Comentarii:
0
Grigore Belostecinic: „Este important să ai curajul de a-ți asuma riscuri”
Foto: vesti.md |
- Astăzi se vorbeşte mult despe necorespunderea nivelului de pregătire al absolvenţilor universităţilor din Moldova cu necesităţile economiei reale. În ce constă problema, în opinia dvs.? De ce este nevoie pentru ca absolvenţii universităţilor să-şi poată găsi un loc de muncă conform specialităţii?
- Această problemă există, într-adevăr. Însă nu ştim ce este primar şi ce secundar, ca în povestea cu oul şi găina. Noi vorbim că este afectată calitatea educaţiei, că studenţii nu sînt gata să lucreze în sectorul real. Totodată, constatăm că pentru absolvenţi nu există suficiente locuri de muncă, iar remunerarea nu le permite să îşi asigure un trai decent. Sînt oare universităţile de vină că nu sînt locuri de muncă, sau lipsa locurilor de muncă în ţară nu constituie o motivaţie pentru ca studenţii să aibă o atitudine mai serioasă faţă de studii? Deşi în universităţile noastre învaţă mulţi studenţi talentaţi şi conştiincioşi, care, sînt convins, că se vor putea realiza. Şi desigur, există un anumit balast care a fost, este şi va fi mereu.
Cred că dezvoltarea economiei şi calitatea studiilor trebuie examinate în complex. Din păcate, noi încă nu sîntem martorii unui salt al activităţii antreprenoriale. La noi, nu ştiu de ce, lipseşte cultura antreprenoriatului. Tineretul se teme să-şi asume anumite riscuri la deschiderea propriei afaceri. Iar acest lucru este foarte important: să mergi la risc fără frica de o posibilă falimentare. Deoarece întreprinzătorii din toată lumea riscă. Aceasta este realitatea şi trebuie să ne pregătim pentru asta. Acest fapt trebuie să devină o parte a culturii noastre antreprenoriale.
Trebuie să începem din familie, cu educaţia preşcolară şi cea şcolară. Noi demult cerem ca economia să devină obiect obligatoriu în şcoli. Aceasta nu înseamnă că toţi absolvenţii şcolilor trebuie să devină întreprinzători. Dar prezenţa unui asemenea obiect obligatoriu ca „Economia aplicată” în învăţămîntul preuniversitar ar contribui la dezvoltarea culturii antreprenoriale, ar pregăti mai mulţi oamenil ca să-şi poată deschidă o afacere. Or, multe afaceri din lume au apărut datorită unei iniţiative, a unui joc al unor oameni obişnuiţi, care nu s-au temit să rişte.
- Poate a sosit timpul de a reglementa sistemul de prognozare a necesităţii economiei reale în forţă de muncă? Cum stabileşte instituţia dvs. cîţi specialişti trebuie pregătiţi în acest an la o specialitate sau alta?
- Nu cred că tebuie să ne întoarcem la planificarea dură din trecutul sovietic. Aceasta era necesară într-o economie închisă, care are alte priorităţi. Iar acum, cînd activitatea economică, piaţa muncii a fost liberalizată, nu numai în Moldova, dar în toată lumea, este imposibil să estimezi strict doar necesităţile pentru ţara noastră. Situaţia se schimbă mereu – o afacere mare poate schimba cardinal situaţia pe piaţa muncii din întreaga ţară. Noi tebuie să dispunem de mobilitate, de capacitatea de adaptare.
Dacă ne referim la reglementarea numărului de specialişti, atunci această activitate trebuie începută în prealabil. Potenţialii abiturienţi trebuie informaţi despre faptul ce domenii vor fi dezvoltate în Moldova, de ce specialişti va fi nevoie în viitor, pentru a-i orienta corect. Lipsa unei asemenea informaţii de bază conduce la faptul că în jurul unor specialităţi avem agiotaj, iar altele nu sînt valorificate.
