Ion Sturza: I'm back

Foto: europafm.ro

Xenia Florea

Anul 2015 se încheie în Republica Moldova cum a și început: nici coaliție de guvernămînt, nici guvern. Ce-i drept, avem un candidat la funcția de premier. Însă, din cauza conjuncturii actuale din Parlament, Ion Sturza, practic, nu are șanse să devină din nou premier. Însă, cel mai probabil, nici nu se urmărește un asemenea scop.

Înaintarea la funcția de premier, soldată cu un eșec la votare, pentru Ion Sturza este o oportunitate bună de a le aminti tuturor despre sine și de a reveni în politica activă. Ca „o persoană care poate oferi Moldovei o nouă speranță” (potrivit lui Valeriu Streleț) și ca un integrator independent și european, pe care democrații lui Plahotniuc și partenerii lor politici nu l-au lăsat să realizeze reforme reale și să lupte cu corupția.

Creatura Occidentului?

Astăzi, Ion Sturza susține activ acest renume. Marți, după consultările cu PLDM, candidatul la funcția de premier a anunțat că își va forma singur echipa guvernamentală din „patrioți și profesioniști onești”, care urmează să-și părăsească partidele și să semneze o declarație de integritate, elaborată împreună cu reprezentanții societății civile.

Fiecare pretendent la postul de ministru, potrivit lui Ion Sturza, va trebui să declare că nu are antecedente penale și probleme cu Serviciul Fiscal. Să poată explica proveniența averii mobiliare și imobiliare. Să confirme că nu este în conflict de interese și că nu colaborează cu serviciile secrete.

Pentru o persoană care pretinde real fotoliul de premier în Moldova, în orice conjunctură politică, această declarație este prea curajoasă și utopică. Însă destul de convenabilă pentru campania de imagine a revenirii în marea politică.

Ion Sturza a fost „întors” în politică nu o dată. În 2013, de exemplu, circulau zvonuri că Sturza ar putea conduce partidul „Forța Poporului”, creată de fostul lui secretar de presă, politologul Nicolae Chirtoacă. Ulterior, el a fost curtat de liberal-reformatori.

În primăvara anului 2015, cînd Platforma Civică „Demnitate și Adevăr” își desfășura protestele, printre experți era o opinie că Platforma este un proiect al unor mari întreprinzători, care au pierdut pe timpuri puterea și au fost înlăturați de la putere. Au fost menționate numele fraților Țopa, al lui Ion Sturza, al lui Veaceslav Platon.

Acum, Platforma „DA” a devenit partid. În baza „Forței Poporului” a lui Nicolae Chirtoacă. Iar conform unei versiuni, Ion Sturza, care nu a trecut de sita parlamentară, dar în schimb și-a făcut o campanie de PR, ar putea conduce această formațiune politică sau, plasîndu-se în fruntea listei electorale, să o lanseze în alegerile anticipate.

Potrivit altei versiuni, Ion Sturza ar putea deveni președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, decapitat, după arestul lui Vladimir Filat, deoarece Valeriu Streleț „nu face față”. Iar partenerii occidentali au nevoie de cîteva poluri de atracție pe eșichierul de dreapta – pentru ca în cazul alegerilor anticipate să preia voturile, atît de la formațiunile de dreapta, inclusiv conciliabila PL a lui Mihai Ghimpu, cît și de la PDM, de centru-dreapta.

Acum, eșichierul politic de dreapta sau este distrus de Vladimir Plahotniuc (PLDM), sau este controlat de acesta (PL și un șir de partide pitice). Însă anume pe acest segment se află electoratul proeuropean, proamerican și proromân, iar controlul asupra acestuia partenerii occidentali încearcă să-l preia cu ajutorul creaturilor sale.

Sondajele sociologice desfășurare în ultimul timp în Moldova din bani americani demonstrează un tablou foarte trist pentru Washington și Bruxelles.

