Partenerii occidentali au decis să „distrugă matricea” la alegeri

Foto: noi.md

Xenia Florea

Noul an 2016 ar putea schimba în totalitate raportul de forțe în politica moldovenească. Așa cum s-a întîmplat în 2009. Washingtonul și Bruxelles-ul au decis că alegerile anticipate, împotriva cărora au pledat partenerii occidentali cu cîteva luni în urmă, pot avea loc. Despre schimbarea poziției partenerilor de peste hotare a anunțat public candidatul la funcția de premier Ion Sturza. În ajunul Revelionului el a avut o întrevedere cu ambasadorii străini, acreditați la Chișinău, în cadrul căreia s-a hotărît că „alegerile anticipate nu sunt un pericol, ci o decizie” și că pericolul ca forțele pro-rusești să obțină victorie, totuși, nu este chiar atît de mare, precum afirmă partidele puterii.

Despre „binecuvîntarea” partenerilor occidentali vorbește și mesajul de Revelion a președintelui. Discursul de cinci minute, citit de Nicolae Timofti de pe prompter pe fondalul bradului de Crăciun, a fost unul cu adevărat „revoluționar”. „În calitate de președinte, am ascultat și am auzit murmurul poporului, iar apoi și strigătele de revoltă”. „Trebuie să continuăm parcursul european, nu să-l denaturăm prin declarații pompoase, îndărătul cărora înfloresc afaceri obscure, străine interesului poporului”.

„Entuziasmul firesc (…) trebuie să se transforme în acțiuni concrete, de însănătoșire a climatului public, de eradicare a corupției, inclusiv a celei politice, de eliminare a derapajelor și a lacunelor existente în societate”.

Experții nu exclud că după eșecul votării Guvernului Sturza, în cadrul ședinței speciale a Parlamentului, preconizată pentru 4 ianuarie, președintele ar putea să le propună din nou deputaților un candidat, ce nu va acumula voturile necesare, deși liderul „Partidului nostru” Renato Usatîi afirmă că „Timofti deja a cedat”.

Totul va depinde de faptul dacă curatorii occidentali vor dori să meargă acum spre tensionarea situației sau vor aștepta pînă la primăvară – pînă la expirarea mandatului lui Nicolae Timofti și pînă la demararea procedurii de alegere a noului președinte.

Ion Sturza deja a anunțat că alegerile anticipate sunt inevitabile și că „cel tîrziu peste trei luni vom începe procesul electoral, dacă acest lucru nu se va întîmpla încă în ianuarie.

E clar că, inițial, Occidentul a sperat să neutralizeze influența totală a unul Singur om în mod firesc – prin mișcarea de protest, care trebuia să-l determine pe liderul real al PDM să cedeze.

Bruxelles-ul și Washingtonul, inițial, nu doreau să se ajungă la alegeri anticipate, care încă acum cîteva luni erau calificate de către partenerii occidentali drept „pericol pentru stabilitate” și „exprimarea voinței forțelor pro-moscovite”.

De exemplu, în septembrie 2015, deputatul român Andi Cristea, care este președintele Comitetului Parlamentului European pentru cooperare cu Moldova, a declarat că „din punctul de vedere al Uniunii Europene, stabilitatea este mai importantă decît alegerile anticipate”. Iar ambasadorul SUA James Pettit, la mijlocul lunii octombrie, pleda pentru păstrarea actualei puteri în Moldova, chemînd partidele de guvernămînt să-și corecteze erorile comise.

Reieșind din acest scop, în august 2015, în publicația The New York Times a apărut un articol dur al secretarului general al Consiliului Europei Thorbjorn Jagland, care a numit Moldova drept un stat capturat de oligarhi, ce trebuie restituit poporului.

Unii politologi moldoveni au calificat acest material drept un mesaj adresat unor forțe din RM și un plan de acțiuni. Iar peste cîteva săptămîni, la Chișinău au început protestele în masă, care au căpătat un caracter permanent și care a fost numite „maidanul de la Chișinău”, sau „revoluția crizantemelor”.