Sau în ultimii 10 ani se vorbea despre faptul că în ţară este deficit de pedagogi, iar universităţile pregătesc foarte mulţi economişti şi jurişti. Am direcţionat toate eforturile şi finanţele pentru pregătirea cadrelor pedagogice. În consecinţă, astăzi deja avem profesori şomeri. De exemplu, anul trecut am avut trei mii de tineri pedagogi. De la potenţialii angajatori au fost 700 de cereri şi doar 500 de persoane au fost angajate conform acestor cereri, iar restul 2,5 mii de absolvenţi şi-au căutat de lucru în alte domenii.
În acest context, specialităţile economice sînt mai atractive - nu doar pentru faptul că sînt la modă, dar pentru că oferă mai multe oportunităţi de angajare a absolvenţilor şi de a-şi iniţia propria afacere. Apropo, nu întotdeauna cei care absolvesc facultăţi economice devin businessmeni, poate din cauza că ei ştiu mai multe şi cedează în faţa riscurilor. Iar cei care nu au cunoştinţe în domeniu, merg deschis, nu se tem de nimic, pentru că nu ştiu ce îi aşteaptă.
- Poate atunci nu trebuie să învăţăm?
- Nu, trebuie, desigur. Dar eu vreau să spun că dacă persoana are calităţi antreprenoriale înnăscute, el se realizează în business şi cu studii, şi fără. Dar avînd studii, el va face acest lucru mai corect.
Totodată, în ultimii 5-6 ani, numărul studenţilor la facultăţile economice din RM s-a redus cu 40%, iar la alte specialităţi s-a majorat. Dar s-a redus şi numărul total de studenţi, ce învaţă în Moldova. Au fost 120 de mii, iar acum sînt 102,5 mii. În cinci ani, numărul studenţilor în Moldova s-a redus cu 18-20%. Şi cred că în acest sens ne aşteaptă un viitor nu prea luminos. Vor fi tot mai puţini studenţi. Însă acest lucru nu trebuie să ne preocupe.
- Care sînt cauzele?
- În primul rînd, la noi se formează o atitudine negativă faţă de universităţile din ţară, chipurile, toţi profesorii sînt corupţi, nu pregătesc ceea ce trebuie, nu se dezvoltă. Aceasta nu corespunde realităţii, în ultimii ani, noi am făcut un pas mare în dezvoltarea ASEM-lui. În al doilea rînd, situaţia demografică nefavorabilă din ţară, se nasc tot mai puţini copii, care în viitor îşi vor continua studiile în universităţi. În al treilea rînd, deschiderea pieţei educaţionale: tot mai mulţi tineri pleacă la studii peste hotare. Numai România oferă 5 mii de locuri pentru copiii noştri. Aceasta este o problemă mare, pentru că noi am putea rămîne fără universităţi, ţinînd cont de faptul că finanţarea de stat a sistemului de învăţămînt este efectuată în funcţie de numărul studenţilor.
- Există oare o soluţie pentru exodul celor mai buni studenţi peste hotare?
- Nu cred că trebuie limitat accesul la studiile peste hotare. Dar nici nu tebuie alimentat artificial.
- În unele ţări post-sovietice se vorbeşte deja că procesul de la Bologna este în detrimentul universităţilor naţionale, care rămîn fără studenţi. Ce credeţi despre aceasta?
- Procesul de la Bologna este o schimbare necesară în învăţămîntul european. El este îndreptat spre sporirea competitivităţii sistemului european de învăţămînt, faţă de cel american.
- Dar cum se reduce nivelul nostru de competitivitate?
- Procesul de la Bologna prevede mobilitatea studenţilor, dar nu plecarea. Aceasta presupune transferul dintr-o universitate locală în una de peste hotare pe un an-doi, apoi revenirea în instituţia din ţară, unde studentul îşi finalizează studiile.
- Mulţi studenţi nu se mai întorc?
- Noi nu mai sîntem în stare să oprim acest proces. Nu depinde de noi. Deoarece dacă studentul vrea, el oricum va pleca.
