Moldova nu mai luptă cu monopolurile

Foto: moldova-suverana.md

Irina Astahova

În discuţiile privind situaţia din economia Moldovei deseori se aud acuzaţii abstracte de monopolizare a unor pieţe sau sfere de activitate. Aceste acuzaţii deja au devenit o figură de stil, nişte expresii uzuale. Toţi ştiu că în spatele acestora se află ceva, intuiesc ce, dar de regulă, acestea nu se concretizează. În percepţia societăţii, care s-a format în baza prevederilor anterioare ale legislaţiei antimonopol, monopolurile sînt un rău prin definiţie.

Însă anul trecut, totul s-a schimbat. În Moldova nu mai există legislaţie antimonopol. După adoptarea noii Legi „Cu privire la concurenţă”, s-a schimbat însăşi filozofia regulior de concurenţă în Moldova. În realitate însă nimeni nu a observat nimic. Chiar şi legea este numită într-un fel anume: „Privind lupta cu concurenţa”, probabil prin analogie la Legea „Cu privire la lupta cu corupţia”. Desigur, aici se cer analogii mai extinse, în pofida diferenţelor de noţiuni.

Lupta împotriva corupţiei şi protecţia concurenţei fără vreun protecţionism local – sînt condiţiile principale ale partenerilor europeni pentru semnarea Acordului privind zona de liber schimb a RM cu UE. Însă atitudinea populaţiei locale faţă de aceste noţiuni este duplicitară. Teoretci, noi toţi înţelegem ce înseamnă, dar deseori această înţelegere nu corespunde legislaţiei europene.

Se pare că din acest motiv, săptămîna trecută, reprezentantul Misiunii UE în Moldova, împreună cu conducerea noului Consiliu al Concurenţei, s-a întîlnit cu jurnaliştii pentru a explica esenţa noii Legi, care deşi a fost adoptată cu un an şi jumătate în urmă, tot se mai socoate „nouă”.

Din păcate, din acestă întrevedere neclară, ziariştii au luat doar anumite concluzii răzleţe despre faptul că noul Consiliu al Concurenţei va continua lupta cu monopolurile pe diferite pieţe. În realitate, potrivit noii legi, nimeni nu va lupta cu monopolurile. În textul legii nu există nici termenul de monopol. Potrivit funcţionarilor noştri, „legislaţia antimonopol” este, în general, o „noţiune rusească”.

Legislaţia europeană, implementată în Moldova, nu luptă cu monopolurile. Mai mult, potrivit filizofiei noii Legi cu privire la concurenţă (2012), să fii un jucător mare pe piaţă nu este un lucru rău. Jucătorii mari constituie un fapt, ce va trebui luat în considerare.

Dacă în Legea din anul 2000 „activitatea de monopol” se referea la „acţiunile anticoncurenţiale”, atunci în noua lege este vorba despre abuzul de situaţia dominantă. Însăşi situaţia dominantă este definită, potrivit legii din anul 2012, ca deţinerea unei cote de 50% din piaţă (în legea din 2010 – de la 35 %).

„Se interzice utilizarea situaţiei dominante pe piaţa respectivă, dacă acest fapt ar putea avea consecinţe negative asupra concurenţei sau ar putea prejudicia interesele colective ale consumatorilor finali”.

******
„Legislaţia antimonopol, apriori, are o conotaţie negativă, - a relatat pentru Noi.md unul dintre specialişti. – De exemplu, în Moldova un producător de bere controlează mai mult de jumătate din piaţă, fapt ce nu constituie o încălcare a legislaţiei. Însă dacă acest producător, de exemplu, ar interzice magazinelor să vîndă producţia concurenţilor, atunci aceasta ar constitui un abuz şi chiar infracţiune”.

Legea reglementează patru tipuri de bază a activităţii anticoncurenţiale: 1) abuzul de situaţie dominantă; 2) concurenţa neloială; 3) acordurile anticoncurenţiale, înţelegerile de cartel; 4) acţiunile anticoncurenţiale, sau inacţiunea organelor de stat. Sînt enumerate şi tipurile de infracţiuni, ce sînt contracarate, potrivi legislaţiei.

„La noi, practic, toate încălcările se referă la concurenţa neloială. Deşi înţelegerea de cartel, de exemplu, este o încercare de a evita concurenţa, iar abuzul de situaţia dominantă este o încercare de a înlătura concurenţii, - spune interlocutorul. – Acestea sînt noţiuni diferite”.

Legea cu privire la concurenţă a fost elaborată în strictă conformitate cu legislaţiai privind protecţia drepturilor consumatorilor. De aceea, în consecinţă, din pe urma concurenţei loială trebuie să cîştige anume consumatorii, afirmă funcţionarii europeni. Şi ei chiar consideră că în timpul apropiat pe piaţa unor servicii preţurile ar trebui să scadă, în urma implementării legii.