Mișcarea de protest a fost condusă de Platforma Civică DA (unul dintre politicieni afirma că protestele „DA” sunt dirijate de ambasada SUA). Pe 6 septembrie, Platforma Civică a adunat în centrul Chișinăului circa 100 de mii de persoane, a instalat corturi și a înaintat autorităților un ultimatum cu termen redus de îndeplinire – așa-zisul manifest al Marii Adunări Naționale.

Protestatarii le-au cerut partidelor AIE să curețe clasa politică să-i elimine din „spațiul politic pe toți cei, care au împărțit organele de drept după criterii politice, să lichideze de urgență structurile supra-statale, prevăzute de acordurile de creare a alianțelor de guvernare; depolitizarea și reformarea cardinală a organelor de drept; înlăturarea imediată și necondiționată din funcții a complicilor la „furtul secolului” etc.

În paralel, asupra Chișinăului au început să exercite presiuni partenerii externi. Ambasadorul SUA la OSCE Daniel Baier într-un interviu pentru stația de radio „Europa Liberă” a dat de înțeles Chișinăului că idea unui viitor european pentru cetățenii RM trebuie să prevadă „instituții democratice, ce nu fură din buzunarul oamenilor și slujesc cetățenilor”.

Iar Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului Zeid Ra'ad Al-Hussein a chemat autoritățile moldovene să reacționeze imediat la cerințele înaintate de manifestanți în cadrul mitingurilor din 6 și 13 septembrie. S-ar părea că PDM a fost încolțită din toate părțile și că liderul ei va trebui să cedeze. Însă think tank-ul PDM a reușit să depășească foarte repede situația critică.

În locul unei mișcări de protest au apărut trei: socialiștii și adepții lui Renato Usatîi au instalat orășele din corturi și au început să desfășoare acțiuni separate de protest.

Spiritele revoluționare ale maselor au fost înăbușite prin aducerea unei jertfe – anunțarea drept suspect principal în dosarul furtului miliardului de euro a liderului PLDM Vladimir Filat, demiterea guvernului lui Valeriu Streleț și negocierile îndelungate pe marginea negocierilor de creare a coaliție de guvernămînt, în cadrul cărora Partidul Democrat a început să pretindă la postul de premier și asupra unei părți considerabile de instituții.

Pe fundalul consolidării pozițiilor lui Vladimir Plahotniuc, care s-ar fi părut că, dimpotrivă, trebuiau să slăbească, a creșterii poftelor PDM și a mișcării de protest eșuate, partenerii externi nu au avut altă soluție decît să treacă la „planul B”.

Reformatarea urgentă a eșichierului de dreapta, introducerea noilor actori politici (crearea partidului în baza platformei DA, lansarea unui nou proiect politic al Maiei Sandu) și promovarea urgentă a noii pleiade de politicieni proeuropeni.

Asta cu atît mai mult cu cît pe parcursul anului 2015, Vladimir Plahotniuc a reușit să-și consolideze și mai mult influența asupra politicii moldovenești și să finalizeze procesul de divizare, neutralizare și eliminare din joc a formațiunilor politice, ce au avut un rol-cheie.

Toate acestea i-au determinat pe partenerii externi să renunțe la pozițiile anterioare și, precum s-a exprimat Ion Sturza, să dea undă verde pentru distrugerea „matricei de guvernare” pe cale electorală.

Cu toate acestea, Partidul Democrat mai are un șir de posibilități dacă nu pentru evitarea alegerilor, atunci pentru amînarea lor pe un termen cît mai lung.

Una dintre acestea – aprobarea guvernului Ion Sturza sau a altui candidat incomod la funcția de premier, dacă președintele Timofti nu-și va manifesta din nou principialitatea.

În acest caz, noul guvern se va pomeni într-un vacuum politic. El nu va avea suficientă susținere politică, nu va putea promova prin parlament proiectele de lege necesare și nu va putea realiza reformele planificate.