- În instituţia dvs. pot fi obţinute aceleaşi specialităţi în fiecare an, sau le adaptaţi conform cerinţelor economiei?
- Ne străduim să nu schimbăm portofoliul de specialităţi. Acum noi avem mai multe specialităţi legate de tehnologiile informaţionale: informatica aplicată, economia cibernetică, securitatea informaţională etc. Al doilea an, noi dezvoltăm specialitatea „Tehnologia şi managementul în alimentaţia publică”, deoarece noi nu avem concurenţă pe această piaţă educaţională. Noi investim foarte mult în acest domeniu şi cred că, începînd cu anul viitor, despre aceasta vor şti mai mulţi. Astfel, noi dorim să reducem dependenţa de specialităţile pur economice, pentru care, probabil, cererea va scădea.
Dacă revenim la problema pieţei muncii, atunci, din păcate, în Moldova nu există o piaţă clar structurată. Noi nu ştim cu ce nivel de studii, la ce funcţii se poate de pretins. În special, mulţi angajatori se plîng pe calitatea pregătirii tinerilor specialişti lasă de dorit. Însă trebuie de înţeles că deseori, ei angajează la lucru specialişti după finalizarea primului ciclu de studii în funcţiile, ce necesită studii universitare complete, adică licenţă plus masterat.
- Problema este că noi nu ştim ce prezintă sistemul nostru de învăţămînt şi ce putem aştepta de la el. Ce să facem?
- Angajatorii trebuie să discute deschis aceste probleme cu mediul universitar. Deoarece ei, de regulă, ne critică, dar nu ne spun ce trebuie să schimbăm şi ce să facem.
- Un întreprinzător mi-a spus că ar lua foarte uşor la practică studenţi. Aveţi un sistem de colaborare şi cîte întreprinderi sînt implicate în aceste relaţii?
- Avem probleme cu organizarea orelor de practică pentru studenţi. Deoarece, în mare parte, angajatorii refuză să colaboreze cu noi. Ei spun că acest fapt nu este în interesul lor. Dar dacă sînt de acord, atunci văd în prezenţa studenţilor la întreprindere o problemă suplimentară, dar nu o posibilitate de selectare a celor mai buni. Însă sînt şi cazuri concrete, cînd noi reuşim să avem o colaborare. De exemplu, am semnat recent un contract cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care prevede nu doar practica studenţilor, dar şi stagierea profesorilor.
La ultima şedinţă a Senatului am adoptat o decizie foarte corectă – fiecare profesor tebuie să facă, cel puţin o dată la cinci ani, o stagiere în sectorul real al economiei şi să participe la cel puţin două traininguri, care vor fi organizate la Academie.
De asemenea, avem contracte de stagiere a studenţilor la unele bănci comerciale, la întreprinderi industriale. Cu semnarea acestor contracte se ocupă o subdiviziune specială a ASEM, care se numeşte Departamentul relaţii cu agenţii economici şi angajarea absolvenţilor.
Acum ne pregătim să desfăşurăm o serie de mese rotunde, în cadrul cărora, împreună cu angajatorii, vom vorbi despre corespunderea planurilor noastre cu cerinţele reale ale patronilor. La fiecare trei luni vom avea cîte două mese rotunde. Noi dorim să-i întrebăm deschis pe angajatori: ce le lipseşte absolvenţilor noştri.
Apropo, în toată lumea, tinerii specialişti trec printr-un proces de adaptare după finalizarea studiilor, timp de trei-patru luni. Deoarece noi îi învăţăm pe studenţi să obţină cunoştinţe, să înveţe toată viaţa, dar nu ne putem adapta la o anumită întreprindere. Angajatorii trebuie să-şi ia o anumită responsabilitate – pregătirea tinerilor specialişti după angajare.
- Statul trebuie să stimuleze întreprinderile să colaboreze cu sistemul de învăţămînt? Sînteţi membru al Consiliului economic pe lîngă guvern. Aveţi posibilitatea să înaintaţi o asemenea iniţiativă.