Experţii moldoveni sînt sceptici faţă de asemenea afirmaţii: „Concurenţa pe pieţele din Moldova are particulariăţile ei, şi deseori cei care luptă cu încălcările, intenţionează să ia locul contravenienţilor. În asemenea situaţii, nu putem vorbi despre o reducere a preţurilor”.

Noua lege reglementează activitatea Consiliului Concurenţei, care deja a fost creat şi şi-a început lucrul. Săptămîna trecută, parlamentul a adoptat majorarea statelor pentu această instituţie pînă la 80 de persoane în 2014, în acest scop fiind alocate 13 mil. lei. Pînă în anul 2016, Consiliul Concurenţei va avea 135 de angajaţi.

Deputaţii din opoziţie însă s-au arătat sceptiţi faţă de majorarea componenţei Consiliului, care este succesor de drept al Agenţiei pentrui Protecţia Concurenţei. În opinia lor, Agenţia pînă în prezent nu a făcut faţă cerinţelor, iar majorarea numărului de angajaţi nu va conduce la ameliorarea mediului concurenţial.

Potrivit experţilor guvernamentali, Consiliul Concurenţei are rolul de arbitru, care urmăreşte ca pe ring să fie respectate regulile jocului şi activitatea acestuia este necesară. Iar pentru a nu-i permite acestuia să sperie business-ul, legea prevede că instituţia are dreptul să investigheze un caz sau altul doar în baza unor sesizări privind încălcarea drepturilor concurenţilor.

Însă majoritatea sesizărilor parvin de la investitorii străini, care cunosc legislaţia europeană privind concurenţa. Anreprenorii locali deseori vin cu semnale abstracte, fără a indica nume, companii. Este clar că astfel, ei încearcă să se protejeze de o posibilă persecutare a concurenţilor, care ar putea avea legături.

Destul de des cu acuzaţii privind încălcarea regulilor concurenţiale vin şi reprezentanţii puterii, politicieni, patroni etc. În special, funcţionarii dau drept exemplu cazuri, cînd preşedintele patronatului din agricultură vorbeşte despre monopolizarea exportului de grîu.

Însă potrivit noii legi, vorbele sînt doar vorbe, dacă ele nu sînt confirmate de probe concrete ale încălcării. Pe de altă parte, dacă compania într-adevăr efectuează cea mai mare parte din exportul anumitor mărfuri, dar respectă legislaţia concurenţială, atunci Consiliul nu poate avea nicio pretenţie faţă de ea. Deoarece noi nu mai luptăm cu monopolurile.

Sau mai sînt asemenea situaţii cînd unul dintre miniştri declară că ştie despre cîteva cazuri de înţelegeri de cartel pe diferite pieţe din ţară. Însă dacă el ştie despre aceste înţelegeri şi nu spune, atunci aceasta este calificată drept tăinuire şi se pedepseşte conform Codului penal.

Nu ştiu de ce, aceste declaraţii făcute de persoane oficiale de la tribune înalte nu au continuitate. Asta în pofida faptului că legea îi oferă Consiliului competenţe largi şi prevede pedepsirea companiilor care refuză să prezinte informaţii pentru investigaţie. Majoritatea investigaţiilor, însă, pe care le efectuează Consiliul, au legătură cu încălcările companiilor locale, sesizate de filialele companiilor străine.

În opinia expertului nostru, noua legislaţie în domeniul concurenţei este orientată, în primul rînd, spre protecţia intereselor companiilor mari, a investitorilor străini, prezenţa cărora în Moldova ar putea să sporească odată cu intrarea în vigoare a Acordului privind zona de liber schimb.

În legea din anul 2000 era articolul „Măsuri protecţioniste şi stimulatorii”, care prevedea „În scopul protecţiei producătorilor autohtoni, asigurării nevoilor statului în principalele tipuri de producţie, dezvoltăriii concurenţei” adoptarea de către stat a unor măsuri temporare de protejare sau de stimulare. În noua lege asemenea măsuri deja nu se prevăd.

Deja astăzi este evident că sensul şi consecinţele aplicării acestei legi, deocamdată, nu sînt clare pentru antreprenorii locali, care sînt învăţaţi de trista experienţă de neexecutare a „legislaţiei antimonopol” – în primul rînd de către organele de stat. Şi anume business-ul local ar putea suferi în urma liberalizării pieţei, cînd aici vor veni companii străine mari şi puternice, situaţia dominantă pe piaţă a cărora nu va mai fi considerată drept un avantaj anticoncurenţial.