Potrivit rezultatelor noului sondaj de opinie, realizat de compania sociologică din Moldova IMAS și a Lake Research din SUA, la comanda Institutului Național Democratic Internațional din SUA (NDI), în viitorul parlament ar accede „Partidul Nostru (22,5% dintre respondenții deciși), PSRM (21,1%), Platforma DA (16,9%), PCRM (12,7%), Partidul Popular European al lui Iurie Leancă (9,9%), Partidul Liberal (7%). Totodată, partidele de stînga ar obține în viitorul parlament o majoritate „prezidențială”: 25 de mandate ale „Partidului Nostru”, 23 – PSRM și 15 PCRM (sondajul a fost realizat pînă la părăsirea fracțiunii de cei 14 deputați) în total fac 63 de voturi, iar președintele este ales cu 61 de voturi.

De aceea toate eforturile partenerilor occidentali sînt îndreptate acum pentru „alegerea” segmentului politic de dreapta (e de dorit și a centrului politic), să-l consolideze, să-l subordoneze cu ajutorul reprezentanților săi, pentru a nu admite pe viitor acțiuni voluntare din partea politicienilor locali.

În acest scop a și fost susținută și dezvoltată Platforma „DA”, care este poziționată ca o formațiune politică de centru-dreapta. Este promovată figura lui Ion Sturza, ca viitor lider al unui partid de centru-dreapta (cel mai probabil, PLDM, care și-a păstrat pozițiile în teritoriu și în resursa administrativă în persoana Ministerului Finanțelor și MAI), care, se pare, imediat din candidatura la funcția de premier se va include în cursa electorală.

A fost lansat proiectul politic condus de Maia Sandu, a cărui sarcină este să preia electoratul liberalilor, compromiși prin legăturile lor cu Plahotniuc. Totodată, ratingurile ex-ministrului educației, care nu s-a manifestat în ultimele luni, acum se ridică. Maia Sandu este în topul ratingului de încredere în politicieni (43%) și al ratingului candidaților la funcția de premier (12%), conform versiunii NDI.

Astfel, în termene restrînse, segmentul politic ce reprezintă circa 50% din electoratul Republicii Moldova (eșichierul de dreapta și puțin din centru), ar putea fi ocupat de politicienii aflați sub controlul Occidentului.

Capcana pentru Plahotniuc

Pentru Vladimir Plahotniuc acum s-a creat o situație de pat, ce l-a determinat să iasă din umbră și să revină urgent în politica activă.

Se creează impresia că Nicolae Timofti nu în zadar a lungit desemnarea candidatului la funcția de premier, a purtat consultări ba cu o fracțiune parlamentară, ba cu alta, ba cu toate împreună, a înaintat condiții, a numit termene limită etc. Datorită acestor mișcări, președintele a reușit să-l lipsească de timp pe liderul real al Partidului Democrat pentru a putea face manevre.

Decretul privind desemnarea lui Ion Sturza drept candidat la funcția de premier a fost semnat de Nicolae Timofti pe 21 decembrie. Candidatul la funcția de premier are la dispoziție 15 zile pentru formarea echipei guvernamentale și elaborarea unui program de acțiuni. Adică, pînă pe 5 ianuarie, parlamentul, care se pare că nu va avea vacanță de iarnă, va trebui să voteze sau să nu voteze guvernul Sturza. Cel mai probabil, această tentativă va eșua.

În acest caz, președintele va trebui, pînă pe 14 ianuarie, să desemneze o nouă candidatură la funcția de premier. Deoarece Curtea Constituțională a hotărît că 29 ianuarie este termenul limită pentru aprobarea guvernului. Iar candidatul la funcția de premier trebuie să aibă, potrivit legislației, 15 zile pentru pregătire.

Experții nu exclud faptul că Nicolae Timofti l-ar putea desemna și a doua oară pe Ion Sturza. Iar dacă Parlamentul din nou nu-l va vota, atunci președintele va fi obligat să dizolve legislativul și să anunțe alegeri anticipate. Aici, Vladimir Plahotniuc și analiștii lui au comis o scăpare, cînd au admis ca Curtea Constituțională, la finele lunii noiembrie, să interpreteze, destul de nefavorabil pentru situația actuală, prevederile art.85 din Constituție.