- Eu pledez pentru adoptarea unei decizii, ce i-ar obliga pe angajatori să primească studenţii la practică. Deoarece întreprinderile deja se confruntă cu problema lipsei de cadre şi ele trebuie să simtă necesitatea de a colabora cu universităţile. În timpul practicii, ei vor avea posibilitatea să-i aleagă pe cei mai buni studenţi. Apropo, noi am înaintat o iniţiativă cu doi ani în urmă – să fie interzisă indicarea deţinerii stagiului de muncă în anunţurile privind angajarea în cîmpul municii. Cum absolvenţii pot avea doi ani de experienţă de muncă? Însă, spre regret, această decizie nu a fost adoptată.
- Poate are sens să revenim la practica sovietică şi să trimitem studenţii la sate, în construcţii sau alte domenii unde pot acumula experienţă?
- Nu cred că este actual astăzi. Cu atît mai mult cu cît majoritatea studenţilor noştri deja sînt angajaţi. Primăvara a fost efectuat un studiu în toate universtăţile din Moldova, potrivit căruia, 25%, sau o pătrime dintre studenţii Academiei de Studii Economice, deja erau angajaţi la finalizarea studiilor. Restul tot ar fi vrut, însă ei pretind la locuri de muncă mai bine plătite. De exemplu, încercăm să găsim cinci studenţi, care ar lucra în cantina noastră. Şi nu putem. Este o mare problemă: studenţii nu vor să-şi facă carieră treptat, ei vor să obţină totul dintr-odată – un post înalt şi un salariu mare. Absolvenţii noştri se orientează spre un început de carieră cu un salariu de cinci mii de lei. Însă acesta este de aproape de două ori mai mult decît salariul mediu pe economie. De aceea, deseori, după terminarea studiilor, absolvenţii îşi aleg un loc de muncă nu după specialitate.
- Există oare o pregătire specială a studenţilor înainte de a începe lucrul?
- Asemenea traininguri sînt organizate permanent. Sînt obiecte speciale privind piaţa muncii la toate specialităţile, sînt organizate evenimente speciale cu absolvenţii, în cadrul cărora li se explică cum are loc procesul de angajare, cum să poarte negocieri cu potenţialul angajator. Însă ei au nevoie de o motivaţie mai puternică.
- Recent, ministul adjunct al educaţiei a comunicat că în timpul apropiat se prevede schimbarea raportului dintre orele de teorie şi cele de practică în programele învăţămîntului profesional. Se va referi aceasta şi la universităţi?
- Cel mai probail, este vorba despre învăţămîntul tehnic profesional, ba chiar mai mult, despre învăţămîntul dual, cînd pregătirea cadrelor pentru întreprinderi se face conform unor comenzi speciale. A apărut, spre exemplu, necesitatea de lăcătuşi asamblori la o înteprindere, această uzină încheie contracte cu şcolile profesional-tehnice. Elevii, în acest caz vor învăţa, să zicem, două zile teorie, apoi trei zile – vor desfăşura ore practice la întreprindere. Pentru universităţi acest sistem nu este potrivit, deoarece noi pregătim nu executanţi, ci specialişti cu un spectru larg de cunoştinţe, care sînt capabili să se orienteze în orice situaţii, să analizeze informaţia, să adopte decizii. În acest caz, este imposibil fără componenta teoretică. Combinaţa dintre pregătirea teoretică şi practică trebuie să ţină cont de particularităţile profesiei.
Sursa:
http://www.noi.md
- 15.12.2016 10:45 | Analitică Nistru: cum va negocia Moldova cu Ucraina
- 13.12.2016 9:00 | Analitică Alegerile din SUA: impactul lor asupra regiunii noastre și a Moldovei
- 12.12.2016 16:00 | Analitică De ce avem nevoie de Legea petrolului
- 12.12.2016 10:00 | Analitică Carieră pe fundalul scandalurilor. Prin ce s-a remarcat noul procuror
- 10.12.2016 9:30 | Analitică Cum se explică exodul judecătorilor din sistem?