resursele energetice şi, drept consecinţă, a unui nou val de scumpiri?

Totuşi, precum a declarat într-o discuţie privată unul dintre deputaţi, în cercurile politice circulă zvonuri că Vladimir Plahotniuc ar putea totuşi ocupa postul de premier, jucînd în aceste condiţii de criză rolul de „erou şi salvator al naţiunii”.

Sursele de finanţare a acestei operaţiuni de imagine, potrivit interlocutorului nostru, deja au fost stabilite. Acestea sînt sau rezervele guvernului şi rezervele valutare ale Băncii Naţionale. Sau „mijloace venite din China”.

„Chinezii sînt interesaţi în implementarea unor proiecte de infrastructură de amploare şi de investiţii de capital. Inclusiv, în regiunea noastră. Amintiţi-vă de anul 2009, cînd a fost anunţat că guvernul RPC este gata să ofere Moldovei 1 miliard de dolar pentru realizarea în RM a proiectelor industriale şi de infrastructură de amploare în cadrul programului investiţional al Corporaţiei COVEC. Însă ulterior s-a schimbat guvernul, iar acordurile au fost date uitării. Dar ce înseamnă un miliard-două pentru China? Plahotniuc a asistat personal la cîteva negocieri în RPC”, a declarat interlocutorul nostru.

Deşi el personal e de părere că, cel mai probabil, Vladimir Plahotniuc ţinteşte mai degrabă spre preşedinţie decît spre fotoliul de premier: „Amintiţi-vă, timp de şase ani de aflare la putere, Partidul Democrat nu şi-a asumat niciodată responsabilitatea directă – democraţii au preferat întotdeauna postul de preşedinte al Parlamentului sau de preşedinte. Deoarece aceste funcţii nu sînt atît de vulnerabile ca cea de premier. În final, pentru toate răspundeau Filat şi PLDM. De ce acum democraţii şi-ar schimba strategia?”

Însă oricine va veni în final în fruntea unui „guvern apolitic al salvării naţionale”, formarea acestuia va repeta situaţia din 1999, cînd, din cauza crizei politice, în schimbul guvernului de coaliţie al lui Ion Sturza, a venit guvernul tehnocrat al lui Dumitru Braghiş.

Atunci (în noiembrie-decembrie 1999), după ieşirea PPCD al lui Iurie Roşca, Alianţa pentru Democraţie şi Reforme şi-a încetat activitatea, iar Guvernul ADR, condus de Ion Sturza, a fost demis. În locul guvernului de coaliţie a fost creat un guvern de „profesionişti”, condus de Dumitru Braghiş, pentru care au votat PCRM, PPCD şi un grup de deputaţi independenţi.

Însă majoritatea parlamentară obţinută atunci nu a fost stabilă, nici un partid parlamentar nu dorea să-şi asume responsabilitatea pentru activitatea executivului. Mai mult, asupra Guvernului era exercitată o presiune intensă. Preşedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, şi unii deputaţi îl şantajau permanent cu demisia pe premierul Braghiş în cazul în care el va susţine poziţia preşedintelui Lucinschi privind întărirea puterii prezidenţiale şi desfăşurarea unui referendum constituţional în acest sens.

„Cred că acum la noi s-ar putea repeta situaţia din 1999. Cu atît mai mult cu cît sub formula de „guvern tehnocrat din persoane apolitice” poate fi camuflată participarea forţelor politice ce nu doresc să-şi afişeze colaborarea. Spre exemplu, PCRM şi Leancă. Sau chiar a liberalilor. Amintiţi-vă de „guvernul tehnocrat şi apolitic” al lui Dumitru Braghiş. Deşi acest lucru nu s-a afişat, din Executiv făceau parte inclusiv persoane înaintate de Partidul Comuniştilor. De exemplu, ministrul Educaţiei, Ilie Vancea”, a declarat pentru NOI.md politologul Bogdan Ţîrdea.

Venind cu apelul de a crea o majoritate parlamentară în jurul guvernului, dar nu în jurul alianţei de guvernămînt, Marian Lupu nu a exclus faptul că la crearea executivului tehnocrat ar putea participa toate forţele reprezentate în Parlament.

Potrivit informaţiei pe care o deţinem, circa 2/3 dintre deputaţii PLDM nu susţin poziţia principială a conducerii partidului lor şi vor să facă parte din noua alianţă.

„Cred că ieşirile din fracţiunea PLDM vor începe atunci, cînd va fi găsită formula potrivită şi va începe nemijlocit procesul de creare a noului guvern. Imediat ce se va produce acest lucru, noi vom auzi cu siguranţă nu o declaraţie a deputaţilor PLDM privind părăsirea fracţiunii, desigur sub un pretext eufonic”, consideră Bogdan Ţîrdea.