Supravegherea video a străzilor sub semnul întrebării: camerele ar putea fi demontate

Foto: blogspot.com

Olga MOCANU

În capitală ia amploare un nou scandal dintre MAI şi Primărie. La şedinţa operativă de luni s-a dovedit că pilonii cu camerele de supraveghere video, au fost amplasate de-a lungul străzilor din Chişinău fără autorizarea autorităţilor locale. Cu alte cuvinte, ilegal. Mai mult, primarul general Dorin Chitoacă a declarat că unele dintre acestea au fost instalate în locurile cu o densitate sporită de linii de comunicaţii, fapt ce ar putea conduce pe viitor la situaţii ireversibile.

Camerele de supraveghere video a străzilor ar fi trebui să funcţioneze deja din ianuarie, de aceea acum acestea sînt instalate, doar pe piloni noi. Compania Media Security nu a a coordonat însă cu autorităţile locale unde şi cum să amplaseze noile instalaţii.

Pilonii urmează a fi amplasaţi la 41 de intersecţii din capitală. Totodată, oficial, primăria a eliberat o autorizaţie (obligatorie în orice ţară europeană) doar pentru cinci piloni. Compania însă a instalat deja 40 de piloni în tot oraşul. În cadrul şedinţei a fost menţionat că în sectorul Centru 11 construcţii de acest fel trebuie reamplasate, dintre care două – în regim de urgenţă, la Botanica – este un pilon problematic din 18. La Buiucani au fost inslatate 12 piloni, pretenţii nu sînt.

Cine şi din ce cont va repara greşelile, deocamdată nu se ştie. Primăria s-a adresat la MAI cu rugămintea de a reinstala aceşti piloni din contul companiei, iar pe viitor să fie toate lucrările în acest sens să fie coordonate. În culoarele primăriei circulă zvonuri, potrivit cărora în istoria aceasta, autorităţile locale au mizat să obţină nişte bani din acest proiect. În special, pentru arenda pilonilor existenţi.

„A venit un antreprenor privat şi instalează piloni peste tot, unde vrea, nimeni nu s-a gîndit că ar fi mai bine să utilizăm infrastructura existentă a capitalei, dar să nu o împînzim cu noi construcţii metalice”, - a declarat la şedinţă Dorin Chirtoacă.

Autorităţile locale au fost ocolite şi de data acasta, ignorînd, de fapt, instalarea unui obiect de infrastructură, care nu e totuna cu plantarea copacilor.

Viceprimarul Nistor Gorzavu afirmă că camerele pot fi montate doar pe pilonii instalaţi special, dar nu pe cei, care deja se înalţă. „Antreprenorul consideră că anume asemenea construcţii vor fi eficiente la implementarea proiectului, iar despre altele nici nu poate fi vorba”.

De menţionat că acest proiect este învăluit de mister. Se ştie că proiectul costă 4,5 milioane de dolari. Guvernul Chinei a alocat Moldovei un grant în valoare de 2,7 mil. dolari. Însă un concurs în acest sens nu a fost organizat, la fel cum nu a fost anunţat nici cîştigătorul tenderului. Se ştie doar că în toamna aceasta proiectul a început să fie implementat, la iniţiativa unei companii.

Impedimentele cu contractul au fost explicate de către autorităţi tot prin „componenta de test”. Totodată, experţii au pus în repetate ori problema certificării camerelor utilizate (pînă în prezent nimeni nu ştie ce tehnică miraculoasă este instalată pe străzile noastre). Toate acestea ar putea periclita implementarea unei iniţiative utile şi necesare. Iar acum a mai apărut şi problema privind instalarea ilegală pe terenurile municipale.

Unii consideră că în această istorie nu trebuie căutate subtilităţi ascunse. Dorin Chirtoacă nu este rău, dar are memorie bună. Anume MAI a tergiversat problema amplasării săgeţilor la semafoarele din capitală, la iniţiativa primarului general. Şi acum a sosit momentul răzbunării. În acet joc, Dorin Chirtoacă a aşteptat pînă cînd au fost instalate aproape toate construcţiile, apoi a pus problema – practic la finalul proiectului.

Birocraţia e de vină?

Experţii spun că această situaţie nu are sens. Însă în Moldova deja nimic nu e de mirare – nici concursurile închise, nici lucrările necalitative, nici lipsa documentelor privind începerea lucrărilor, nici patronii din umbră, care reglementează toate aceste probleme.

Din păcate, nu am putut face legătura cu antreprenorul, pentru a-i asculta punctul de vedere. Responsabilii pentru proiect nu au răspuns la telefon. Însă putem presupune că dacă o companie privată ar dori să obţină o autorizaţie pentru instalarea pilonilor, această procedură ar fi fost tergiversată de primărie.

Principala piedică în instalarea haotică a elementelor de infrastructură sînt comunicaţiile subterane. Oraşul nostru deja a fost împînzit de magistrale, ţevi, gazoducte, cabluri electrice şi telefonice. Pentru a săpa o groapă sau un şanţ pentru un nou cablu, dar cu atît mai mult pentru un stălp, este necesar un proiect (iar asta înseamnă timp şi bani) şi obţinerea autorizaţiilor de la toate organizaţiile, care anterior au ocupat spaţiul subteran cu comunicaţii.

De exemplu, noul cablu intersectează un gazoduct, care se află acolo de mulţi ani şi necesită a fi înlocuit. Pînă cînd acesta stă „liniştit”, nimeni nici nu se gîndeşte să-l înlocuiască. Dar dacă acesta va fi deranjat de lucrări, atunci s-ar putea produce un accident. De aceea, compania-proprietar eliberează autorizaţie doar în cazul în care va fi schimbat gazoductul, contra bani. Adică pentru a trasa un cablu sau a instala o construcţie, deseori trebuie înlocuit un gazoduct nu de 2-3 metri, ci de 500 de metri). La fel e şi în cazul apeductului şi canalizării.

Lucrurile nu sînt deloc simple şi în cazul comunicaţiilor (de exemplu, a cablurilor telefonice). Fibra optică nu e gazoduct, care cu mari probleme, dar poate fi înlocuit parţial. În cazul liniei telefonice trebuie schimbaţi căţiva kilometri de fire. Iar aceasta înseamnă noi săpături şi noi autorizări. E normal că antreprenorului îi este mai simplu să facă totul fără autorizări, iar apoi să legalizeze lucrările.