Occidentul, desigur, îi va da bani guvernului „tehnocrat” și „independent” al lui Sturza, însă va cere în schimb desfășurarea unui șir de reforme dure și cardinale. O parte dintre acestea (majorarea tarifelor la resursele energetice, reforma administrativ-teritorială, majorarea vîrstei de pensionare, liberalizarea regimului de import a semințelor, răsadului, fertilizanților și pesticidelor, anularea cerințelor privind înregistrarea și testarea lor obligatorie, armonizarea accizelor în conformitate cu directivele Uniunii Europene etc.) au fost expuse de partenerii europeni acum un an pe cele 80 de pagini ale „Notelor informatice din partea partenerilor de dezvoltare”.

„Terapia de șoc” la comanda partenerilor de dezvoltare, desigur, se va reflecta asupra imaginii și ratingului lui Ion Sturza, care încearcă acum să revină în politică în baza valurilor de protest și care pretinde la rolul unuia dintre liderii noilor forțe proeuropene.

A doua variantă a unei posibile manevre din partea lui Vladimir Plahotniuc a fost expusă în rețelele sociale de către politologul Alexei Tulbure. „Tocmai mi s-a comunicat că există o idee de a numi guvernul lui Sturza, apoi de a-l demite imediat, pentru a amîna cu încă trei luni data de 29 ianuarie, după care ar trebui să urmeze alegerile anticipate, în cazul nealegerii guvernului”.

Dacă ținem cont de faptul că peste trei luni Republica Moldova ar putea rămîne și fără președinte (mandatul lui Nicolae Timofti expiră pe 23 martie), iar Constituția prevede desfășurarea alegerilor prezidențiale în termen de două luni din momentul în care postul de președinte va deveni vacantă, plus, în caz de necesitate, sunt prevăzute și alegeri repetate ale șefului statului, atunci alegerile parlamentare ar putea fi amînate cu trei, cinci sau chiar șase luni.

A treia variantă – înaintarea și aprobarea unei persoane comode în funcția de premier. Dacă, desigur, PDM, pînă la mijlocul lunii ianuarie, va reuși să creeze și să perfecteze documentar o majoritate parlamentară

Conducerea Partidului Democrat acum se ocupă de reparația cosmetică a actualei puteri. În parlament a apărut o structură nouă – platforma social-democrată „Pentru Moldova” din 34 de deputați (20 de parlamentar din fracțiunea PDM și 14 deputați socialiști, care au părăsit PCRM), a cărei sarcină minimă este soluționarea crizei politice, susținerea politică și alegerea noului guvern.

Experții nu exclud faptul că, în perspectivă, (spre exemplu, în cazul alegerilor anticipate), platforma „Pentru Moldova” s-ar putea transforma dintr-o fracțiune parlamentară într-un proiect politic.

În septembrie anul trecut circulau zvonuri privind posibilitatea fuzionării PDM și PDM pentru participarea în alegerile parlamentare. Liderul comuniștilor Vladimir Voronin a declarat atunci că o asemenea evoluție a situației este foarte probabil, însă „cu anumite condiții”. De exemplu, asigurarea unui nou mandat prezidențial pentru Voronin.

Acum, după ieșirea din PCRM a 14 deputați, fuziunea Partidului Democrat cu ex-comuniștii este foarte probabilă și chiar legitimă. Însă deja fără vreo condiție. Oficial – „pentru a avea o stîngă puternică, sănătoasă, bazată pe principiile europene” (D. Diacov). Neoficial – pentru a consolida pozițiile PDM și de a asigura trecerea acesteia în viitorul parlament. Inclusiv, cu ajutorul spoilerilor.

Această posibilitate a fost menționată de către liderul socialiștilor Igor Dodon. El este convins că Vladimir Plahotniuc intenționează să răscumpere brandul PSDM (Partidul Social Democrat) de la Victor Șelin, să lichideze Partidul Democrat („are un traseu prost”) și PCRM și să creeze în baza lor un nou Partid Social Democrat sau o platformă. În același timp, abreviatura noii formațiuni politice (PSDM) va fi „întîmplător” similară cu cea a Partidului Socialiștilor (PSRM), fapt ce va crea un nou haos în rîndul electoratului de stînga.

Iar următorul pas, în opinia experților, ar putea fi provocarea la sciziune și în rîndul fracțiunii PLDM.