Conform art. 85 (2), dacă deputații nu reușesc să aprobe guvernul timp de 45 de zile din momentul lansării procedurii sau dacă ei vor respinge de două ori candidatura înaintată, președintele are dreptul să dizolve parlamentul. Iar potrivit art. 85 (4), Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni pînă la expirarea mandatului președintelui Republicii Moldova.

Pe 24 noiembrie, Curtea Constituțională a decis că Parlamentul totuși poate fi dizolvat chiar și în ultimele șase luni pînă la expirarea mandatului președintelui (cel al lui Nicolae Timofti expiră în martie 2016), cu condiția că timp de trei luni nu va fi creat un nou guvern.

Acest verdict al Curții Constituționale a fost perceput cu scepticism de către un șir de experți în dreptul constituțional, care au declarat că CC a interpretat voluntar o normă imperativă ce nu poate fi modificată. Însă hotărîrile Curții Constituționale sînt definitive și irevocabile, de aceea Nicolae Timofti, după 29 ianuarie, are dreptul să dizolve Parlamentul.

În aceste condiții, conducerea reală a PDM, căreia nu-i sînt convenabile alegerile anticipate, la fel ca și Ion Sturza la postul de premier, are doar o singură ieșire. În următoarele săptămîni să dea curs demersului socialiștilor la CC privind depășirea de către președintele Timofti a termenelor de desemnare a candidatului la funcția de premier, acuzînd șeful statului de uzurpare a puterii, și să declare moțiune de cenzură.

În acest caz, președinte interimar va deveni președintele Parlamentului, Andrian Candu, care pînă pe 14 ianuarie va desemna persoana „necesară” la funcția de premier. Deocamdată, totul denotă faptul că PDM a ales anume acest scenariu, altfel, la ce bun democrații au avut nevoie să destrame PCRM, să scoată 14 deputați din fracțiunea lui și să creeze de urgență Platforma Social-Democrată în Parlament?

Desigur, în cazul unei moțiuni de cenzură împotriva lui Timofti, termenul de alegere a noului președinte și toate procedurile și problemele conexe (selectarea candidaturii corespunzătoare, negocieri în culise, formarea unei majorități „prezidențiale” în parlament) se vor amîna cu 1,5-2 luni. În schimb acest fapt îi va permite conducerii reale a PDM să evite sau să amîne pentru o perioadă de timp alegerile anticipate.

Ce-i drept, o asemenea evoluție a evenimentelor ar putea nemulțumi Bruxelles-ul și Washingtonul, care, potrivit experților, ar putea „întreprinde măsuri reale pentru soluționarea definitivă a problemei Plahotniuc”. Adică, să lanseze scenariul „portocaliu” în Moldova.

În cel mai rău caz, conducerea PDM mai are o variantă. Cu inima în două, Vladimir Plahotniuc îl acceptă pe Ion Sturza, care devine șef al executivului, din a doua încercare. Iar timpul rămas pînă la expirarea mandatului lui Nicolae Timofti, este utilizat de Plahotniuc pentru obținerea unei majorități „prezidențiale” în parlament.

Noul președinte devine sau Vladimir Plahotniuc, sau o persoană „de nădejde”. După care, guvernul lui Ion Sturza va fi demis, sub un anumit pretext. Însă această variantă apare utopică – atît din cauza relațiilor personale ale lui Plahotniuc și Sturza, cît și deoarece el comportă prea multe riscuri pentru democrați.

Și, în sfîrșit, al patra variantă de evoluție a situației: Plahotniuc ajunge la o înțelegere cu Filat (liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, afirmă că această întrevedere deja a avut loc), Nicolae Timofti nu mai insistă asupra candidaturii lui Sturza, PLDM, în schimbul unor privilegii și facilități pentru liderul său, susține candidatura lui Vladimir Plahotniuc la funcția de prim-ministru sau a altui candidat al democraților și revine la putere.